100 de milioane de persoane au votat, timp de aproape un an si jumatate, care sa fie noile minuni ale lumii.
Cum din lista intocmita in antichitate mai ramasesera doar piramidele de la Gizeh, in 1999, Bernard Weber Jr., filozof, producator de filme si fost aviator canadian, a avut initiativa intocmirii unei liste noi, cu monumente remarcabile, demne de calificativul „minune”.
Dupa un proces de selectie elaborat si un scandal legat de manipularea voturilor publicului in Brazilia, in 07.07.2007 s-au anuntat monumentele castigatoare:
- Marele Zid Chinezesc
- Petra
- Statuia lui Iisus din Rio
- Machu Picchu
- Colosseumul
- Taj Mahal
- Chichen Itza
Miza a fost uriasa, iar efectele asupra turismului s-au vazut imediat.
Am relatat de la fata locului cum am perceput noi Chichen Itza, Machu Picchu si Marele Zid Chinezesc.
Greu sa fi patruns de experienta in sine cand vin spre tine cu avant valuri de alti turisti curiosi, insa exista variante: evitarea orelor de varf in care vin turistii de pe Riviera Maya, descoperirea orasului sacru al incasilor nu urcand la el, ci coborand prin Poarta Soarelui dupa 4 zile pe Inca Trail, respectiv evitarea zonei arhi-turistice a zidului (Badaling), de langa Beijing. Cativa km in oricare directie si lumea dispare.
In drum spre Petra
Intr-o tara micuta cum este Iordania, distantele nu sunt o problema. Exista insa acest loc in care zilnic, mii de oameni se incoloneaza si patrund printr-un culoar natural de piatra pentru a se lasa surprinsi de „orasul pierdut” al nabateenilor.
Desi fiecare vizitator al Petrei a vazut zeci sau sute de imagini inainte de a ajunge aici, emotia pe care trebuie sa o fi simtit primii exploratori si reactia coplesitoare in fata intrarii sunt la fel de prezente in calatorul de azi.
Petra (Al-Batra in araba) a reaparut pe harta vesticilor in secolul al XIX-lea, epoca marilor descoperiri.
Un tanar explorator elvetian, Johann Burckhardt pe numele sau, pornit in cautarea izvoarelor raulul Niger, a auzit zvonuri legate de acest oras misterios si s-a abatut de la drumul sau, urmandu-le. Se pregatise pentru lumea araba invatand limba si studiind cultura la Cambridge, astfel ca, in 1812, deghizat intr-un seic si vorbind cu localnicii, a fost primul european care a experimentat efectul „Wow!” al Petrei.
Petra in lumina candelelor
Prima impresie legata de Petra am dorit sa fie aparte si am planificat cu grija ziua in care am ajuns in Wadi Musa, orasul de langa situl arheologic. Trei zile pe saptamana (luni, miercuri si joi), daca vreme o permite, lumea nabateenilor si misteriosul lor oras sunt mai autentice ca oricand.
Ca intr-o procesiune solemna, am pasit timid pe pavajul inegal si am inaintat in tacere. In afara de stele, singura sursa de lumina vine de la cele peste 1000 de candele care flancheaza drumul. Contrar asteptarii, eram doar cateva sute de oameni in acea seara si, dupa primul kilometru strabatut printr-o vale larga, chiar si cei mai zgomotosi dintre noi s-au inmuiat in fata intrarii inguste in canionul numit Siq.
Ecoul pasilor nostri parea sa ia forma peretilor abrupti si ondulati, indepartandu-se incet de noi. Din loc in loc, ridicand privirea, puteam zari cerul, tras peste Siq precum o copertina dreapta de musama.
Am mers incet, incordandu-ne privirea dupa fiecare cotitura, anticipand momentul in care Trezoreria, imaginea care aproape se confunda cu Petra, urma sa se iveasca din defileu.
Am inregistrat cateva emotii false pana cand exclamatiile pline de admiratie ale celor care o vedeau inaintea noastra ne-au confirmat ca am ajuns.
