IMG_7023

 

Dacă aş fi venit de departe să vizitez şi să fotografiez pentru prima dată Meteora, mi s-ar fi înecat corăbiile. La propriu.
Aparent, nu e deloc plăcut să plănuieşti două zile întregi de explorări fotografice şi să primeşti în schimb o ameninţare de cod portocaliu care se transformă în realitate.

 


“Oranjev kod”, “oranjev kod”, atât înţelegeam din ştirile pe care ni le livra radioul maşinii la ore fixe, pe măsură ce ne apropiam de graniţa dintre Bulgaria şi Grecia.

 

“Eh, că nu o fi aşa de rău, ne-am zis. Se scutură un pic şi trece repede.”
Doar că nu a fost nici pic şi nici nu a trecut repede. Pe tot parcursul drumului dintre Kulata şi Grevena, unde am făcut stânga către Meteora (aprox. 280 km) ne-a hipnotizat serios mişcarea alertă a ștergătoarelor care nu făceau faţă, deşi se străduiau cu viteză maximă.

 

Ploaia ne-a însoţit şi pe ultimii 60 de km până la Meteora şi, cu foarte mici şi scurte excepţii, nu s-a oprit toată ziua. Şi nici a doua zi.

 

La Meteora, pe vânt şi ploaie

IMG_7115

 

Pentru noi este un loc accesibil, la care ne putem întoarce oricând.
Însă, privind din perspectiva prietenilor noștri din America de Sud sau Canada, vizitarea acestor formaţiuni stâncoase şi a mănăstirilor construite în vârful lor sunt un obiectiv greu de atins şi se află pe listele “de vizitat într-o viață” a multora dintre ei.

 

IMG_7066-2 IMG_7108 _MG_5433-Pano-Edit

 

Aşa că am încercat să ne transpunem în piele lor şi să luăm lucrurile ca atare.
Până la urmă, Meteora pe ploaie s-a dovedit a fi o oportunitate pentru fotografii atipice şi pentru două zile bine-venite de relaxare.
Ne-am scos hainele cele mai groase – am primit chiar şi complimente, fiind printre puţinii turişti “bine îmbrăcați” – şi ne-am apucat de vizitat.

 

La o prima tură ne-am mulţumit să dăm târcoale de la distanţă principalelor mănăstiri şi să găsim un loc bun din care, dacă ar fi fost să fie, am fi putut admira apusul.
Se găseşte uşor, mergând din Kastraki către Mănăstirea Sfânta Treime şi oprind în alveolele special construite pentru panoramele spectaculoase pe care le oferă.

 

 

Tura doi a fost mai cuprinzătoare.
Dimineaţă fiind şi ploaia trăgându-şi sufletul pentru răpăială de la prânz, ne-a permis să “zumzăim” de colo-colo, alături de alte câteva sute de turişti. Lejer totuşi, faţă de celelalte dăţi în care am ajuns aici.
Bonus: vremea răcoroasă ne-a ajutat să nu murim de cald urcând către mănăstiri.

 

IMG_7188 IMG_7162 IMG_7207 IMG_7171 _MG_5424

 

Meteora a fost doar un scurt popas în drumul către o peninsulă mai puţin populară printre turişti, numită Pelion. La ora aceasta suntem pe un versant al muntelui, într-un sat numit Makrinitsa.
Dăm drumul la explorare şi revenim!

 

Sfaturi şi informaţii utile:

  • În prezent există 24 de mănăstiri, unele se găsesc într-o stare de ruină (Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova şi altele), în timp ce altele se conservă foarte bine, intacte şi funcţionează (Marele Meteor, Varlaam, Sfânta Treime, Sf. Ştefan, Rusanou, Sf. Nicolae).
  • Programul lor de vizitare este difert de la una la alta şi este afişat la intrare. Ca să nu vă ia prin surprindere, cereţi de la recepţia hotelului în care v-aţi cazat un pliant cu programul lor actualizat.
  • Drumurile dintre mănăstiri sunt foarte bune, dar în sezon pot fi deosebit de aglomerate, ceea ce nu e chiar plăcut pe serpentine şi în ace de păr.
  • Intrările la mănăstirile care se pot vizita sunt în jur de 3 Eur/pers.
  • Cum înălţimile acestor stânci sunt de până la 400 metri, urci ceva, drept pentru care e bine să ai o sticlă cu apă in rucsac. Ceva dulce, pentru energizare, vei primi de la călugări, la plecare.

 

Comentarii

comments

Citeste mai departe