IMG_2755

 

In micro-cosmos-ul numit Sri Lanka nu e timp de dormit in masina intre doua destinatii.
Daca in India mai puteam recupera cateva ore de somn pe drum, in insula asta verde si in forma de lacrima nici gand!
Mereu este ceva de vazut sau un loc in care merita sa ne dam jos si sa facem cativa pasi. Am constat acest lucru imediat ce am pornit din Colombo catre sud, in cautarea plajei perfecte.

Coasta vestica a Sri Lankai

IMG_2383

 

Este de departe cea mai dezvoltata zona din punct de vedere turistic, asa cum incepem sa vedem imediat ce parasim Mount Lavinia, de fapt o plaja lunga si lata, situata la 10 km sud de Colombo.
Nu am ales drumul expres, adica noua autostrada pe care vin turistii ce se transfera direct de la aeroport catre statiunile de pe coasta, ci drumul care serpuieste de-al lungul marii si al sinei de tren.
Caci asta pare sa fie “pacatul” unor optiuni de cazare care nu au mai prins loc in prima linia a plajei si trebuie sa isi trimita clientii la malul marii peste calea ferata.

 

Destinatia noastra era Kalutara, un oras mare situat la 50 km de Colombo, sau mai precis Wadduwa Beach (un pic mai la nord de Kalutara, peste rau) unde urma sa inoptam.
Wadduwa este o plaja foarte asemanatoare cu cea din Negombo; parca nu atat de lata. Hotelul la care ne-am cazat – Hibiscus se numeste – este situat la fel ca multe altele, in buza marii, dar gardul care marcheaza sfarsitul proprietatii si inceputul domeniului public este foarte vizibil. Asta pentru ca in Sri Lanka plajele sunt pentru toata lumea si hotelierii trebuie sa respecte acest lucru.
De cealalta parte a gardului sunt vanzatorii care nu te lasa sa faci un pas pe plaja fara sa incerce sa te tenteze cu ceva.

 

IMG_2262 IMG_2231

 

Pe noi ne-a atras mai mult apusul si i-am refuzat politicos, dupa care ne-am facut temele pentru a doua zi, care se anunta una mai mult decat aglomerata.

 

Din Kalutara spre Koggala cu multe opriri

Cea mai faimoasa plaja a Kalutarei este Calida Beach, ne spune ghidul si soferul nostru, oprind masina in dreptul unei faleze. Sunt si turisti, dar e clar o plaja preferata de localnici. Fiind si raul Kalu in apropiere, apa marii nu este ca in vederi, dar combinatia de activitati “marine” cu “river safari” este atractia principala pentru cei care vin in zona.
Vrem sa testam?, ne intreaba Fernandu. Am vrea, doar ca suntem cu “hainele bune”, adica cu ultimele haine curate si ne dorim tare mult doua nopti de cazare in acelasi loc ca sa putem da la spalat.
Continuam drumul deci, pentru ca avem multe de vazut.

 

O stupa in Kalutara

IMG_2268

 

Principalul motiv pentru care am inoptat in Wadduwa, atat de aproape de Kalutara este o stupa impresionanta, construita in 1960, imediat dupa pod.
Locul se numeste Gangatilaka Vihara si este cel mai important centru budist din zona, atat datorita dimensiuni cat si incarcaturii religioase.
Ne asteptam sa fie plin de turisti, asa cum este aproape peste tot in Thailanda, insa nu! Eram printre putinii gura-casca care se uitau fascinati cum cei care urmeaza invataturile lui Buddha aseza lotusi in fata altarelor, cum sala de rugaciune este plina de oameni ce par desprinsi de lumea pamanteana si cum in stupa cea mare (Kalutara Bodhiya), din ciment alb imaculat, se aud doar cateva strigate de copii.

 

Stupa este impresionanta. Inalta cam cat trei etaje, se spune ca este singura din lume care e in intregime goala pe dinauntru. Cu ajutorul ghidului, am descifrat cateva scene din viata lui Buddha pictate sub forma unei frize in interior.

 

IMG_2274IMG_1266IMG_1267

 

In aer se simte emotia si trairea sincera a credinciosilor, acesta fiind si motivul pentru care am apreciat acest loc ca fiind cel mai autentic din cate am vizitat noi pana acum.

