IMG_1279_new

 

Locatie: Sfantu Gheorghe, in august.

 

Satul

IMG_1490

 

In Sfantu Gheorghe se poate ajunge doar pe apa, asa ca nu e de mirare ca orice vizita aici incepe pe unul dintre pontoane. Cel mai probabil unul de metal, stabil, la care pot trage atat salupele mici, cat si vasele late de croaziera. Nu se potrivesc prea bine in decorul din lemn si stuf, dar au aparut din necesitate, odata cu cresterea satului ca destinatie turistica. La cele vechi aproape ca s-a renuntat, dar raman in continuare in picioare, ca subiect pentru pozele turistilor si marturii ale vremurilor care au trecut peste sat.

 

Sfantu Gheorghe apare mentionat prima data pe la 1300 sub denumirea italiana de San Giorgio. N-a mai ramas insa nimic care sa spuna povestea acelor vremuri, doar o harta seaca a genovezului Pietro Visconte, pastrata la Biblioteca Nationala din Viena.

 

De fapt, Sfantu Gheorghe asa cum il stim ia fiinta pe la 1800 odata cu sosirea lipovenilor si ucrainienilor in zona Deltei. Pontoanele vechi, casele de stuf si lemn si barcile traditionale care se dizolva in mediul ambiant pe canale laturalnice, obiceiul copiilor de a calari fara sa si, mai ales, ulita acoperita cu nisip fin, sunt parte din de modul de viata de atunci, ramas neschimbat pana in anii ’70.

IMG_1113 IMG_1114 IMG_1121IMG_1122 IMG_1128 IMG_1135IMG_0658 IMG_1138 IMG_1622

 

Avantul socialist a adus, ca mai peste tot, si bune si rele. Localnicii isi amintesc cu placere de viata de atunci, cand Delta era plina de peste, puteau pastra ce doreau si cherhanaua duduia cu ceea ce le era de prisos. Tot atunci a inceput promovarea ca destinatie turistica si au aparut cursele regulate ale vapoarelor (de cateva ori pe saptamana, 4-5 ore de la Tulcea) care sa conecteze zona cu restul lumii. Pontoanele mari din metal pe butoaie plutitoare au impanzit Delta si Sfantu Gheorghe a primit si el unul. Raman in continuare in picioare, o trambulina ideala pentru copiii din sat, dar vasele noi nu le mai folosesc.

 

Cel mai bun lucru ramas din anii ’80 este insa digul care incojoara satul, si toti localnicii sunt de acord.
Este urmatorul lucru pe care turistul paseste dupa ce coboara de pe ponton, dar nu inspira nimic si e usor sa-l treci cu vederea. Pentru noi e pana la urma doar un drum prafuit si usor inaltat, dar pentru o localitate aflata la altitudinea de doar 1 metru deasupra nivelului marii a facut o diferenta uriasa. In sfarsit, se putea construi trainic, pentru ca inundatiile anuale cu care localnicii ajunsesera sa se obisnuiasca deveneau istorie.

 

Prin “trainic” in vremurile acelea unii intelegeau blocuri de 4 etaje cu magazine “cooperatiste” la parter, o cicatrice ce ramane in continuare vizibila in centrul satului, complet nepotrivite in decorul din jur. Batute de vant si nisip isi arata varsta si inspira resemnare. Probabil ca nu se va justifica in niciun fel refacere lor si Delta le va ingloba treptat. Le-a incojurat deja strategic cu nisip si cauta crapaturi prin care sa se infiltreze.

 

Pentru localnici insa, “trainic” a insemnat ca puteau asana mlastinile din curti, sa isi recupereze terenurile si sa ridice case de chirpici, mai mari si mai confortabile decat cele traditionale.  Si daca, odata cu barcile, au inceput sa vina si cativa turisti, odata cu noile constructii acestia au inceput sa se simta bine si sa se intoarca. Inca din anii ’90, pentru o mana de oameni, “cea mai frumoasa plaja din Romania”, insemna Sfantu Gheorghe.

IMG_1076 IMG_1078 IMG_1080 IMG_1141 IMG_0493Untitled_HDR2IMG_1097

 

Plaja

Din centrul satului pana la plaja e de mers vreo 3 kilometri, adica ceva mai mult de jumatate de ora.
1 kilometru pana la marginea estica a satului, si de acolo inca vreo 2, prin zona inundabila, pana la malul marii.
In urma cu cativa ani aici nu era nimic. De altfel, cand am ajuns prima data, mi-a fost greu sa cred ca “cea mai frumoasa plaja din Romania” nu e o exagerare, si am fost convins de asta pana am ajuns la 50 de metri de ea.

 

Inchipuiti-va plaja de la Mamaia, lata, cu nisipul ei fin si o intrare in apa domoala. Exact asta am gasit la Sfantu, dar lunga de 40 de kilometri, fara vreun sezlong, umbrela, masina sau hotel. Din cand in cand, supermarketul din sat trimitea o remorca de tractor cu gheata si bauturi racoritoare si bere, dar asta era tot. Doar noi, pescarusii si, din cand in cand, o cireada de vaci, imparteam acest loc.

