IMG_2263

 

Vacanţă în Tenerife! Cu bucuria că am ajuns aici şi cu tristeţea de a fi stat doar 5 zile, împărtăşim impresiile din locurile în care am ajuns şi completăm, pe alocuri, cu cele din wish list-ul unei călătorii viitoare.

Ce este şi ce nu este Tenerife

IMG_2295-HDR-Edit

 

Simplu spus, Tenerife este o insula vulcanică, semeaţă, ieşită din Oceanul Atlantic la aprox. 300 km de coasta de vest a Africii. Din nord în sud, pe autostradă, o străbati în nici o ora și jumătate.

 

Aparţine de Spania – cu toate beneficiile unei destinaţii europene şi cu toate minusurile ei – şi este cea mai mare dintre cele 7 Insule Canare. Pentru a ne convinge dacă sunt sau nu asemănătoare, noi am călătorit în trei între ele: Tenerife, Gran Canaria şi La Palma. Împreună cu Madeira, Capul Verde şi Azore, insulele Canare formază ecoregiunea Macaronezia.

 

Tenerife nu este o insula tropicală, ci sub-tropicală. Nuanţa e importantă, pentru că exoticul din Tenerife nu este ca exoticul din Caraibe, de exemplu. Sau din Hawaii, care e tot un arhipelag vulcanic.
Tenerife are veri lungi şi ierni moderate, dar din când în când are şi Calima, un fenomen pe care l-am ratat la mustaţă, ajungând cu o zi mai târziu: un fel de efect de seră produs de aerul cald şi plin de nisip ce vine dinspre Sahara, care ridică bine de tot temperaturile, la peste 35°C.

 

Mă aşteptam ca sudul să fie arid, însă realitatea mi-a depăşit imaginația. Culorile arse ale pământului sunt preluate şi de plante – mici, dure şi dârze, iar peisajul este selenar şi aspru. Dar ăsta nu este un minus. Dimpotrivă, este o variaţie care te lasă să apreciezi diversitatea extraordinară a insulei.

 

IMG_6535 IMG_6555

 

Tenerife ne-a sedus şi ne-a atras tocmai prin acest lucru. Vroiam să vedem plajele negre, vulcanice, ţărmurile abrupt, stâncile ascuţite, oceanul abundând de viaţă marina şi cerul clar deasupra noastră.

 

Vroiam să-i cunoaştem oamenii şi să ne delectam cu (poate) cea mai fericită combinaţie de bucătărie mediteraneană cu cea atlantică.
În aceeaşi măsură, doream să urcăm pe cel mai înalt vârf din Spania – Pico del Teide, 3718 m (şi aprox. 7.000 m faţă de fundul oceanului) şi să facem drumeţii prin pădurile de lauri din nordul înverzit.

 

La urma urmei, dacă Tenerife i-a impresionat prin contrastele sale pe Alexander Von Humboldt şi pe Charles Darwin, sigur e ceva deosebit aici!

 

Tărâmul vulcanilor

IMG_2258

 

Prima dată am făcut cunoştinţă cu TENO, unul dintre vulcanii-scut ai insulei, situat în partea de nord-vest.
Unde se termină autostrada, în apropiere de satul Masca (de neratat, în opinia mea), drumul se îngustează şi se cârlionţează printre rifturi adânci, creste ascuţite şi nori care trec peste tine.
Apoi, previzibil, tot peisajul se prăbuşeşte în mare.

 

IMG_5834 IMG_1094 IMG_5931 IMG_5875

 

Dacă sunteţi puşi pe drumeţii, unul dintre cele mai frumoase trasee durează aprox. 3-4 ore/sens, începe din satul Masca şi coboară printr-un canion destul de abrupt, până la mare. Beneficiu la final: o mică plajă cu nisip negru, apa răcoritoare a Atlanticului şi insula vecină, La Gomera, suflecându-şi norii, în zare.
Dacă nu, puteţi admira priveliştea de la înălţime, din numeroasele “miradoare” care lărgesc drumul în cele mai spectaculoase locuri.

