IMG_2574

 

- Sunt cu mouse-ul pe butonul de rezervare, imi zice Anca, esti sigur, o luam?

 

Statusem ceva pe ganduri inainte sa ajungem aici. Voiam sa vedem cat mai mult din Noua Zeelanda si ideea de a inchiria o masina se impusese de la sine. De la masina pana la campervan distanta e mica si am parcurs-o rapid, cam in acelasi timp in care descopeream cu surpriza ca preturile la cazare aici pentru o noapte sunt echivalentul a 2-3 zile de huzureala in America de Sud (de la 80 de NZD in sus, iar dolarul neo-zeelandez este doar putin mai slab decat dolarul american).

 

Apoi, au inceput dubiile. Voiam sa parcurgem cu o mica duba aproape 1500 de km, in conditii de iarna, pe drumuri cu o singura banda ce serpuiesc printre lacuri si vulcani si, partea neobisnuita, sa facem toate astea circuland pe partea stanga a drumului. Oare reusim? Oare nu e prea frig ca sa dormim in masina in perioada asta a anului? Oare accepta carnet de sofer din Romania?

 

Am luat in calcul toate astea, insa de fapt si de drept decizia era luata din momentul in care ne-a incoltit ideea. Libertatea de a te plimba unde si cand vrei, alaturi de optiunea de a trage pe stanga acolo unde ti se pare mai frumos, era prea seducatoare pentru a se poticni in astfel de detalii.

 

Ce am inchiriat on-line si cu ce ne-am ales la fata locului

 

Asa ca am luat-o si in dimineata frumoasei zile de 15 august (frumoasa la modul cel mai serios, prima zi cu soare dupa alte 2 in care a plouat cel putin odata pe ora) ne aflam cu bagaje si emotii la sediul firmei de inchirieri.
Acolo ne ia in primire o nativa maori si ne anunta dand din cele mai lungi gene de pe pamant (dupa cum se jura un australian mai plimbat ca noi) ca masina noastra a suferit o problema tehnica si nu este disponibila.

 

- Dar nu va faceti griji, ati fost upgradati automat la varianta deluxe, sper ca e ok.

E si nu prea e ok. Varianta deluxe inseamna un microbuz in toata regula (practic un Ford Transit modificat) si nicidecum o mica dubita asa cum ne inchipuiam noi. Dar asta e, cale de intoarcere nu mai era si macar daca e sa o luam pe contrasens ne va vedea lumea din timp. In plus, utilitatile din interior sunt ceva incredibil si poti sta in picioare!

Ce inseamna de fapt un campervan sau motorhome

Pe scurt, inseamna o masina tip dubita, furgoneta sau microbuz, modificata astfel incat, cu exceptia celor doua locuri din fata, sa semene cu o garsoniera.

IMG_1912

 

Ai tot ce trebuie – toaleta, dus, chiuveta, aragaz cu doua ochiuri, frigider, masa, dulapuri si doua canapele care se pot transforma in pat.
A ingramadi toate astea in 7-8 metri patrati necesita mai multa ingeniozitate decat intr-o camera de camin studenteasca de la Politehnica, motiv pentru care aproape totul este multifunctional:
- dusul poate tine bagaje,
- banchetele sunt spatiu de depozitare, in acelasi timp instalatie de incalzire si, impreuna cu tablia de la masa, compun un pat.
- tot felul de orificii exterioare ascund butelia de gaz, firul de alimentare la curent electric, rezervorul pentru apa curenta si pe cel pentru toaleta.
Totul se ascunde, se pliaza, se invarte sau se dezasambleaza, insa functioneaza de minune atat in varianta de drum (unde totul este pliat, inchis, blocat si arata ca o furgoneta goala) cat si in cea de dormit (unde absolut totul se desface si spatele masinii devine un mare pat incredibil de confortabil).

 

In mod normal, “trainingul” pentru operarea tuturor jucariilor ar trebui sa dureze vreo 30 de minute insa pentru ca era multa lume la coada, noi l-am primit condensat in 5 minute. Am retinut ca exista un manual si oricum nu aveam stare, voiam sa pornim la drum.