Ce a urmat, va las sa va imaginati din fotografii sau sa descoperiti voi insiva la fata locului! Acum, la final, mie mi s-a parut ca „Petra by night” este in mod cert experienta care iti permite cel mai bine sa intri in atmosfera primului secol si sa iti imaginezi ce simteau negustorii acelor vremuri cand intrau in defileul ingust, marginit de lampi cu ulei.
Exploratori diurni in Petra
Zona aceasta a fost locuita inca din epoca fierului de catre triburile de edomiti, dar cei care au creat Petra si au dus-o la un un nivel de spectaculozitate si rafinament nebanuit au fost nabateenii.
Timp de aproape 400 de ani civilizatia lor a inflorit datorita comertului cu parfumuri, textile si materiale destinate imbalsamarilor si a ingeniozitatii cu care au reusit sa capteze sursele de apa.
Rutele comerciale ce legau India de Africa si, mai apoi, de Europa treceu prin vastul teritoriu (de patru ori mai mare decat Iordania de azi) al nabateenilor. Capitala lor, orasul roz – Petra, a cunoscut maximum de rafinament si dezvoltare cam in acelasi timp in care a trait si Iisus. Si era chiar magnifica!
A doua zi, refacand drumul pe lumina impreuna cu ghidul nostru, am incercat sa vedem lucrurile din perspectiva unui negustor de acum catea secole, venit aici intaia oara.
Am trecut cu gura cascata pe langa Obelisc si primele morminte sapate in piatra, pe care nici nu le deslusisem in seara precedenta, pentru a ajunge la intrarea in Siq. Ziua, culorile si texturile peretilor abrupti care odata se aflau sub apa ne-au impresionat serios! Nu e de mirare ca nabateeni nu aveau treaba cu pictura, pentru ca ea era gata facuta!
Asa ca s-au concentrat pe dirijarea apei captate din izvoarele din apropiere prin niste santuri sapate de-a lungul peretilor, pe doua nivele: cel de jos pentru nevoile curente, iar cel de sus pentru procesele ce aveau nevoie de apa curata.
Unde este apa, este si verde. Zona dinaintea intrarii in Siq era plina de arbori, o parte dintre ei razbind chiar si inauntrul defileului, cu radacinile puternic prinse de stanci.
Putinii turisti pe langa care treceam erau, ca si noi, vadit impresionati. Din cand in cand trebuia sa ne dam in laturi pentru a face loc cate unei sarete anuntate de ecoul antemergator al copitelor cailor.
Pana acum cativa ani, numai persoanele cu dificultati motorii sau cele in varsta putea beneficia de acest serviciu creat in acelasi timp si pentru a sprijini comunitatea locala de beduini.
Zilele acestea, numarul turistilor fiind mai mic fata de explozia inregistrata dupa 2007, cred ca se fac destul de multe exceptii. Pentru noi, numarul mic al vizitatorilor a insemnat ca am putut admira in voie, negrabiti si nederanjati, spectaculozitatea canionului si ne-am putut ingadui sa parcurgem cat de incet ultimii zeci de metri pana la Trezorerie.
Nabateenii astia stiau sa impresioneze vizitatorii, asta e sigur! Stanca se crapa dramatic, ca o cortina, pentru a lasa sa intrezaresti – doar sa intrezaresti – o fasie ingusta din fatada Trezoreriei.
Cu greu am mai putut sa urmaresc explicatiile lui Basel.
Am retinut doar ca nimeni nu a gasit nicio comoara in urna decorativa de deasupra, ca urmele de gloante sunt facute de hotii „creativi” ce au venit aici in urma descoperiri lui Burckhardt si ca toata arhitectura fatadei este gandita dupa numarul de zile si de luni ale anului. Influentele grecesti sunt evidente, dar nu singulare.
Intregul complex, sau cel putin ce s-a descoperit pana acum din el (doar 15%!) este un melanj de stiluri si influente grecesti, asiriene si romane.