 

IMG_5947

 

A doua oară, am zis să mergem către vârf.  Vârful TEIDE, cel mai înalt punct din oceanul Atlantic.
Am părăsit autostrada imediat după Costa Adeje şi a sa Playa de las Americas, şi ne-am pierdut în nori pentru 1.000 – 1.500 m altitudine. Am trecut pe lângă parcuri tematice şi ne-am minunat la uriaşul acesta, cel mai mare pin din Canare.

 

 

 

Ultima parte a drumului am parcurs-o printr-un peisaj surprinzător de colorat, dar care ne-a ţinut la respect prin forţă brută a formaţiunilor sale.
Am fi vrut să urcăm cu Teleferico del Teide, însă am ajuns prea târziu pentru ultima urcare, aşa că a trebuit să ne “mulţumim” cu un apus genial, peste marea de nori de deasupra insulei.

IMG_6954 IMG_2276 IMG_2254

 

Este bine de ştiut că dacă vrei musai să ajungi până în vârf, ultimele sute de metri de unde te lasă telefericul, sunt accesibile doar cu un permis special, care se poate obţine de aici.
Costul telefericului este de 27 Euro/dus-intors, iar ultima urcare este la 4:00 PM.

 

IMG_7085-HDR

 

Iar cea de-a treia experienţă montană, un pic mai la nord faţă de celebra Ruta a Vulcanilor a fost una verde, umedă şi misterioasă: o caminata prin pădurile de lauri din munţii ANAGA, în nordul mai răcoros al insulei.
Un traseu pe cinste, care ne-a permis să vedem cum se schimbă vegetaţia din vârf de munte până în buza mării.

 

IMG_7162 IMG_7181 IMG_7247

 

Sunt nenumărate rute din care să poţi alege, un centru de informare la Cruz del Carmen (în apropiere de Pico del Ingles) cu personal bine pregătit, ghizi şi hărţi ale traseelor.

Pentru drumeţi şi ciclişti (şi am văzut o mulţime de pasionaţi cu bicicletele pe Teide), Tenerife este ca o sală de sport în aer liber, deschisă 365 de zile. Traseele însumează 1.500 de km, ceea ce este remarcabil, ţinând cont de dimensiunile modeste ale insulei.

 

Plajele din Tenerife

IMG_2793

 

Paradis. Nu, nu unul clasic, nici pe departe. Dar este un paradis pentru fotografi, pentru surferi şi pentru toţi ceilalţi amatori de sporturi nautice cu “surf” în coadă. Iar în largul coastelor sale paradisul continuă pentru amatorii de scufundări.

 

PLAJELE CLASICE

Noi am făcut o lista întreagă de plaje la care doream să ajungem, însă am reuşit să punctăm doar trei. Asta exceptându-le pe cele întinse şi late, cu nisip auriu fin, frumos amenajate şi cunoscute de toată lumea ca fiind cele mai bune din punct de vedere clasico-turistic: Playa de los Cristianos, Playa de las Vistas şi Playa de las Americas.

 

IMG_6704 IMG_6711 IMG_6692

 

Aici, un şezlong costă 3 Euro şi clientul este răsfăţat punându-i-se la îndemână toate facilităţile şi serviciile pe care şi le-ar putea dori: de la masaj pe plajă, la evadări culinare pe terasele de pe faleză.
Doar că noi căutam altceva, alt fel de plaje.

 

 PLAJELE MAI SĂLBATICE

Credeam că o să fim primii care văd răsăritul de pe plaja TEJITA, însă la ora 7 şi ceva deja lumea ieşise la alergat, la plimbat căţeii şi la făcut poze. Judecând după numărul de camper van-uri şi motor home-uri parcate aici peste noapte, am dedus că este şi unul dintre cele mai populare locuri pentru acest scop.
Tejita este încă neamenajată şi liberă, însă nu ştiu pentru cât timp, pentru că la marginea ei sudică începuse o construcţie amplă.

