Motorul cu un cilindru s-a oprit din tușitul astmatic. M-am întors către barcagiu, să văd de ce și m-a întâmpinat zâmbetul lui generos și ochii făcuți liniuțe. “Să ascultăm liniștea, de aia ne-am oprit!”
Păi bine, dar eu am de alergat după cadrul “perfect” când se ridică balonul verde în care este Bogdan și, mai ales, când face aterizarea aia spectaculoasă pe o barcă de pe râu, de care îmi povestise Ravi, pilotul de la Oriental Ballooning, când am zburat cu el în Bagan.

 

Mă foiesc ușor nemulțumită în scaun – căci da, turiștii au un scaun pe care “tronează” în mijlocul bărcilor lungi de 5 m, dar renunț să îi explic ce și cum, căci mi se pare complicat.

 

 

De când am ajuns la Inle, am ieșit în fiecare zi cu barca pe lac. Mai întâi, am fost să vedem apusul și, mai ales, pe celebrii pescari locali.

Inle Lake, al doilea lac ca mărime din Myanmar, vine cu câteva particularități care l-au propulsat direct în topul atracțiilor locale.
Nu este deloc adânc, dacă ajunge la 5.5m în sezonul ploios, iar acum, când este perioada uscată din an, are doar 3m în punctele maxime.

 

 

Acest lucru a determinat un stil particular de a pescui în rândul populației locale majoritare, Intha, și unul și mai spectaculos de a vâsli cu un singur picior. Dar doar bărbații!
Localnicii au dus la perfecțiune menținerea echilibrului pe vârful bărcii, folosind celălalt picior, și disocierea mișcărilor. Brațele manevrează plasele sau coșurile din bambus, în timp ce poziția “în picioare” le permite să vadă peste smârcurile de plante și să identifice bancurile de pești ascunse în vegetația de dedesubt. Coșul este apoi scufundat până la fundul lacului, iar peștii prinși în el sunt scoși cu o suliță introdusă prin deschiderea superioară.

 

 

Pescarii din imagini ne-au pozat profesionist, profitând de avântul turismului în zonă și de nesațul nostru pentru fotografii. Spre deosebire de cei din Sri Lanka, au fost peste măsură de simpatici, ba m-au lăsat cu gură căscată când, la final, după ce am plătit, unul dintre ei mi-a înmânat o carte de vizită. În țiplă, ca să nu se ude! Jos pălăria!

 

📷PENTRU PASIONAȚII DE FOTOGRAFIE

Sunt doar câțiva pescari (până în 10, dacă am înțeles noi corect) care au și acest al doilea job.
Stau chiar la ieșirea pe lac, după ce se termină canalul care leaga orășelul de lacul propriu-zis. Sunt acolo și la răsărit și la apus. Au schemele lor, știu exact unde să se poziționeze în funcție de lumină și sunt foarte receptivi și intuitivi daca vrei să încerci o compoziție diferită.
La final, în funcție de cum apreciază ei variabilele de timp, număr de fotografi și implicare, vor face un preț. Recomandam să aveți macar 10,000 MMK/pescar la voi.

 

 

În termeni de obiective foto, cine e axat pe portrete știe deja ce și cum. Călătorind pe termen lung, noi ne-am descurcat cu ce aveam în bagaj: 17-40 mm, 24-105 mm și 100-400 mm, toate de la Canon. Un extra-wide sau un fisheye cred ca ar fi putut surprinde niște unghiuri inedite, de aproape.

 

O zi întreagă pe lac

 

A două zi, pe măsură ce am mers spre sudul lacului, spre zona mai puțin turistică, am putut să-i vedem pe pescarii din Inle la treabă. Am ales turul lung, cel care străbate aproape tot lacul și ajunge, după câteva ore bune de mers cu barca, în partea lui de sud.
Nici măcar nu apare pe hărțile turistice de la hoteluri.

Vroiam să vedem stupele scufundate de la Sagar. N-a fost chip. Drumul pe apă este atât de puțin bătut încât canalul ce leagă cele două zone mari ale lacului s-a colmatat și nu am putut trece. Dar am compensat cu câteva opriri inedite pe traseu.

 

 

La dus, n-a fost chip să-i explicăm barcagiului să meargă mai încet, că vrem să facem fotografii cu satele lacustre și cu păsările care ne salută din vegetație. Barcagiul știa una și bună: “se închide piața, trebuie să ajungem la piață!” Iar satul care o găzduiește este hăt, departe! Ne-am ghemuit în barcă, înveliți în pături și am zis să ne conformăm programului, deși pentru noi nu era un obiectiv în sine.
Dintre marfa colorată și de peste tot adunată, am ales să ne facem aprovizionarea cu fructe. Delicioase!

 

 

Apoi, am ajuns la una dintre cele mai frumoase pagode din jurul lacului.
Domină de la înălțime satul Thaung Tho
și este cumva lăsată în afara tururilor clasice. Aici am simțit vechimea, am simțit scurgerea timpului, am avut răgaz să ascultăm clinchetul clopoțeilor decorativi din vârful stupelor și să admirăm statuetele peste care s-a întins vegetația. Eram singurii turiști.