 

Un palat in Palatota

Unii oameni sunt mai curiosi ca altii. In mod normal, acest palat nu apare pe listele de obiective turistice destinate strainilor, dar a sapat Bogdan dupa un loc mai putin cunoscut pe care sa il prezentam. Si a gasit.
Se numeste Richmond Castle, a fost ridicat in 1896 si se afla in Palatota, un satuc pe ulitele caruia trec care trase de boi. Pana cand si ghidul a fost uimit ca vrem sa mergem acolo, pentru ca de obicei niciun turist strain nu-i cere acest ocol.

 

IMG_2305

 

Si zau ca nu intelegem de ce, pentru ca locul vine cu o poveste spusa genial de o doamna in sari, cu fraze scute ce nu lasa loc de niciun comentariu:

 

“Numele Richmond Palace vine de la faptul ca proprietarul, unul dintre guvernatorii locului, era bogat.”

“La un moment dat a facut o calatorie in India, la maharajahul din Madras (Chennai adica) si i-a placut foarte mult palatul sau.`

`Reintors in Sri Lanka, a contractat un arhitech englez care sa ii faca unul identic in Palatota, apoi i-a intors invitatia mahajarahului si l-a poftit in Sri Lanka.”

“Cand maharajahul din Madras a venit, SURPRIZA!”

 

Si cate si mai cate nu ne-a povestit doamna in sari, de la viata guvernatorului imortalizata intr-o colectie de fotografii si destinatia fiecarei sali, de la semnficatia statuilor din gradina si pana la eforturile de restaurare care se fac din banii de la stat, motiv pentru care o parte a palatului arata inca precum in Marile Sperante.
Dependintele de pe proprietate sunt ocupate de cativa zeci de copii orfani care tocmai incepeau un meci de cricket – doar suntem in plin campionat mondial.

 

IMG_2353 IMG_2331 IMG_2300

 

Fericiti cu alegerea facuta, ne-am luat “la revedere” de la doi copii mai mici care nu prinsesera loc in echipa si alergau dupa noi prin incaperile palatului.

 

O intalnire neobisnuita in Beruara

Kalutara este un cuvant compus care inseamna in sinhala (limba vorbita de populatia majoritara) “negru si gras”.
Nu am inteles la ce s-ar putea referi. Sigur nu la personajul de mai jos.

 

IMG_2390

 

Este agitat, simpatic si in uniforma. L-am intalit in Beruara, pe drumul dintre Kalutara catre Bentota. L-am vazut de departe cum gesticuleaza cu avant si atat ne-a trebuit, sa ne oprim si sa lasam geamurile fumurii jos, ca am primit o mostra dubla de buna-dispozitie, alaturi de o carte de vizita si indemul sa ii urmarim pe YouTube!

 

Cartea de vizita il recomanda drept “cel mai fericit om din lume” si nu putem sa nu zambim. Fernandu ne explica insa ca a castigat acest titlu in lupta dreapta dupa un concurs mondial organizat pe internet. Si culmea e ca la o cautare pe Google obtinem si confirmarea.
Cum e asta?!

 

O crescatorie de testoase in Bentota

Incarcati cu fericirea molipsitoarea degajata de Welipenna Vitharanage Sugathapala (jur, asa scrie pe cartea de vizita pe care o pastrez in portofel), ne-am zambarit tot drumul, pana la urmatoarul obiectiv de pe lista noastra.
Multe ghiduri recomanda Bentota ca un loc cofortabil pentru turisti. Sunt indreptatite, aici gasindu-se un mix foarte bun de activitati, plaja, laguna, optiuni de cazare multiple si testoase.

 

IMG_2445 IMG_2422

 

Sri Lanka este foarte bogata. In apele si pe plajele sale 5 dintre cele 6 specii de testoase marine vin sa dea nastere urmatoarei generatii. Doar ca, din moment ce fiecare ou valoreaza 20 de rupii si un cuib are 1000, saracelor testoase le era din ce in ce mai greu. Se descurcau bine cu pradatorii naturali, dar cu oamenii nu aveau nicio sansa.
Asa a aparut una dintre cresele de testoase. Acum, problema mai trebuie studiata putin, pentru ca, daca am inteles bine, o parte din oua sunt rascumparate chiar de cei implicati in acest proiect, ca sa nu ajunga “la piata”.
In fiecare zi, pot fi cumparate intre 100 si 1000 de oua. Au nevoie de voluntari si de banii proveniti din vanzarea biletului de intrare pentru a intregi procesul si a elibera micile testoasele cu speranta ca o parte din ele se vor intoarce dupa 30-40 de ani sa-si depuna ouale pe aceeasi plaja unde s-au nascut.