 

IMG_6249-HDR

 

După Muntele Roşu (Montana Roja) se întinde plaja EL MEDANO.
Populară, dar cu o doză de sălbăticie în ea, ne-a primit două zile la rând, pentru că nu ne-am săturat din prima. Nisipul este de culoarea chihlimbarului, iar plaja se lărgeşte cu o zonă protejată, cu dune de nisip, vegetaţie pitică şi ochiuri de apă apreciate de păsări.

El Medano este una dintre plajele cadorisite cu distincţia Blue Flag.

 

IMG_1979

 

Diametral opus, in nord-vestul insulei, plaja BENIJO este un vis. Nu pentru toată lumea, fiind destul de greu accesibilă şi plină de pietre rotunjite de valuri, dar noi am pus-o direct pe primul loc în topul nostru.
De ce? Pentru stâncile tăioase, pentru spectacolul dramatic al valurilor care se sparg cu furie şi pentru apusul ăsta.

 

IMG_7460

 

 

Mai multe poze şi informaţii despre plajele din Tenerife găsiţi aici:

tenerife2

 

Oraşe, staţiuni şi opţiuni de cazare

 

Bun! Acum, indiferent pentru ce ai venit în Tenerife, trebuie să stai undeva. Sau în mai multe locuri.
Noi ne-am plimbat bagajele din sud în nord şi am dat o fugă să vedem staţiunile din ofertele turistice: Costa Adeje, Los Cristianos şi Playa de las Americas.

 

Am înţeles că plajele cu nisip sunt cele care au atras domino-ul de hoteluri, resorturi, vile şi apartamente de închiriat, însă nu ne aşteptam să găsim o asemenea densitate. Luxul celor 4 sau 5 stele de pe frontispiciul clădirilor străluceşte puternic şi merge mână în mână cu opţiunile de SPA, cu terenurile de golf (8 la număr, desenate de jucători profesionişti de talie modială) şi magazinele elegante ale brandurilor celebre.
Cum totul este tax free, mai că merită să vii aici cu spaţiu gol în bagaje.

 

IMG_1621 IMG_2174

 

Nu ne-a prins noaptea pe aici, ca să putem spune ceva despre terase, restaurante şi baruri, dar e clar că în sud este şi polul distracţiei. Vin mulţi englezi, cu obiceiurile lor de consum, ruşi şi nemţi. Cum noi am trecut ziua, la prânz, media de varstă era destul de înaintată. Probabil tineretul încă se refăcea după noaptea trecută.

 

Chiar dacă cele mai bune plaje cu nisip auriu sunt aici, mărturisesc că mi-a crescut gradul de fericire pe măsură ce ne-am îndepărtat de zumzăiala sudului aglomerat.
Aşa am descoperit două oraşele de coastă care mi s-au lipit de suflet.
Primul, La Caleta, a fost o alegere excelentă pentru a lua cina pe faleză şi a admira apusul.

 

IMG_1641 IMG_6424-2 IMG_6451-2

 

Al doilea, Garachico, cu un trecut desprins parcă din Vechiul Testament (a fost devastat de lavă, în urmă unei erupţii, apoi a fost copleşit de tot felul de molime), a reuşit să mă impresioneze cu piscinele lui naturale, mărginite de lavă solidificată, cu străduţele pavate cochet, piaţetele umbroase şi clădirile coloniale.

 

 

Puţin prea turistic pentru mine şi cu un carnaval care obturase traficul, Los Gigantes avea să joace un rol important în următoarea noastră aventură. Numele orăşelului vine de la stâncile uriaşe care răsar din mare şi se înalță vertical, până la 800 m.

 

IMG_1350

 

Marea şi gastronomia

Înainte să plecăm de acasă, ne-am propus ca măcar o săptămâna să mâncăm doar produse legate de mare. Şi ne-am mai pus o dorinţă, mai mult în joacă: să documentăm drumul pe care îl face un pește, din mare până în farfurie. Alături de Juan Carlos, Vito şi proprietarii restaurantului Aristides, din Garachico, am avut cea mai frumoasă experienţă din Tenerife, pe care am povestit-o aici.