 

Ce fel de itinerariu alegi?

 

Prima intrebare inainte de a porni la orice drum este “In ce directie?”, iar in Noua Zeelanda nu e chiar simplu de raspuns.

Ai de ales din start intre insula de nord sau in cea de sud. Cea din nord este mai mica, 80% din populatia de 4.5 milioane de locuitori traieste aici si are drumuri ceva mai bune, insa cea din sud are cele mai frumoase si dramatice peisaje. Raspunsul corect este amandoua, dar pentru asta e nevoie de cel putin 3 saptamani. Cum zborurile cele mai dese si mai accesibile sunt in Auckland am optat pentru un tur prin insula de nord.

 

A doua intrebare este “ce vrei sa vezi”?
Exista autostrada geiserelor, a plajelor, a vulcanilor sau cea cu peisaje frumoase, acoperite de “covoare” verzi. Am ales putin din toate pentru ca ne lipsea timpul de a o face pe oricare din ele complet si pe indelete. Si asta desi nu aveam de condus mai mult de 2-300 de km pe zi.

 

Despre timp si soseleIMG_1815

 

Marea problema cu timpul de drum in Noua Zeelanda vine din lipsa aproape totala a autostrazilor. Insula de nord beneficiaza de 100km de autostrada. Da, da, ati citit bine, 100km nu mai mult, de o parte si de alta a Auckland-ului.
In rest, sosele netede ca in palma, dar cu o singura banda pe sens si intersectii multe.
Din loc in loc apare o a doua banda, doar pe unul din sensuri, special pentru depasiri, dar atat.
Si aici vorbim de ceea ce pe GPS apare ca “highway” pentru ca exista drumuri si mai inguste de atat (insa tot netede ca in palma).

 

Ca si cum nu ar fi suficient, relieful deluros al insulei face ca drumurile sa fie aproape peste tot o insiruire de serpetine, pe zeci de kilometri, mai stranse sau mai largi, in functie de zona (de obicei soselele de coasta au serpentinele cele mai inguste si mai stranse). Cum totul este pre-gandit pentru confortul tau, inainte de fiecare curba ti se recomanda viteza optima pe care sa o ai.

 

Veti intalni de asemenea poduri cu o singura banda pentru ambele sensuri de mers (unul dintre sensuri are prioritate, insa trebuie sa fiti cu ochii in patru pentru a afla care dintre ele) sau treceri de cale ferata fara bariera.
Curios este faptul ca, indiferent daca merg pe autostrada sau pe serpentine, localnicii tot cu 100 Km/h cat este limita ii dau, desi va jur ca pe drumurile de costa nu stiu cum reusesc.

 

In atari conditii, pentru a parcurge 100km cu casa in spate e nevoie de cele mai multe ori de o ora si jumatate, poate chiar 2. Cei 2-300 de km pe zi ne-au intrebuintat serios, cam 4-5 ore de condus zilnic, suficient cat sa ramana loc de vizitat 3-4 ore diverse atractii si cam atat.

 

Peisaje si destinatii – jurnal de bord

E usor sa subestimezi timpul necesar calatoriei intre oricare destinatii, insa in aceeasi masura parca ar fi pacat ca Noua Zeelanda sa fie brazdata de autostrazi. Peisajul este incredibil, si desi difera de la regiune la regiune, te lasa cu gura cascata peste tot. A alerga cu 130km la ora pe aici, chiar daca s-a putea, nu ar fi o optiune aleasa de multi.

