Daca Uxmal este dominat de mastile lui Chaac, Chichen Itza se inchina zeului comertului. Si nu este vorba de vreo masca sau decoratiune misterioasa greu de identificat, ci de arhicunoscutul dolar american.
Prin urmare nu il veti recunoaste pe fatada piramidelor si a cladirilor, ci in invitatiiile insistente ale sutelor de vanzatori ambulanti imprastiati in tot situl.
Spre meritul lor, acestia ofera, intr-o oarecare masura, obiecte lucrate manual, in lemn sau piatra, ce necesita zile si saptamani de munca maiastra. Din pacate asta face sa dispara orice urma de mister sau de basm dintr-o locatie care ar merita o prezentare mai buna.
Situl de la Chichen Itza este localizat foarte aproape de Valladolid si accesibil din Cancun si de pe Riviera Maya.
Este probabil cel mai cunoscut oras Maya, piramida centrala fiind una dintre cele 7 minuni ale lumii antice inca existente.
Este de asemenea un loc din patrimoniul UNESCO si il merita cu prisosinta pentru ca are una dintre cele mai fascinante piramide, cel mai mare teren de pelota (joc cu mingea) dintre toate si cea mai mare cenota sacra.
Dar, pentru a te bucura de toate acestea trebuie fie sa ajungi aici la prima ora, fie sa faci abstractie de valurile de turisti si vanzatori ambulanti care au acces in interiorul sitului (este singurul loc pe care l-am vazut in care acestia au voie inauntru) lucru nu chiar simplu atunci cand la 2 minute auzi “casi gratis, amigo!” si esti invitat sa testezi marfa.
Pentru a te bucura din plin, este bine sa ajungi in jurul orei 8 dimineata cand se deschide intrarea. Ai doua ore doar pentru tine, pentru ca apoi sosesc valurile de turisti din Cancun si e greu pana si sa faci o poza cu piramida fara sa intre alte persoane in decor. Noi nu am reusit, asa ca e posibil ca povestea ce urmeaza sa fie putin subiectiva.
Am ajuns in jurul orei 11, ca parte a transferului dintre Merida si Valladolid.
Daca stiam alegeam altfel, dar asa a fost sa fie. Primul lucru pe care l-am vazut a fost Observatorul, o cladire circulara asemanatoare cu cele din zilele noastre. Absolut in fiecare oras mayas exista unul.
Se pare ca aici traia un personaj insarcinat cu urmaritul astrelor, notarea lor si transmiterea informatiilor din generatie in generatie. Impozant, insa destul de sarac in decoratiuni. De altfel intregul sit nu se compara cu cele de pe ruta Puuc, peretii si cladirile fiind plate fara prea multe detalii.
Observatorul este oricum de departe cel mai interesant dintre primele 3-4 cladiri vazute.
Apoi, dupa vreo 30 de minute, am ajuns la punctul principal de interes, piramida sau templul Kukulkan.
Desi o idee mai mica in inaltime decat cea din Uxmal este mult mai impresionanta. Nu contine prea multe decoratiuni, dar are doua lucruri care o diferentiaza de alte situri mayase.
Scara sarpelui cu pene
In primul rand, una dintre fatete are o scara pe care se vede sarpele cu doua capete, insotitorul celor morti in lumea de apoi pe drumul spre reincarnare.
Nu doar ca arata spectaculos, dar in timpul echinoctiului de primavara umbrele treptelor dezvaluie corpul sarpelui pe intrega inaltime a edificiului.
Daca vreti sa vedeti acest lucru, evitand multimea care se strange pe 21-22 martie in fiecare an, puteti vizita situl in cursul serii cand un joc de lumini produc acelasi efect.
Noi ne-am multumit sa ne asezam in pozitia in care ar fi soarele si am putut ghici cam cum s-ar vedea.
Nu este o imagine din cale afara de impresionanta insa doar gandul ca mayasii aveau cunostintele de matematica pentru a construi unghiurile potrivite te pune pe ganduri. Se zice ca o abatere de un sigur grad in inclinatie ar da un cu totul alt afect si asta e impresionant.