 

IMG_1149 IMG_1181 IMG_1639 IMG_1646 IMG_1651 IMG_1654IMG_1087 IMG_1144

 

Azi lucrurile s-au mai schimbat.
Se pot inchiria biciclete sau cumpara bilete de microbuz pentru a scurta drumul, la intrarea pe plaja se pot inchiria umbrelute si sezlonguri si tot acolo a rasarit o terasa cu generator de curent si frigidere burdusite cu bauturi si inghetate. Din anumite unghiuri, mai ales la intrare, seamana cu orice alta statiune de la noi, dar cei 40 de km pana la Sulina sunt la fel de pustii si plini de promisiuni.
E suficient sa mergeti doar 20 de minute de-a lungul malului si aglomerarea de turisti dispare in departare. Ramane, pentru noi, de departe cea mai frumoasa din tara.

 

IMG_1106 IMG_1112IMG_1146 IMG_1160IMG_1095 IMG_1114

 

Green Village

Daca la inceputul anilor 2000 Sfantu avea potential de a deveni o destinatie turistica de top, Green Village este resort-ul care a pus-o pe harta si a dat valoare acestui potential. In acelasi timp, a pornit o suita de transformari care au trezit satul din amorteala.

 

Desi fiecare resort are farmecul lui, nu sunt vreun mare fan al lor. Insa, inca de acum 9 ani cand l-am vazut prima data, acest complex din capatul Deltei mi s-a parut ceva special. Nu mai vazusem pe atunci  ceva atat de bine localizat si integrat in peisaj, iar ideea ca e posibil sa ai o vila de lux, dar din materiale traditionale, inconjurata de lacuri cu nuferi ingrijite cu grija si totusi pe malul celui mai mare canal al Deltei,  era ceva desprins din filme.
Si, ca sa-mi fie supriza completa, peste drum, camping-ul Green Dolphin, cu cinema in aer liber, terasa cu Wi-Fi si toate facilitatile de care ai nevoie parea neverosimil, nu doar pentru un loc atat de rupt de lume, ci pentru oricare alta locatie mai vazusem.

 

IMG_1047 IMG_1053 IMG_1056 IMG_1201 IMG_1232 IMG_1246 IMG_1259 IMG_1312 IMG_1318 IMG_1323

 

Intre timp, pasii ne-au plimbat pe multe meridiane si felurite hoteluri si complexuri, dar va spun sincer, Green Village ramane in top 3. Am vazut mai spectaculoase si mai confortabile, la fel cum am vazut unele asezate in zone mai retrase de atat si mai exotice, dar niciunul care sa isi propuna sa le combine pe cele doua si sa reuseasca cu atat de mult farmec.
Spuneti-mi mie unde mai poti sta in jacuzzi in aer liber langa un lac cu nuferi, in timp ce pe acoperisul vilei tale o familie de berze isi curata cuibul cu ochii la ariciul rezident ce isi patruleaza teritoriul?

 

Ar fi multe de spus despre acest loc,  dar merita vazut pe viu. Daca vreti o vacanta la mare, intr-un loc cum n-ati mai vazut, veniti aici, in marginea Deltei si veti avea ce povesti!

 

IMG_1527 IMG_1531 IMG_1540 IMG_1544 IMG_1546 IMG_1548 IMG_1577 IMG_1580 IMG_1607 IMG_1614

Pe canale

Povestind despre mare, plaja si cazare, am uitat poate cel mai important lucru. Sfantu Gheorghe este in Delta cu tot ce inseamna asta: mancaruri de peste variate si delicioase, animale multe si diverse si mai ales canale, apa si, desigur, tantari. Nu lipseste nimic din experienta traditionala si, indiferent de nivelul de aventura la care esti dispus, gasesti ceva pe gustul tau.

 

Pentru amatorul de natura, cel putin o excursie cu barca este recomandata.

In sudul satului, odata ce treci canalul, se deschide Garla Turceasca si la capatul ei o laguna imensa, putin adanca, unde majoritatea speciilor de pasari acvatice  de la noi isi gasesc adapost. O excursie cu barca aici dureaza 2-3 ore si este usor de rezervat la fata locului. In acelasi timp este cea mai scurta, si implicit ieftina, varianta de traseu. Pentru cei care vin prima data as spune ca e este de neratat. Asigurati-va doar ca prindeti una din primele barci ce pleaca in jur de 7 dimineata, cand activitatea pe balta este in toi!

 

Pentru amatorii de drumuri lungi si poteci neumblate, o bicicleta este obligatorie. Cei 40 de kilometri pana la Sulina nu sunt usor de parcurs – din cauza soarelui si a drumului pe alocuri nisipos – insa ascund plantatii, mici paduri, canale si lacuri in care prezenta omului este in continuare o raritate.  Planificati atent, luati-va GPS-ul si, chiar si asa, discutati cu cei din sat inainte de alege un traseu pentru ca in Delta lucrurile se schimba des, in functie de sezon si vremea de moment!

