Ceasul arata trecut de mizul noptii cand am vazut licaririle unui oras foarte intins. Pe masura ce ne apropiam, parea si mai mare.
Soferul ne-a urat “Bine ati venit in Orasul Alb, Arequipa”. Pentru a ne caza, am batut la niste porti masive ale unei case cu poveste – Casa Andina Private Collection. Am inregistrat noi informatia ca e ceva deosebit cu aceasta casa, dar fiind asa de tarziu am documentat doar camera noastra si ne-am culcat cu o mare curiozitate: sa descoperim orasul asta ce licarea la orizont, la prima ora a diminetii!
De ce orasul alb?
Calatorind, va putem spune ca aproape in fiecare tara exista cate un “oras alb”. Explicatiile difera si sunt legate de regula de o istorioara intrata in cultura locala.
In cazul orasului Arequpa, fondat in 1540, i se spunea “orasul alb” pentru ca aici se adunasera foarte multi spanioli si de fapt i se spunea “orasul albilor”.
Dupa ce procesul de colonizare s-a incheiat, populatia metisa a pastrat referinta, dar cu trimitere la piatra vulcanica alba, folosita la ridicarea cladirilor din centru.
Acesta a fost declarat monument UNESCO (la fel ca si peisajele din jurul orasului) tocmai pentru particularitatea sa – roca vulcanica folosita la constructii – si pentru expresiile stilistice mixte (europene si criole). Concret, desi o anumita biserica, de exemplu San Juan Bautista, din sec. al XVIII-lea este cat se poate de catolica, elemente si credinte andine sunt reprezentate cu indrazneala in elementele decorative (coloane, arcade, volute, impodobite cu pume, condori, papaya sau plante locale).
Un oras in oras – Manastirea Sf. Catalina
5 ordine religioase au venit aici, unul dintre efectele pozitive fiind ridicarea de colegii si accentul pe invatamant. Sunt nenumarate biserici si manastiri. Am vizitat destule si poate ne blazasem putin, insa descoperirea acestui loc, ne-a dat iar o palma peste obraz.
Din 1580 de cand a fost fondat acest centru ecleziastic si pana azi, nenumarate schimbari si povesti s-au petrecut in spatele zidurilor sale atat de masiva ca izoleaza si azi, perfect fonic, manastirea de viata trepidanta din Arequipa.
Complexul reproduce un orasel din sudul Spaniei.
Cu stradute inguste, ce au primit nume dupa orasele din Spania, cu flori si culori puternice, manastirea n-a impresionat prin portretizarea unei vieti monahale deosebit de complexe. Imi imaginez ca era un spatiu protejat, deosebit de dezirabil pentru multe fete (trecand peste optiunea mai mult sau mai putin personala a vocatiei), deoarece multe secole viata din manastirea Sf. Catalina a depasit-o din punct de vedere calitativ pe cea din oras . Pana la 500 de persoane au locuit aici, in acelasi timp!
Intrarea in manastire nu era gratuita, se platea o taxa anuala putin accesibila maselor, pentru prima etapa educativa. Alternativa era sa mostenesti un obiect muzical, de exemplu o orga, la care sa poti canta.
Dintre spatiile si curiozitatile acestui loc am retinut camera frigorifica pentru conservarea mancarii, faptul ca aveau o fantana in bucataria mare, sistemul de filtrare al apei, precum si cel de distributie al ei, pentru diverse intrebuintari paralele.
Pana in sec. al XIX-lea, au existat sclave care faceau treburile de baza, astfel incat maicutele se putea dedica vocatiei. Dupa decizia papala care interzicea acest lucru, viata monahala s-a schimbat si ea.
Cea mai cunoscuta calugarita dominicana ce si-a legat numele de Manastirea Sf. Catalina a fost sora Ana de los Angeles, ce a trait foarte auster si si-a dedicat viata acestui ordin in sec. al-XVII-lea. Este considerata facatoare de minuni si procesul canonizarii ei ca sfanta continua si azi. Are o poveste de viata pe care ghidul nostru, pasionata fiind de religie, ne-a povestit-o amanuntit.
M-a impresionat faptul ca si le-a pus pe celelalte calugarite in cap in perioada in care a condus asezamantul monahal din cauza regulilor de simplitate si austeritate impuse, precum si ca a suprevietuit la trei incercari de otravire!
Predictiile si minunile facute de ea sunt recunoscute si venerate in Arequipa, de aceea continua si azi demersurile pentru procesul de canonizare.