Ce este inauntrul marii piramide?
Insa ce e cel mai spectaculos este ca in interiorul piramidei se afla o alta mai mica si, odata intrat in camera din varf, se poate cobora pe scari pana la baza celei din interior. Ar fi ceva extraordinar de vazut insa este imposibil de urcat pana in varf si cu atat mai putin de vizitat interiorul. Lovindu-ne de aceeasi interdictie in Uxmal nu am mai rezistat si l-am intrebat pe ghid de ce acest lucru. Se pare ca raspunsurile sunt doua.
Primul, si cel oficial, este ca multimea de turisti care urcau stricau scarile si era un cost prea mare de intretinere. Al doilea, mult mai credibil, este ca in urma cu 6 ani o turista si-a pierdut viata cazand pe trepte ceea ce a adus cu sine interdictia.
Adevarul este ca treptele nu sunt deloc usor de negociat, dar nici ceva atat de riscant precum pare. Se pare ca mayasii erau destul de scunzi si de aceea treptele sunt foarte inguste si abrupte. Aveam sa ne convingem de asta in Ek’Balam insa, parerea personala este ca riscurile nu justifica nici de departe aceste masuri.
Aproape de piramida se gaseste si terenul de pelota. Aici, doua echipe se intreceau in a lovi o minge mica cu coatele si genunchii incercand sa o introduca intr-un inel ca cel de baschet, dar dispus vertical. Jucatorii se pregateau ani la rand pentru a devenit capitani de echipa, iar jocul era pe viata si pe moarte – capitanul echipei castigatoare (si nu cel care pierdea!) avea onoarea de a fi sacrificat.
Poate parea ciudat, dar multi se luptau pentru aceasta sansa, intrucat mayasii credeau ca odata cu sacrificiul, familia norocosului si orasul urmau sa se bucure de favorul zeilor. In cealalta parte a piramidei inca se mai vede templul luptatorilor in varful careia troneaza statuia ce tine in brate platoul pe care se aseza inima luptatorului sacrificat.
Acest templu, ca si cateva postamente pe care se oficiau sacrificiile cu decoratiuni sub forma de cranii, sunt specifice culturii toltece ca o dovada in plus ca aceste crime nu erau specifice lumii Maya, ci au fost aduse de cuceritorii de la nord.
Si, fiindca veni vorba de decoratiuni, i-am dus lipsa lui Chaac, zeul ploii din Uxmal.
Cand am intrebat de el am aflat ca in afara vestului era venerat ca au zeu minor pentru simplul fapt ca in restul zonei exista cenote, lacuri subterane ce ies la suprafata, si atunci, locuitorii avand necesarul de apa potabila asigurat, nu simteau nevoia sa il induplece.
Asa am aflat de vestita cenota din Chichen Itza si am plecat sa o vedem insa, dupa zece minute de mers prin caldura si printre vanzatori am descoperit un ochi de apa, mare, dar tulbure si greu de vazut de aproape. Ne-am delectat, insa, cu cateva vietuitoare locale care au stat la poza.
Asta a finalizat excursia noastra si am plecat toropiti de caldura spre bere rece si ciorba mayasa (sopa de lima). A doua zi urma sa vedem Ek`Balam, cam cu inima impartita, pentru ca un Chichen Itza mai mic nu ne tenta deloc. S-a dovedit a fi insa un loc minunat, insa asta este o alta poveste.
— Pentru cei dintre voi care isi doresc sa ajunga aici, colegii de la TUI TravelCenter au pregatit oferte speciale.
O selectie de propuneri gasiti aici.
Pe unde am mai ajuns, ce am vazut si ce am experimentat in Mexic:
- Yucatan, patria mayasilor – legende, mancaruri si oameni;
- o sesiune de inot in cenote si rauri subterane;
- Riviera Maya sau ce parte grozava de Caraibe este aici;
- pe urmele lui Cousteau in Cozumel;
- 10 lucruri de incercat in Mexic.
3 Comments