 

IMG_1375IMG_1377IMG_1380IMG_1401IMG_1440IMG_1499IMG_1508IMG_0893 IMG_0896 IMG_0958 IMG_0983 IMG_1512

 

Dar cel mai frumos lucru este ca nu trebuie sa faceti niciuna din astea pentru a va simti in mijlocul naturii.
E suficient sa luati un loc pe malul oricarui canal de langa sat si o suita de animalute va defila prin fata ochilor in timp ce isi vad de treburile zilnice. Toate pozele de mai jos au fost facute de pe malul canalului de langa camping-ul Green Dolphin, cu o bere in mana, in timp ce depanam amintiri. Nu sunt multe locuri in lume unde poti face asta!

IMG_0736 IMG_0757 IMG_0768 IMG_0785 IMG_0844 IMG_0989 IMG_0544_500 IMG_0724 IMG_0553

 

In loc de incheiere

Cred ca va dati seama usor ca acest loc m-a vrajit instant, si ca prima mea vacanta la Sfatu nu a fost ultima. Am revenit aproape an de an si de fiecare data vaporul era mai incarcat si camping-ul mai plin. Iar odata cu mutarea aici a festivalului de film Anonimul, ritmul s-a accelerat. Vara de vara, timp de o saptamana, 2-3000 de persoane ocupau la propriu satul de 600 de locuitori, cu corturi, bivuace sau imprastiati prin curti, odata ce cele 600 de locuri ale campingului se umpleau.

 

Asa a inceput idila localnicilor cu turismul traditional si semnele cu “organizam excursii cu barca” si “pranz traditional din peste” si-au scos timid capul pe la porti.
Nimanui nu ii strica un ban in plus, iar ambele activitati s-au dovedit extrem de apreciate. Si, daca la inceput era motiv de amuzament pentru localnici ca masa lor de zi cu zi si locurile prin care se plimbau cu barca de mici atrag exclamatii de uimire si aprecieri, usor-usor a devenit treaba serioasa. Dupa caderea in paragina a cherhanelei si instituirea restrictiilor la pescuit de sturioni, ele au devenit o sursa importanta de venit.

 

Cu trecerea anilor,  transformarile au capatat un si mai mare avant. Pensiunile si serviciile au inceput sa rasara la fiecare colt, iar casele traditionale si de chirpici au inceput sa faca locul unora mai mari, din caramizi de BCA si acoperis de tabla. Birtul pescarilor din centru este acum terasa “La Salcii”, cu servire impecabila si televizoare LCD.
Ulita se umple de oameni, iar  masinile care ii transporta la plaja creeaza din cand in cand mici ambuteiaje, intr-un sat care acum cativa ani avea un singur vehicul motorizat – un Oltcit adus nu se stie cum care nu-si justifica costul de intoarcere la civilizatie.

 

E de bine, e de rau? Discutia e inca deschisa. Planuri exista multe – se vorbeste despre asfaltarea strazii principale pentru a elimina praful ridicat de microbuze, modificarea portului pentru ambarcatiunile din ce in ce mai multe si mai rapide, o noua cherhana si extinderea retelei de excursii optionale catre rezervatii din Delta aproape inaccesibile pana acum. In acelasi timp, se pune la punct o organizare a turismului si poate chiar niste standarde in constructii, o ecologizare mai larga a zonei si reinvatarea artei acoperisurilor de stuf care aproape s-a pierdut. Ce se va pune in practica de fapt din toate aceste planuri si cum vor afecta zona, doar viitorul ne poate spune.

IMG_0498

 

Un lucru insa e cert: Sfantu Gheorghe ramane un loc cum nu e altul pe harta Romaniei si intre satele din Delta este probabil cel mai viu.
Are oameni multi care il iubesc si nu ii este frica sa se transforme pentru a-i putea primi pe toti cei care vor sa-l cunoasca. O face de aproape zece ani sub ochii mei si, pentru mine, nu si-a pierdut din farmec si naturalete. Mi-e clar ca voi reveni an de an aici inca mult timp de acum inainte, asa ca, daca n-ati vazut deja acest colt de tara, merita sa faceti cunostinta! Veti primi la schimb o vacanta cum nu gasiti in niciun alt loc.

 

 

Informatii si sfaturi utile:

  • Resortul Green Village 4* si campingul Green Dolphin  sunt cele mai aproapiate zone amenajate fata de mare (aprox. 15-20 minute de mers pe jos sau 5 in varianta motorizata)
  • Detaliile legate de transport se gasesc pe aceasta pagina: http://www.greenvillage.ro/transport/
  • fiecare persoana care ajunge in Delta trebuie sa achite o taxa locala in valoare de  5 lei /persoana/zi; 15 lei persoana/ saptamana; 30 lei persoana/ an. Mai multe detalii aici.
  • desi tantarii Deltei sunt cei mai agresivi pe care i-am intalnit, pisca prin haine si Autanul e de multe ori insuficient, nu transmit febra galbena, dengue sau malarie, ceea ce din start e de apreciat. Exista solutii – spray-uri cu o concentratie mai mare de DEET fata de cat se gaseste in Autan –  insa trebuie studiate si  luate in calcul posibilele reactii adverse la aceasta substanta.

 



Citeste mai departe