De altfel, romanii, dupa ce au cucerit Petra in 106 (acelasi an in care au cucerit si Dacia), au continuat sa ridice constructii impresionante. Din ele au mai ramas doar cateva ruine, deoarece Petra se afla intr-o zona seismica, iar o serie de cutremure puternice inregistrate in secolele IV si VI au dus la prabusirea constructiilor care nu erau sapate in stanca si, apoi, la abandonarea orasului.
Se pare ca Trezoreria (Al Khazneh in araba) a fost de fapt tot un mausoleu, la fel ca majoritatea constructiilor impresionante pastrate.
Nabateenii venerau un panteon de zeitati arabe pre-islamice, Dushara fiind cel mai des reprezentat, alaturi de cele trei zeite care il acompaniau: Al-Uzza, Allat si Manat. O alta figura puternica despre care ne-a povestit ghidul nostru indulgent (caci l-am chinuit ca sa facem mii de poze) a fost Obodas I.
Am trecut apoi pe Strada cu Fatade unde alte obeliscuri sapate in stanca puncteaza catre cer. Numarul lor indica numarul de morminte din interior, ne-a explicat Basel. Puteti intra sa vedeti!
Am intrat, insa magarusii beduinilor care isi ofera serviciile catre turisti ajunsesera cu mult inaintea noastra, asa ca mirosul puternic ne-a scos de urgenta afara.
Amfiteatrul si, mai departe, Strada cu Coloane sunt impresionante, insa nimic nu se compara cu imensa panorama de pe partea dreapta a drumului compusa din zeci de morminte regale sapate in stanca, la inaltime.
Viata laica avea clar o valoare secundara. Imprastiate printre monumentele funerare marete, sapate de asemenea in stanca, viata de zi cu zi a nabateenilor se desfasura intr-o retea de grote scunde, perfect integrate in peisaj. Tot in ele au locuit, pana in anii ’80, beduinii. De fapt, unii nu au plecat niciodata si afirma cu mandrie ca aici este casa lor. Unde altundeva este atat de multa frumusete ziua si atata liniste noaptea?
Am lasat la urma mormintele, sa le descoperim pe indelete la intoarcere, si ne-am continuat periplul catre Muzeu si, mai departe, catre Manastire.
Pe drum, am refuzat cateva zeci de oferte de a descoperi Petra in carca unei magarus sau a unei camile, insa ce stiam noi cu „maybe later” nu merge aici.
Din cauza numarului redus de turisti, beduinii agili te lau la ochi si fie nu scapi usor, fie nu scapi deloc.
Pe urcusul care dureaza cam o ora si scoate un pic untul din tine, mai ales daca este cald, ne-au insotit o gramada de oferte, argumente in zeci de feluri si folosind toate sinonimele cuvantului „donkey”.
El Deir, Manastirea
Daca Trezoreria a fost vedeta in filmul Indiana Jones and the last crusade, Manastirea a avut si ea parte de expunere in Transformers: Revenge of the Fallen.
Filmele si fotografiile exceptionale cu beduini ganditori asezati la inaltime, pe cupola monumentului, i-au sporit faina si putem spune cu mana pe inima ca a meritat urcusul! Drumul in sine este spectaculos, printre canioane abrupte ce se casca pentru a dezvalui unele dintre cele mai frumoase panorame pe care le-am vazut.
La sosire, dupa ce am dovedit cele aproape 800 de trepte, ne-au asteptat o cafea si un suc de rodii excelent, servite in lumina soarelui de dupa-amiza.
“If you buy, you are welcome, if not, you are still welcome!”
Cum sa rezisti unei astfel de abordari?
Daca la urcare am tot amanat momentul intalnirii cu vanzatorii, la coborare nu a mai fost chip, asa ca sunt azi mandra posesoare a unei perechi de bratari din „beduin silver” (am pus ghilimele de rigoare, gandindu-ma ca ajut comunicatea locala) si a unei experiente inedite: un drum cu camila.