 

 

Următoarea oprire a fost una inedită.
Deși am menționat de la început “no shopping”, pentru că venisem cu tolba plină de obiecte luate din Bagan, ne-am pomenit ancorați lângă o casă lacustră în care 6 femei produceau cheroot. Cheroot, adică țigări de foi. Unele pot conține miere, ananas, banană sau tamarind, ingrediente care le imprimă arome diferite.

Dar asta am citit ulterior, pentru că Bogdan a furat tot spectacolul arătându-le doamnelor cum își face el țigările rulate. Așa de mare succes a avut cu tehnica sa, încât femeile s-au oprit pentru câteva minute din activitate, au încercat și ele și au testat produsul. Ba le-a și plăcut (sau au fost doar politicoase?), astfel încât au făcut un barter ca pe vremuri.

 

 

Turul a mai cuprins o oprire la un atelier de construcție a bărcilor tradiționale și ar mai fi continuat cu vizitarea grădinilor flotante, dacă nu aveam de alergat păsaretul de pe maluri.
Chiar dacă am văzut satele plutitoare din Vietnam și din Cambogia, myanmarezii au mutat pe apă nu numai casele și pagodele, ci și câmpurile agricole!

 

 

La Inle Lake am avut șansa să ne dăm seama de amploarea lor când a zburat Bogdan cu balonul peste ele și le-a fotografiat. Se pare că mai bine de 32% din suprafață lacului a fost transformată prin apariția și apoi extinderea acestor grădini.  Cum s-a întâmplat?

Necesitatea a stat la baza deciziei de a folosi astfel suprafața lacului pentru a crește legume și roșii, doar că, se pare, fenomenul a scăpat un pic de sub control și periclitează ecosistemul lacului. Înțeleg că există acum o lege pentru a limita extinderea lor, însă la fața locului am aflat că respectare ei este discutabilă. Lacul trebuie protejat, la fel și satele și oamenii care trăiesc în jurul lui.

 

Cină pe lac

 

Deși nu putem spune că avem destule cadre bune cu pescarii-modele de pe Inle, totuși, am decis să mai variem locul din care să privim apusul. Așa am ajuns la Myanmar Treasure Resort, la aprox. 10 km de Nyaung Shwe, orășelul în care ne-am cazat.

 

Este un complex de bungalow-uri și dependințe lacustre care aduce un pic cu Green Village-ul nostru din Delta Dunării. Total liniștit până cu 15 minute înainte de apus, s-a umplut brusc când vreo 7 bărci pline ochi i-au debarcat pe turiști pe ponton.

 

 

Am rămas și noi pentru a servi cina și a face cunoștință cu țânțarii locali care nu ne-au discriminat de nicio culoare. Au ei ora lor, în rest sunt neașteptat de discreți, cel puțin în perioada asta din an.

 

Oamenii

 

Ne-am întors târziu la hotel, luând un taxi până în oraș. Deși nu am întârziat față de ora stabilită, taximetristul era deja la poartă și ne aștepta. Menționez acest detaliu pentru că nu este singular și spune ceva important.

 

O caracteristică a oamenilor cu care am interacționat în Myanmar, din postura de turiști, e adevărat, este seriozitatea. Cum altfel să numesc faptul că am ajuns în Bagan mergând doar noi doi în tot autocarul JJ Express? Nu ne venea să credem că va pleca așa, să ne ducă doar pe noi, 630 de km, din Yangon în Bagan, când filozofia asiatică este “când se umple, mai adaugi niște colete ale altora, pentru un mic comison, și deabia apoi pleci”.

 

Apoi aici, la Inle, pentru că nu am putut ajunge până în sudul extrem al lacului să vedem stupele din Sagar, așa cum ni s-a promis,
nici gând ca oamenii de la agenție să accepte întreaga suma discutată! Ne-au făcut discount. Noi nici nu ne gândeam că am putea plăti mai puțin, pentru că a fost un caz de “forță majoră” colmatarea canalului…Și totuși, așa s-a întâmplat.

 

 

Iar în Mandalay, păi dacă a aflat ghidul că Bogdan este interesat de păsări și de șerpi, dacă nu a stat atent cu ochii în copaci și dacă nu a răscolit fiecare arbust și piatră în căutarea viețuitoarelor, nu a mai făcut-o nimeni!
Așa sunt ei, așa i-am descoperit noi și tare ne-am dori să nu se schimbe odată cu avântul turistic și dezvoltarea de care țara are nevoie.

 

Înțeleg că nu este totul așa de frumos în privința liniilor aeriene interne sau dacă ai o afacere în turism, de exemplu, și ea nu este una de familie și îți trebuie angajați pregătiți, dar cel puțin, localnicii cu care am interacționat noi ne-au depășit așteptările și ne-au surprins de fiecare dată tare plăcut.