 

O mina de pietre pretioase in Meetiyagoda

IMG_2495

 

Daca testoasele sunt o slabiciune de-a mea si i-am povestit celui care ne-a facut turul printre bazine cum se comporta broasca noastra de acasa si cum sunt cele pe care le-am vazut in Galapagos, apoi liliecii gigantici sunt o pasiune de-a lui Bogdan.
Nu ne-am asezat bine pe drumul catre Koggala, ca a trebuit sa oprim din scurt in dreptul unui copac plin de “fructe”.
Simpatici indivizii nu pareau deloc a dormi, ci se leganau usor si se scarpinau cu importanta.

 

IMG_1380

 

Doar un scurt popas, pentru ca eram asteptati la o mina de moon stone si un “palat al pietrelor pretioase”.
Sri Lanka este plina de aceasta piatra alba (sau albastruie) a lunii, specifia insulei, topazuri, safire, ametiste si multe alte nestemate. Bogatiile de aici sunt cunoscute din vechime, supra-numele Sri Lankai fiind Insula Pietrelor Pretioase (Gem Island).
Marco Polo a scris ca aici se gasesc cele mai valoroase si frumoase pietre din intreaga lume, iar in antichitate, persanii au pornit un comert infloritor cu aceste bogatii.
Cum se explica acest fapt?
Sri Lanka este o insula foarte veche, 90% dintre rocile ei datand din epoca precambriana, adica sunt vechi de sute si chiar mii de milioane de ani.  O vechime pe care nu o prea putem cuprinde cu mintea, dar a permis sedimentarea sub forma de pietre pretioase.
Azi, indiencele bogate par a fi principalii clienti care vin si cumpara direct piatra, nemontata. Exportul este insa afacerea de baza.

 

IMG_2507

 

In zona aceasta (Meetiyagoda) sunt peste 10 mine, noi ne-am oprit la una dintre ele, in jurul careia era o intreaga plantatie de scortisoara. Cei care lucreaza in procesul de extractie rezista in subteran timp de o ora, la 39 de grade Celsius. Urmeaza procesul de curatare si de separare, pentru a scoate la lumina o pietricica cu o valoarea de 10 USD. Partea maiastra vine dupa, cand pietricica devine una slefuita si frumos montata in aur sau argint, cu un pret adecvat.
Cum nu eram in target, am scapat usor de procesul persuasiv de cumparare si am plecat doar cu informatia ca Sri Lanka are cea mai mare densitate de pietre pretioase raportat la masa sa.
Frumos record!

 

Pe drumul spre Koggala am vrut sa vedem un atelier de masti traditionale, iar vizita s-a transformat intr-o poveste intreaga asupra careia voi reveni, pentru ca mi s-a parut foarte interesant si cu multe semnificatii.

 

IMG_2474

 

Cum ne toropea caldura, am zis sa o taiem direct catre destinatia noastra, Koggala.
Dar stim noi cum se coboara temperatura corpului in Sri Lanka?
Nu stim, asa ca Fernandu a oprit din nou, a disparut cateva minute si s-a intors mandru cu trei nuci de cocos. King coconut pentru noi!
Nu orice nuca de cocos are privilegiul si proprietatea de a racori corpul, doar cea portocalie.
Este atat de eficienta incat nu se bea seara!
Dar cum `se incalzeste` un sri lankez stim? E pus pe lectii ghidul si trebuie sa admitem ca nu ne-am facut temeinic temele.
Cu Toddy! Un fel de must din suc de cocotier, care se obtine “la inaltime” si fermenteaza rapid. Seva este extrasa dintr-o ramura sectionata de catre adevarati acrobati, pentru ca oamenii se catara in cocotier cu o viteza nemaivazuta si apoi merg pe franghiile legate intre arbori pentru a aduna si inlocui recipientele colectoare.