  • Prima zi, Coromandel

 

Ne-am convins de asta din prima zi cand am fugit catre nord, in peninsula Coromandel, o bucata de pamant care musca 85 km din Pacific, vestita pentru peisajele cu paduri, plajele si golfurile ei.
Thames este cel mai mare oras al peninsulei (chiar si asa, arata ca o suburbie a Aucklandului, cu case cu maxim un etaj). A devenit celebru in sec. al XIX-lea pentru ca aici s-a descoperit aur.
Dupa ce pe primii 100 de km ne-am obisnuit cu drumul si condusul pe partea stanga (e simplu chiar si in intresectii pentru ca totul e extraordinar de bine semnalizat) urmatorii 100 ne-au dus pe un drum de coasta. Am vazut atatea plaje inguste, roci vulcanice, estuare si golfuri desprinse parca din vederi, incat pana la urma n-am mai rezistat si am campat langa oraselul Coromandel, intr-un astfel de loc.
Mare pacat ca am ajuns pe inserat pentru ca privelistea merita savurata pe indelete.
Noaptea am vazut clar Calea Lactee si stele cazatoare, inconjurati doar de zgomotul infundat al valurilor marunte ce se rostogoleau pe tarm.

 

In ziua urmatoare am apelat la bunavointa si tractorul proprietarului camping-ului pentru ca Ford-ul nostru s-a dovedit prea greu pentru solul imbibat cu apa in care am oprit si nu am putut iesi singuri. Daca nu avea tractor nu stiu ce faceam (3 studenti germani s-au oferit sa ne ajute insa un Ford Transit necesita mai mult de 4 oameni putere pentru a fi impins).

 

  • Ziua a doua, Middle Earth

IMG_1969

 

Apoi, am refacut coasta in sens invers in drum spre The Shire, satul hobitilor, am petrecut acolo pana pe inserat si am campat, singuri-cuc, in parcarea unui club de rugby. Diferenta ca de la cer la pamant fata de campingul anterior din Coromandel insa deja se intunecase de cateva ore si a fost cea mai la indemana solutie.

 

  • Ziua a treia, lacurile Rotorua&Taupo

IMG_1627

 

Am recuperat insa in ziua urmatoare cand, pe malul imensului lac Taupo am gasit una dintre cele mai primitoare locatii de campare. Atat de mult ne-a placut ca ne-am facut aici baza timp de doua nopti si doua zile.
Rotorua aceasta merita explorata pe indelete, pentru ca sunt zeci de lacuri (peste 50), vulcani si tot atatea atractii conectate la natura.
Este o regiune geotermala ideala pentru hiking, mountain-biking si sporturi legate de apa.

 

  • Waimangu, autostrada vulcanilor

 

La cateva zeci de kilometri distanta am avut ocazia sa vizitam la pas o vale vulcanica inca activa, cu lacuri care fierb, geizere si ape termale.
Asta este un loc ca niciun altul!
Culori, caldura si miros de activitate vulcanica. Este cel mai tarar sistem geotermal din lume, creat cand a erupt muntele Tarawera in 1886. Am mers aproape 4 ore printre gheizere, rauri clocotite, piscine cu namol bolborosind, terase cu sedimente colorate si cel mai mare izvor termal din lume – Frying Pan Lake.

 

Si, ca sa nu ne fure prea tare peisajul idilic si sa uitam unde suntem, am vizitat si satul ingropat la ultima eruptie sub doi metri de cenusa.

 

  •  Wairoa, orasul ingropat

IMG_1543

 

Cum 1/3 din populatia acestei provincii este maori, am dorit sa aflam mai multe despre mixul cultural produs in sec. al XIX-lea vizitand un orasel ingropt sub cenusa vulcanului Tarawera.
Eruptia a avut loc in anul 1886 si a fost atat de intensa, incat a modificat structura si peisajul zonei.
Acum locul este un muzeu ce ofera o plimbare in aer liber, de-a lungul careia au fost scoase la lumina ramasitele orasului.

IMG_2042

 

Tot in aceasta zona (Valea Whakarewarewa) se gaseste si un sat maori in care se evoca seara de seara traditiile si modul de viata al indigenilor.