Oricat de cunoscuta si populata este vizita turistica la manastire, tot te poti pierde pe stradutele complexului si avea parte de retragere si timp doar pentru tine. Noi am fost la ora de varf, iar in poze deabia daca apar cativa oameni. Am putut vizita camerele in care se retrageau maicutele, care nu sunt mici deloc, as putea adauga, spatiile comune precum capela sau sala de mese. Totul este deschis publicului, chiar si accesul pe o terasa de pe care se poate vedea panorama intregului oras.
Dupa doua ore de povesti si plimbari pe stradutele acestui oras in oras, putem certifica ca Manastirea Sf. Catalina este un loc deosebit de alte centre monastice din America de Sud si Arequipa primeste un scor mare datorita ei.
Pe de alta parte, ne-am invatat si lectia: sa nu mai mergem nicaieri blazati ca am vazut prea multe exemple de acelasi fel, pentru ca surprizele sunt la tot pasul, mai ales dupa ziduri groase de 3m!
Vulcani si ape inghetate
E un loc in oras, se numeste El Mirador de Carmen Alto, din care am vazut vulcanii. Si ce vulcani!
Poate cel mai cunoscut, inalt si cu numele cel mai accesibil este Vulcanul Misti, cu peste 5.800 m inaltime. Se distinge prin coronita de zapada prezenta tot timpul anului. De la an la an se micsoreaza, deci s-ar putea sa nu mai fie asa de usor identificabil in cativa ani.
Apoi, Pichupichu, identificabil pentru ca nu arata a vulcan, avand 14 varfuri, ci ca un spate de dragon.
Chachani este al treilea vulcan care inconjoara Arequipa si este impresionant. 6075 m!
Din acesti vulcani se scurge Raul Chili, foarte rece, dupa cum ii spune si numele, ce alimenteaza tersasele pre-inca din partea cea mai joasa a orasului, dupa care isi continua drumul pana la varsare, in Pacific!
Pascand pe pajistile din vale, am vazut mai multi tauri masivi. Cum de obicei vacile sunt cele care predomina, am intrebat care este explicatia acestui fapt. Desigur ca este o poveste ce individualizeaza locul. In fiecare duminica, in Arequipa au loc “lupte de tauri”. Nu coride, ci o lupta intre doi tauri. Particularitatea este ca, odata mutata sarbatoarea in alte parti din tara, in Lima de exemplu, taurii nu au mai vrut sa lupte si astfel a ramas o traditie locala, arequipena.
Fibra de alpaca – bogatia orasului
Pe campiile altiplane din jurul orasului cresc lame, vicunas, guanacos si alpaca, toate inrudite, dar de fapt cu temperamente foarte diferite. Vicunas arata cel mai bland, musca cel mai tare si nu au fost domesticite. In Peru, cele mai comune si raspandite rumegatoare sunt lamele si alpaca.
Din blana lor se obtine cea mai apreciata fibra de lana, pe care englezii au exportat-o masiv din aceasta zona catre Europa. Intai trebuie sa cunosti diferenta tactila dintre diferitele texturi. In magazinele autorizate au mostre si vanzatorii sunt fericiti sa explice ce si cum.
Pe noi ne-a incantat desigur lana de baby-alpaca, cea mai fina si usoara, nici nu se simte!
Din pacate este si cea mai scumpa, asa ca am cedat doar in fata unui pulover facut din lana “mamei” sale, o alpaca veritabila, amestecata cu alte fibre.
Sfaturi si informatii utile:
- Arequipa este accesibila cu autocarul din Puno (5 ore aproximativ) sau din Nazca, cum am ajuns noi, dupa 10 (desi drumul ar trebui sa nu depaseasca 8, am prins o furtuna intre desert si ocean;
- intrarea in complexul Manastirii Sf. Catalina costa 35 soles/pers. fara ghid;
- o masa pentru doua persoana in oras costa in jur de 70 soles;
- un pulover de alpaca de calitate (adica 100% alpaca, marca SOL sau Kuna) oscileaza intre 150 si 200 USD. Eu m-am multumit cu ceva mult mai accesibil, 40 USD.
Pe unde am mai ajuns in Peru:
- Lima, o capitala in desert;
- Prin muzee pentru a cunoaste istoria acestor locuri;
- Inca trail, un traseu montan de trei nopti si patru zile;
- Machu Picchu;
- La adunat de guano in insulele Ballestas;
- Lacul Titicaca si insulele plutitoare;
- