Am tot postat zilele astea imagini din Sabang, Palawan și din satul Buenavista pe contul meu de Instagram și, uitându-mă mai atent, am remarcat unele lucruri.
Mai întâi, lumina. Dimineața, lumina pe plaja din Sabang este genială. Petrecând ceva timp aici, am avut răgazul să văd și să surprind cârpeie din viețile oamenilor ce trăiesc în apropierea mării.
Apoi, numărul redus de turiști. Pentru o zonă care se mândrește cu una dintre cele 7 noi minuni naturale ale lumii, în februarie anul acesta, numărul străinilor prezenți în mi s-a părut mic. Mai ales că ne pregătisem sufletește pentru exact opusul.
Eram convinși că ne vom aduna mai mulți într-o barcă pentru plimbarea prin pădurea de mangrove, în căutare de șopârle monitor și de șerpi adormiți, însă ne-am înșelat.
Liniștea de pe canale a fost întreruptă doar de explicațiile ghidului care ne-a vorbit despre importanța pădurilor de mangrove în ecosistemul locului și eforturile pe care le fac aici, în Sabang, pentru a repopula zona, completând cu puieți și derulând programe educaționale pentru cei mici.
Pădurea de mangrove din Sabang mi s-a părut mult mai organizată, mai dreaptă și ceva mai rară decât cea din Port Barton (Palawan), ceea ce nu e neapărat bine, dar permitea luminii să pătrundă și să dezvăluie mai clar siluetele copacilor și a viețuitoarelor.
Ba chiar există acest podeț înalțat peste rădacinile copacilor, care ne-a permis o scurtă incursiune în adâncul pădurii.
După mangrove, neștiind exact care este treaba cu obținerea permisului și cu modul de a ajunge la principala atracție din zonă, mai să reprogramăm pentru a două zi vizita la râul subteran.
Informațiile pe care le aveam punctau importanța de a-ți lua din timp permisul de acces, din cauza numărului mare de turiști și a capacității limitate a bărcilor de acolo.
Însă, surpriză, permisul este valabil doar pentru ziua în curs! Deci, ce să mai amânăm pentru a două zi, dacă tot am ajuns până aici? Hai să mergem la râu tot azi, ne-am zis.
Cred că am așteptat mai puțin de 10 minute să ne îmbarcăm pentru plimbarea pe râul subteran, ceea ce, trebuie să recunosc că a fost o surpriză plăcută.
Mai ales că noi veneam după o oră și ceva de drumeție prin jungla deasă. Un traseul opțional, ales de foarte puțini, cu zone de urcuș abrupt și de coborât solicitant.
Majoritatea turiștilor vin pe mare, cu bărci tradiționale, motorizate. Este foarte posibil să fi prins noi o breșă în valul de turișți din două motive, care pot deveni atuuri:
- era spre final de program – ultimele întrări în peștera prin care curge râul fiind în jur de 14:00
- vremea care nu era de ieșit cu barca pe mare, de fapt. Vântul și valurile se potențau reciproc, jucându-se cu bărcile localnicilor de parcă erau petale de flori.
Râul subteran din Sabang face parte din cele 7 Noi Minuni Naturale ale Lumii și parcul natural în care se află este una dintre atracțiile insulei Palawan. În drumul lui către vărsare – în Marea Chinei de Sud, râul Sabang a avut ceva de furcă cu un munte de peste 1500 m înalțime, care îi stătea în cale. 8 kilometri și jumătate a avut de săpat pentru a o scoate la capăt și i-a luat cateva milioane de ani.
Dincolo de ominprezentele conexiuni pe care oamenii țin să le facă între forme din peșteră și lucruri comune (ba chiar există o formațiune care se numește Sharon Stone!!!), acest râu subteran este deosebit printr-o serie de caracteristici aparte:
❇ porțiunea de aprox. 4 kilometri pe care se poate merge cu barca reprezintă cel mai mare segment navigabil subteran din lume
❇ are (cel puțin) două nivele, adică există cascade subterane
❇ străbate o peșteră care, la un moment dat, are un dom cu o înălțime de 300 m
❇ formațiunile peșterii conțin minerale care se găsesc doar aici
❇ sunt colonii mari de lilieci și alte creaturi marine ce trăiesc în acest mediu
Ca turiști, nouă ni s-a părut că experiența a fost limitată și nu-i face dreptate, pentru că se poate vizita doar o mică parte (1.5 km). Poate e mai bine așa, pentru conservare, poate ne-am plafonat și noi văzând atâtea locuri frumoase în toată lumea, cert este că am rămas cu un gust de experiență “neterminată”. Adică, doar atât?