 

IMG_1330

 

N-a durat mult si am gasit un astfel de artist. Asa ca ne-am ales si cu un spectacol acrobatic la marginea drumului, cu ocazia asta.

 

* * *

 

Catre coasta sudica a Sri Lankai

Aceasta este partea in care turistul se simte cel mai rasplatit. Este o parere subiectiva desigur, dar se bazeaza pe ce am vazut si simtit pana am ajuns in Koggala, destinatia noastra.

Distantele intre locatii fiind foarte mici, pe drum am facut trei opriri: una in Hikkadwa sa vedem plaja, a doua in Galle, un oras maricel care are un fort ridicat in sec. al XVI de portughezi si dezvoltat de olandezi ulterior si Unawatuna Beach, sa vedem daca motivele celebritatii sale mai sunt acolo.

 

O fosta plaja hippie in Hikkadwa

IMG_2518

 

Desi termometrele ne-ar contrazice, la fel si ghidul care incepe sa tremure la povestile noastre care ii prezinta temperaturi sub 20 de grade, soarele de martie este puternic in Sri Lanka. Mai ales in miezul zilei este perfect capabil sa stoarca rapid o buna parte din apa corpului.
De aceea, imediat ce am coborat din masina, ne-am dus grabiti catre vanzatorul de King Coconut de pe strada. Nu vroia decat triplu fata de pretul corect, ca doar e zona turistica, dar pana la urma, dupa ce i-am spus ca nu suntem veniti de ieri de azi in Sri Lanka si ca vrem trei bucati, omul si-a aratat toti dintii intr-un zambet larg si am batut palma la pretul pietei!

 

IMG_3003

 

Plaja din Hikkaduwa insa nu a a fost la fel de simpatica sau poate era intr-un proces de refacere, pentru ca sacii cu nisip care sunt pusi sa tina malul si sa opreasca valurile prea indraznete iesisera la vedere. Constatarea placuta a fost culoarea apei. Deja incepea sa semene cu ce visam noi, si anume nuante verzui si o diversificare a tonurilor de albastru.
Am zabovit numai cat sa savuram sucul din nuca de cocos si am luat-o din loc catre Koggala, sa ne cazam.

 

1 km de plaja in Long Beach

IMG_2966

 

Hotelul nostru imprumuta numele de la aceasta plaja si aspectul exerior de la Galle, fortul orasului vecin.
Dupa ce treci de zidurile impozante insa, incepe paradisul unui resort sri lankez la malul marii. Long Beach Resort, pe langa multe stele are multe atuu-uri asupra carora voi reveni, insa cel mai mare este privelistea. 180 de camere au vedere catre plaja Long Beach.
Iar plaja e de spectacol.
Valurile inalte se sparg cu putere aproape de mal si isi intind spuma fara efort pe zeci de metri in interiorul plajei. Din loc in loc se formeaza niste ochiuri de apa mari, zona ideala pentru joaca celor mici.

Adultii insa adora sa se lupte cu valurile, chiar daca nu au nicio sansa de reusita. Nu erau multi indrazneti, dar cei care se incumetau pareau foarte incantati de isprava lor.
Cum era de asteptat, vremea la mare se poate schmba intr-o clipa, asa ca in doua zile am avut parte de un intreg recital al valurilor, atat pe soare cat si pe ploaie.

 

IMG_2757IMG_2928IMG_2969

 

Pentru o mare lina, este de venit intre decembrie si martie. In timpul musonului (mai-iulie), plaja se ingusteaza si ploaia isi cam face zilnic de cap.

Pe noi nu ne-au deranjat variatiile vremii, mai ales ca era o sansa sa se mai racoreasca. Atat doar ca ne-a incurcat planurile de a face poze celebrilor pescari din varful betelor (stilt fishermen) cu soarele apunand in spate.
De-a lungul drumului catre sud, din loc in loc sunt doua atractii, una mai autentica ca alta.
Prima o reprezinta pescarii cu navod. Nimic neobisnit la mare, ati putea spune, doar ca pescarii astia fac doua echipe de cate 15 oameni pentru a trage la mal un navod mare cat intreg golful in care l-au intins. O echipa strange navodul dintr-o parte a plajei, cealalta din capatul opus. Dureaza ore multe pentru a-l trage la mal, dar rasplata e pe masura.
Tarabele din fata aratau o colectie variata de pesti si crabi.