Daca ati vazut Lawrence of Arabia, sa stiti ca indemunul „Hut! Hut!” adresat camilei nu face ce trebuie, insa modul de asezare in sa functioneaza!
In aceasta nota s-a incheiat vizita noastra la Petra, zorita fiind de ploaia care s-a grabit sa ne dea semnalul de plecare mai devreme, ratand astfel un ultim obiectiv: Locul Sfant al Sacrificiului.
De aici se spune ca se vede cea mai frumoasa priveliste asupra intregii zone.
Ramane, deci, pe data viitoare!
Pe unde am mai ajuns, ce am vazut si ce am experimentat in Iordania:
- o zi si o noapte in desertul Wadi Rum
- Rezervatia Naturala Dana
- Marea Moarta, muntele Nebo si Madaba
- ospitalitatea iordaniana si atractiile din Amman.
Informatii si sfaturi utile:
Daca Petra se afla si pe lista voastra de calatorii, colegii de la TUI TravelCenter va pot oferi consultanta si pachete turistice construite dupa asteptarile voastre.
ACCES IN PETRA
- Biletul de intrare pentru turul numit „Petra by night” este 17 JOD, iar ora de incepere este 20:30. Dureaza doua ore.
- Biletul de acces pentru o zi petrecuta in Petra este 50 JOD pentru turistii care petrec cel putin o noapte in Iordania, 55 JOD pentru doua zile si 60 pentru trei.
CAZARE
- Petra se afla in regiunea Ma’an, mai precis langa oraselul Wadi Musa si ofera o varietate de unitati de cazare. Cea mai aproape de intrare este Petra Guesthouse 4*, apoi Movenpick 5* Resort Petra. In afara orasului, cu o vedere senzationala asupra vaii ce duce la Siq, se afla hotelurile Marriott si Panorama. Acestea sunt mai izolate, insa.Pentru un buget mediu si o cazare ce are doua atuuri clare – amplasarea la 5 minute de Visitor Center si pretul – va putem recomanda decentul Candles Hotel (in jur de 39 JOD/camera/noapte).
- Pont: nu am apucat sa vizitam si orasul, dar ghidul aproape ne-a convins de beneficiile Baii Turcesti dupa o zi de vizitat Petra.
- 20 de km, cam atat am facut in ziua vizitarii. Este bine sa aveti haine adecvate pentru a va proteja de soare (si eventual ploaie) si multa apa. Se gaseste de cumparat si in complex, dar sunt sanse sa vi se para exagerat pretul.
MANCARE
- Exista cel putin doua restaurante pe care le-am testat noi in interiorul Petrei: unul cu pretentii si meniu a la carte si unul cu mancare locala si serviciu tip bufet. L-am ales pe acesta din urma si costul a fost de 15 JOD/pers. Cu desert delicios cu tot.
- Tot la acest capitol, o cafea si un suc de rodii servite in fata Manastirii, 8 JOD
TRANSPORT
- Un drum cu magarusii costa 10 JOD. Pe panourile de la intrare, vizitatorii sunt rugati sa isi foloseasca bunul simt si, daca au o greutate impunatoare, sa nu ii chinuie.
Si am mai primt un pont: mai degraba acceptati la urcare decat la coborare. Magasurii sunt mai stabili si increzatori la deal, urcand treptele, decat coborandu-le! - Un drum cu camila, 15 JOD + 5 JOD “pentru camila”.
CAND
- Cele mai bune perioade pentru a vizita Petra sunt toamna si primavara
- Pentru mai multe informatii despre atractiile Iordaniei va invitam sa consultati site-ul www.visitjordan.com, iar pentru detalii practice legate de formalitatile de calatorie accesati www.mae.ro
Mai multe relatari din calatoria noastra in Iordania sunt grupate aici: https://www.unanhaihui.ro/tag/iordania/
4 Comments