 

  • Ziua a patra, munti inzapeziti

 

Pentru ca eram in zona, nu am ratat ocazia de da o fuga pana la singurele 2 statiuni de schi din insula de nord. De data asta nu ne-am mai echipat sa le testam cum se cuvine, insa privelistea ne-a lasat masca. Nu atat muntele schiabil Ruapehu, cat vecinul lui, un con vulcanic perfect de 2500m altitudine plin de zapada – Mount Taranaki.

 

  • Ziua a cincea, catre maruntaiele pamantului

IMG_2518

 

A trebuit sa recunoastem ca mai la sud de atat nu putem ajunge si sa incepem bucla inapoi spre Auckland.
Ne asteptau pe drum irealele pesteri Ruakuri si Waitomo, unde am petrecut ore bune si merita povestit pe larg intr-un articol dedicat, dar si o ploaie de vara torentiala pe seara care ne-a fortat sa campam cu 130 de km mai devreme decat speram, in orasul Hamilton.

 

  • Ziua a sasea, catre plajele din nord

IMG_2585

 

Am trecut val-vartej prin Auckland si am fugit cat de mult spre nord am putut. Catre plaje si apa!
Sunt atatea de vazut aici incat am fi avut nevoie de inca 3-4 zile doar sa le vizitam in fuga. Ne-am oprit pana la urma pe malul unei lagune dintr-o rezervatie naturala pentru a ne bucura de un ultim apus de soare neo-zeelandez.

IMG_2587

 

Locul se numeste Whangateau, e cat se poate de linistit, dar cativa km mai la nord am vazut cat de spectaculoasa si abrupta este coasta. Chiar in fata, Goat Island, un petic de pamant in care nu au fost lasate niciodata capre libere, ci doar porci, care s-au grabit sa fuga de pe insula inotand catre tarm.

 

  • Ziua a saptea, Auckland

IMG_2684

 

In ziua urmatoare ne-am intors in cel mai populat oras al Noii Zeelande. Itinerariul nostru s-a incheiat asadar dupa 7 zile, acolo unde a inceput, in Auckland. Peste 30% din populatia tarii este concentrata aici si ofera absolut toate optiunile unui mare oras cosmopolit. Noi ne-am tot invartit in jurul turnului de televiziune pentru o saritura cu bungee, ca doar neo zeelandezii se lauda ca au inventat acest sport, dar nu a fost sa fie de data asta!

 

Am parcurs, zice GPS-ul 1400 km, insa calitatea bate cantitatea.
Dincolo de locurile unde am oprit, intregul drum ne-a incantat cu privelisti largi si cel mai mult cu un verde incredibil.
Credeati ca si mine ca in Lord of the Rings culorile filmarilor au fost “imbunatatite” pe calculator? Ei bine, nu era nevoie!
Asa arata intreaga insula chiar si iarna.
De-abia astept sa vad, probabil data viitoare, cum arata verdele asta vara. Imi vine greu sa cred ca se poate mai bine.

 

In loc de concluzie

IMG_2336

 

Nu pot insa incheia povestea pentru ca ma simt dator cu o mentiune: sentimentul de libertate si de alergatura haihui ca si cum pamantul e un loc de joaca (cel la care visam citind Jack Kerouac,  in lipsa unei descrieri mai bune) sunt aproape disparute.
Si daca nu de tot, in mod cert nu le veti gasi in Noua Zeelanda. Din doua motive.
In primul rand, campervan-ul, desi e complet independent, si teoretic ofera tot confortul chiar in mijlocul pustiului, nu poate functiona prea mult timp asa. Apa si curentul trebuie incarcate constant, bateria si rezervorul (dar mai ales bateria) nerezistand mai mult de o noapte fara priza. Butelia de gaz dureaza cam doua saptamani, daca nu e folosita excesiv pentru incalzirea pe timp de noapte, iar apa cam trei zile.