 

IMG_2398

 

A doua atractie care nu lipseste din nicio prezentare a Sri Lankai sunt pescarii cocotati deasupra apei, in varf de bat.
Cel putin in aceasta zona nu mai este nimic autentic in acest mod de a pescui. Mijloacele moderne mai eficiente au dus la pierderea traditiei si orientarea ei catre turism. Contra unei sume variabile, un localnic sau un grup intreg se urca in varful batului/betelor pentru poza. E o sedinta foto si atat, pana cand si pestii pe care il leagana in varful unditei sunt decedati.
Dar trebuie sa admitem ca imaginea este cea pe care o recunoaste toata lumea ca fiind specifica Sri Lankai.

 

IMG_2748

 

Apus de soare in Galle

In anul 125 era noastra, Galle, desi nu se numea atunci asa, facea comert cu grecii, arabii si chinezii. Portughezii au fost primii vest-europeni care au ajuns si aici, ca peste tot in zona  de altfel, in 1505.
Atacati de regele Sri Lankai, si-au facut un mic fort din materialele locale, caruia i-au adaugat mai tarziu si bastioane. Olandezii au gasit ceva primitiv, dar impreuna cu localnicii au construit fortul de azi, impunator si rezistent. Chiar si asa, tot a fost cucerit de britanici.
Acestia s-au multumit sa-l pastreze asa cum era, concentrandu-se pe dezvoltarea unui nou port in Colombo. Motiv pentru care Galle si-a continuat traiul linistit si s-a multiculturalizat, crescand de-a lungul secolelor in jurul fortaretei initiale.

 

IMG_1483

 

Am trecut de poarta marcata cu inscriptia “Dieu et mon droit” cand deja soarele nu mai avea putere. Ne-am foit ceva, pentru ca eu vroiam in stanga, catre biserici si far, Bogdan in dreapta catre turn si terenurile de cricket. Pana la urma am facut un mic ocol pe stradutele pietruite, marginite de case vechi cu flori si detalii decorative.
Toate cladirile arata impecabil, intreaga zona a fortului e plina de hoteluri boutique, galerii de arta, magazinase si case dichisite. De sus (ah, daca as fi cumparat drona aia inainte sa plecam!) aduce un pic cu Dubrovnik.
Ne-am cocotat pe zidul care delimiteaza fortul – de altfel cea mai buna varianta de a vizita locul – pentru o plimbare de o ora catre far.


IMG_2632 IMG_2648

 

Fortul din Galle este monument UNESCO, dar mai mult decat atat este o ocazie de a-i vedea pe localnici cum se strang seara la un dans pe promontoriu sau la un mini-meci de cricket.

Farul din cel mai sudic punct al insulei

A doua zi a inceput la 5 dimineata (inca nu va spun de ce, dar promit ca merita asteptarea), iar la 11 eram deja pe drum. Ne-am luat `la revedere` de la confortul din Long Beach pentru urmatoarea destinatie – Tissamaharama.
Pe drum am tinut mortis sa ne oprim la Unawatuna, care e foarte aproape de Galle, imediat dupa golful din sudul orasului si este renumita pentru valurile sale ideale pentru surf.
De pe drum am vazut ca au cam napadit-o constructiile, apa a mai inghitit din plaja, dar oamenii continua sa vina. Cam asa cum s-a intamplat in Bali, in cazul Kuta Beach, dar la o scara redusa.
Noroc ca stia ghidul o plaja mai retrasa, foarte aproape, cu un peisaj dramatic accentuat de cocoterii inclinati deasupra valurilor si stancile cu efect de stabilopozi.