 

Epilog

 

Zgomotul motoarelor pe lac încetează doar noaptea, și nici atunci de tot. La 6 dimineață deja lumea e surprinzător de activă, iar momentul de la început, cel pe care l-a remarcat barcagiul meu, este într-adevăr remarcabil. Am înțeles de ce a ținut morțiș să stăm un pic, să ascultăm liniștea de pe Inle Lake înainte de răsărit. E ceva rar și deosebit.

 

Informații și sfaturi utile:

 

Cum am ajuns la Inle/Nyaung Shwe (Taunggy)

  • Inle Lake măsoară aprox. 22 x 10 km și se află in partea de vest a statului Shan. Am ajuns aici cu un bus al companiei JJ Express, luat din Bagan, după un drum de vreo 8-9 ore. Taunggy se numește orașul mare care este capat de linie și acesta trebuie selectat în sistemul de rezervări.
  • Bine de știut: Myanmarul nu are o infrastructură de transport turistică la fel de bine pusă la punct ca a vecinilor. Dacă la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial țara era una dintre cele mai bogate din Asia, acum se află la coada clasamentului, cu o infrastructură slabă. Dar nu e așa de rău pe cât ați putea crede citind!
    Șoselele, cel puțin drumurile naționale pe care am circulat noi, sunt rezonabile. Când ieși însă de pe ele, cam dai în gropi. Cel mai bun drum mi s-a părut cel care leagă Yangon de Mandalay. Cel care leagă Bagan de Inle însă, nu e grozav.  Dar se lucrează la el, așa că lucrurile se îmbunătățesc. Ca o curiozitate locală, 99% dintre persoanele care lucrează la construcția drumurilor sunt femei.
  • Taxa de acces în zona Inle a fost 10 USD/pers.
  • Orașelul în care ne-am cazat, chiar langă lac, se numește Nyaung Shwe. Busul are stație și aici.

 

Cazare

  • Hotel Emperor, foarte aproape de “jetty” (punctul de îmbarcare pentru tururile de pe lac) nou și absolut decent. Staff-ul tare amabil și săritor. De mare ajutor în orice situație.
  • Zilnic, în tot orașul cade curentul. Hotelul are generator propriu, dar chiar și așa, se simte.
  • Se poate plăti cu cardul, comisionul de utlizare al POSului fiind de 2,6%.
  • Netul este slab, ca aproape peste tot în oraș. Bine mi s-a parut că mergea la Myanmar Treasure Resort.

 

Costuri mâncare

  • sunt multe restaurante cu specific indian în Nyaung Shwe. Noi am fost clienți fideli la Ever Light 2, chiar lângă hotelul nostru. O masă îndestulătoare pentru doua persoane a fost în jur de 15 – 17,000 Kyats (MMK), aprox. 10 EUR.
  • am mai testat bucătăria la Myanmar Treasure Resort, unde o cină de nota 10 a fost aprox. 25 EUR. Vederea către apus, neprețuită.
  • Un al loc tare draguț este The French Touch, unde un brunch în compania pisicii locale a fost 32,000 MMK/2 pers. (18 EUR)
  • Am mai investigat restaurantul The Garden, pe strada principală, unde o cină a fost 20,000 MMK (aprox. 12 EUR/2 pers).
  • 1000 MMK/pachetul de țigări (0,6 EUR), pentru cine este interesat.

 

Barcă/exursii

  • închirierea unei bărci pentru a ieși pe lac la răsărit sau la apus a fost 15,000 MMK (aprox. 9 EUR)
  • excursia către sudul lacului (turul lung, de o zi), 50,000 sau 60,000 MMK/barcă 2 pers. (aprox. 30 EUR). Turul scurt, să-i zicem, grupează satele și pagodele din nordul lacului și credem că merită făcut, pentru o primă impresie.
  • diminteața pe lac este frig. Frig de jachetă/polar. Mai ales în timpul mersului, hainele groase își vor dovedi utilitatea. În bărci, pentru orice eventualitate, oamenii au umbrele și pături pentru turiști.
  • zborul cu balonul peste Inle, deși nu la fel de popular ca cel peste templele din Bagan, are aici mult mai multe avantaje. Am detaliat această experiența într-un articol dedicat: http://www.unanhaihui.ro/zbor-cu-balonul-peste-bagan-si-inle-lake-myanmar/

 

Suveniruri

  • am plecat și de aici cu tolba plină de mici obiecte sculptate în lemn cu mare finețe și, desigur, cu cheroot. Prețurile sunt micuțe, între 5,000 și 15,000 MMK/obiect (3-10 EUR).

 

Bancomat

  • exista bancomate în Nyaung Shwe, iar comisionul de retragere este 5,000 MMK (3 EUR)

 

 

🛈 Mai multe informații utilele despre Myanmar am grupat în subsolul primului articol, cel despre Yangon. Îl puteți accesa aici.

 

 

 

Februarie 2018

Comentarii

comments

Citeste mai departe