IMG_1863

 

In al doilea rand, Noua Zeelanda nu e tara unde sa iti faci ce-ti trece prin cap.
Fiecare loc in care am oprit mi-a prezentat in fata ochilor coplesitor de multe reguli cu ce nu am voie sa fac (nu e voie cu masini mai mari de, pentru mai mult de, inainte sau dupa ora de, cu copii mai mici de, cu animale de companie, cu foc, cu tigara, cu telefon, cu camera foto, etc, etc).
Inteleg necesitatea lor, cu atat mai mult intr-o tara care face eforturi majore pentru a proteja ecosisteme unice in lume, insa la modul cel mai serios, sunt multe si unele exagerate.
Poate cea mai importanta regula este ca nu poti campa unde iti trece prin cap, chiar daca este o parcare in care nu deranjezi pe nimeni. Locurile sunt bine definite, costa simtitor sa lasi masina aici, dar macar exista harti pe internet cu mai multe tipuri de campinguri (am detaliat in sectiunea Utile). Daca nu respecti regulile esti pasibil de o amenda usturatoare.

 

In conditiile astea, hoinareala haihui cu peisajele ca unic ghid este limitata. Dar a inchiria un campervan si a porni la drum este cel mai apropiat lucru pentru care se poate opta.
Iar cand in jurul tau trec peisaje care intrec cele mai frumoase vise are regizorilor de la hollywood, aproape ca poti uita ca exista limite.

 

Sfaturi si informatii utile:

  • inchirierea campervan-urilor si campingul in general sunt doua activitati foarte obisnuite pentru descoperirea Noii Zeelande, pentru ca despre asta este vorba in aceasta tara: natura si traiul aproape de ea. Cum raportul dintre suprafata si numarul de locuitori este atat de favorabil naturii, in majoritatea locurilor se aude numai cea din urma;
  • doar ca (sau tocmai datorita acestui lucru) si natura este un lux aici si se plateste: inchirierea unui campervan budget/zi a fost 66 NZD/zi, cu asigurare inclusa, la care se adauga motorina (1,4 NZD/l), mancarea (in varianta gatit in campervan) si parkingul efectiv care costa cat un o cazare excelenta din America de Sud. Cea mai ieftina varianta este cea free, doar ca se gaseste rar si nu dispune de nicio facilitate. E pur si simplu o parcare in care sunt alocate un numar limitat ( de exemplu) de locuri pentru campervan-uri. Cel mai economic camping cu utilitati pe care l-am testat noi a fost cel din Coromandel, 26 NZD/noapte, fara Internet. Cel mai scump (si singurul din zona, iarna suint inchise unele dintre ele) a fost cel din Whangateau (in nord, mai sus de Auckland), 47 NZD/noapte, cu acces la Internet.
  • Siteul pe care sunt listate interactiv toate locurile legale de campare este: www.rankers.co.nz
  • Tot aici, mai precis la acest link (https://www.rankers.co.nz/tags/motorhomes-campervans-rv) este un top al celor mai bine cotate companii de rent. Noi am vazut des Jucy si Kea, dar de inchiriat am optat pentru New Zealand Motorhome care este un intermediar cu dealuri economice, dar cu review-uri asa si asa. De exemplu, ne-au pus pe noi sa le platim taxa de drum, ca ei au uitat…Ne-au rambursat banii, dar tot nu se face!
  • chiar daca drumurile sunt bine semnalizate si totul este reglementat (inclusiv viteza in fiecare curba), tot as recomanda GPSul, pentru ca ne-a scutit de o gramada de discutii si ezitari, mai ales in increngatura din preajma Auckland-ului;
  •  am primit un pont de la un roman stabilit aici si vi-l impartasesc: pentru a optimiza cheltuielile la maxim, exista site-uri cu dealuri, cum ar fi http://www.grabone.co.nz/auckland/view-all. De asemenea, chiar in aeroport, pe langa o multime de materiale informative, in revistele si brosurile respective se gasesc cupoane de reducere de 10-15%. Conteaza, cand intrarea la orice obiectiv porneste de la 30 NZD/pers.
    De exemplu, la Burried Village si la Waimangu biletul a fost 32,5 NDZ/pers.

 

Despre alte locuri vizitate in Noua Zeelanda:

 

 

Comentarii

comments

Citeste mai departe