 

IMG_7678

 

În Tenerife am regăsit gustul de paella cu fructe de mare, creveţi în sos de usturoi, scoici, raci, caracatiţă cu sos de ulei, oţet balsamic şi condimente, grătar de pargo (unul dintre peştii prinşi) și doradă, toate asezonate cu papas arrugadas (cartofi mici, în coajă, cu sare) şi cu două tipuri de sosuri, celebre aici: mojo rojo, picant şi savuros şi mojo verde, făcut pe baza de ulei de măsline si usturoi.
Simplu, proaspăt şi delicios!

 

 

IMG_6057 IMG_6065 IMG_6406

Când?

Noi am mers în Tenerife în martie.
Poate nu v-aţi gândit la asta, dar efectul situaţie de anul trecut din Turcia a supra-solicitat structurile de cazare din alte zone. Printre ele şi Insulele Canare, în special Tenerife şi Gran Canaria. Dacă perioada de full season era iarna europeană, acum nu mai există această sezonalitate. E sezon tot timpul.

 

Perioadele optime de călătorie ar fi martie-aprilie şi septembrie-noiembrie, însă pentru români şi obiceiurile noastre de vacanţă, zborurile tip charter TUI TravelCenter încep în 18 iunie şi se termină în 24 septembrie 2017.
Detalii şi preţuri aici.

tenerife

 

Nerezervând nimic din timp şi opţiunile disponibile last-minute fiind extrem de limitate (şi deloc ieftine), ne-am luat cazare pe un velier. Cu care am şi fost tentaţi să ieşim în larg, dacă nu ne-ar fi intimidat costurile, vântul puternic şi valurile mari şi grăbite din sud.

 

A_IMG_6363

 

A fost o experienţă pe cinste şi, povestind, nu pare că am stat doar 5 zile, ci câteva săptămâni.
Ne-a ajutat mult că am avut maşină, prin grija celor de la Tropic Rent a Car.

 

 

Drumurile sunt în stare excelenta, Tenerife având autostradă şi drumuri bine semnalizate. O menţiune tot aş face: în zonele de munte sunt înguste şi pline de serpentine. Din fericire, există peste tot parapeţi, dar trebuie grijă şi timp.
Fapt pentru care, doar câteva zile nu sunt de ajuns.

 

De aceea recomandăm un sejur de 14 zile, ca să descoperiţi măcar o părticică din diversitatea care a pus Tenerife pe harta lumii.

 

Informaţii şi sfaturi utile:

  • insula Tenerife este deservită de două aeroporturi, unul pe sud unde operează zborurile internaţionale şi unul pe nord-est, unde sunt zborurile domestice
  • la capitolul distracţie, în special în sud, Tenerife se laudă cu o mulţime de parcuri tematice, unele chiar faimoase (Siam şi Loro)
  • preţurile la mâncare, dacă nu ai un regim de masă complet, s-au ridicat la aprox. 45-50 euro/2 persoane/masă, în cazul nostru. Asta la restaurante şi cu mâncare locală de bună calitate, fără excese. Există şi varianta de tipul fast food, unde preţurile sunt considerabil sub această sumă. Dar şi calitatea.
  • nu sunt ţânţari. Cel puţin în martie, nici urmă de ţânţari sau insecte.

 

Wish list:

  • ne-ar fi plăcut să cunoaştem mai bine oraşele: Santa Cruz de Tenerife (am înnoptat aici, dar nu am avut când să vizităm), Candelaria, La Orotava şi San Cristobal de la Laguna
  • ne-ar fi plăcut să facem mai multe drumeţii prin parcurile naţionale, să investigăm tunelurile de lavă, să vedem piramidele de la Guimar şi să admirăm ţărmurile stâncoase ale insulei de pe mare
  • la capitolul plaje, mai erau pe lista noastră El Socorro şi Playa de la Teresitas, considerată de mulţi cea mai frumoasă din Tenerife.

 



Citeste mai departe