Mai intens a fost drumul de întoarcere. Am zis a testăm și varianta pe mare, în loc să refacem drumeția de o ora și jumate prin jungla, înapoi către sat. Ei bine, când în sfârșit am reușit să ne îmbarcăm, am zis că nu e adevărat și că efortul de a reface drumul înapoi pe jos era incomparabil mai mic decât cel de a ne ține de catarg, ca să nu fim azvârliți peste bord.
S-au pus bine pe noi valurile și făceau ce vroiau cu bărcuța de maximum 8 persoane în care găsisem și noi locuri. Adăugați și zgomotul asurzitor al motorului, vântul puternic și apa care șiroia pe noi de la valurile încasate frontal și puteți să vă imaginați cât de zdruncinați am ajuns în Sabang.
Ne-a luat ceva vreme să reeducăm urechea internă și să ne așezăm stomacul la loc, ca să putem mânca ceva pe ziua aceea..
Din fericire, cu o priveliște ca asta, chiar și cu amenințarea norilor de furtună din zare, ne-am reechilibrat total.
Nu în ultimul rând, în Sabang am aflat mai multe despre localnici.
Sunt puține locuri de cazare în Sabang, așa că întâmplarea a făcut să stăm la câțiva zeci de kilometri depărtare, într-un sat minuscul, numit Buenavista.
Aici, la Kahamut-An Beach and Cottages, am întâlnit o familie deosebită, care a pus pe picioare în decurs de câțiva ani acest loc verde, situat chiar în buza plajei din sat.
Nu va așteptați la nimic spectaculos din punct de vedere facilități sau confort, pentru că review-urile pozitive nu sunt pentru asta, ci pentru sufletul locului. Suflet care se numește Jenny.
Poveștile despre viața ei departe de casă, la Hong Kong, despre pasiunea pentru bucătărie și viziunea ei pentru acest loc al cărui nume înseamnă “to be cherished”, despre simplitatea și vulneralbilitățile oamenilor din sat în fața dezvoltării ne-au ținut treji mult în noapte. Am întrezărit cum e viață adevărată aici, cea din spatele atracțiilor turistice și dincolo de frumusețile naturale care au pus Palawan în centrul atenției.
Dacă aveți drum în această parte de lume, nu o ocoliți. Este o inspirație.
Sunt curioasă cum va arăta acest loc la următoarea vizită, pentru că lucruri și obiceiuri care au stat neclintite sute de ani și despre care localnicii credeau că vor rămâne așa pentru totdeauna, se schimbă cu mare viteză acum. Zona aceasta vădit tributară tradițiilor va fi nevoită să se adapteze și să găsească modele sustenabile pentru a-și păstra autenticitatea.
Informații și sfaturi utile
- De regulă, râul subteran din Sabang se vizitează ca excursie de o zi din Puerto Princesa, Palawan. Tot pachetul costă între 1200 – 1500 PHP (pesos)/pers., aprox. 19 – 23 EUR. Dacă doriți să rămâneți aici și să veniți pe cont propriu, exista transport tip shuttle din Puerto Princesa (aprox. 75 km ce se parcurg sub doua ore), El Nido sau Port Barton.
- La fața locului cel mai la îndemână mijloc de transport este scuterul. Costă aprox. 700 PHP/zi (aprox. 10 EUR) și oferă mobilitate maximă. Alimentarea lui se poate face în orice sat, de la sticlă.
- Opțiunile de mâncare sunt destul de variate, pe faleză am vazut multe restaurante locale ce servesc atât mancare tradițională, cât și speudo-preparate cu iz european.
- Pe cont propriu, permisul de acces în parc, permis ce are inclus turur cu barca pe râul subteran, a fost 735 PHP/pers. (aprox. 11,5 EUR). Permisul este necesar și daca vreți să faceți drumeția prin junglă pentru a ajunge la râul subteran.
- În preajma locului de îmbarcare pentru excursia cu barca sunt multe șopârle Monitor, unele de 1 metru și jumătate lungime și mai neplăcutele maimuțe (long tail macaq). Aveți grijă să nu vă fure ceva!
- Teoretic, pentru drumeția prin junglă, este obigatoriu un ghid (așa scrie pe plăcuța de la intrare și costă și acesta). În realitate drumul e foarte bine marcat și dacă nu este niciunul disponibil, cum ni s-a întâmplat nouă, traseul se poate face pe cont propriu. Accesul pe traseu costă 200 PHP/pers. (aprox. 3 EUR)
- Turul cu barca prin mangrove a costat 350 PHP/pers. (aprox. 5,5 EUR).
Martie, 2018