 

IMG_3061

 

Mi-a sarit inima din piept, nu din cauza frumusetii peisajului (desi este un motiv foarte bun), ci din cauza unei vaci neagre ca smoala cu care m-am pomenit langa mine. Satea la umbra si nu o vazusem, dar ea m-a gasit tentanta si a venit sa ma investigheze.
Plaja asta mi se pare cea mai reprezentativa pentru Sri Lanka si, indiferent unde v-ati caza in zona, merita inchiriat un scuter si venit aici.
Insula are atat de multe plaje intrerupte din cand in cand de stanci si orase, dar este imposibil sa nu gasiti ceva interesant, mai ales printre cele care sunt prea mici ca sa apara pe lista de pe wikipedia.

 

Drumurile in Sri Lanka sunt presarate cu tentatii la fiecare pas, asa ca Fernandu, vazand ca in seara precedenta nu ne mai dadeam dusi de la far, ne-a intrebat daca nu mai vrem sa vedem unul. Cum sa nu, mai ales ca acesta marcheaza cel mai sudic punct al insulei.

 

IMG_3006 IMG_3036

 

Se numeste Dondra si cea mai frumoasa priveliste din Sri Lanka de aici am zarit-o, de la 49 de metri inaltime!
Daca aveti si voi o pasiune pentru faruri, in Sri Lanka sunt 14, taman bine pentru a le vedea in doua saptamani de concediu!

 

Tangalle, ce e mai bun la final

Tanggale a fost ultima plaja pe care am vazut-o inainte de a ne indrepta catre centrul Sri Lankai.
Am stat prea putin si vizita noastra a fost superficiala, fapt pentru care i-am gasit numai avantaje: golful este imens, plaja la fel, vecinatatea cu un oras mare inseamna ca se gaseste orice la preturile locale, sunt nenumarate optiuni de cazare, iar cele de pe plaja sunt in genul pensiune/vila/bungallow, iar micile restaurante si cafenele vin cu hamace inedite si o priveliste de zile mari.
Ni s-a parut un loc cu multa energie pozitiva si l-am notat pentru o exporare mai amanuntita cand vom reveni.

 

IMG_3099

Concluzie

In nici 200 de km cati sunt din Colombo pana in Tangalle, micro-cosmosul care este Sri Lanka arunca turistului in fata de toate: modernitatea unui oras cum este Colombo sau incarcatura istorica a unuia precum Galle, expresii autentice ale budismului, pietre pretioase cu miile si plaje. Plaje lungi cat vezi cu ochii, plaje mici, ascunse intre cocotieri, plaje cu stanci, plaje cu nisip portocaliu, plaje pentru surf sau pentru orice alta activitate care aduce relaxarea.
Oceanul Indian se dezvaluie in zeci de nuante de albastru si numai culoarea in sine combinata cu auriul plajelor si verdele vegetatiei abundente ar fi suficiente pentru a-l misca de pe scaun si pe cel mai workaholic om.

 

Informatii si sfaturi utile:

CAZARE

In Kalutara am stat la hotelul HIBISCUS.  Nu este cel mai nou hotel, dar este accesibil si comod. Daca avea si net in camera noi am fi fost pe deplin multumiti.

 

In Koggala, am stat la LONG BEACH RESORT, un hotel proaspat renovat, modern si cu absolut toate facilitatile, insirat de-a lungul plajei. Zic insirat pentru ca au dorit ca majoritatea oaspetilor sa vada marea in fiecare zi si totul este gandit in consecinta. Imaginea nu ne apartine (poate dupa ce ne luam o drona), am imprumutat-o de la ei.

14_long_beach

 

ALTELE:

  • prizele in Sri Lanka au nevoie de un adaptor (sau o alternativa manuala), pentru ca sunt cu trei gauri, cea de sus avand o siguranta in interior. Daca acea siguranta este coborata, merg si stecherele noastre, fara a mai fi nevoie de adaptor, insa poate fi periculos de umblat acolo si recomand adaptor.
  • intrarea la Richmond Palace a fost  200 de rupii/pers.;
  • o masa “in oras” a fost cam 2000 de rupii amandoi; problema este ca in Long Beach nu sunt multe alternative in imediata apropiere a hotelului si e bine sa luati macar demi-pensiune inclusa;
  • pescarii din varf de bat sunt insirati de-a lungul coastei intre Koggala si Mirissa;
  • urcarea in cel mai sudic far – 500 rupii/pers.
  • o nuca de cocos (king coconut), 40-50 de rupii pe strada.

Comentarii

Citeste mai departe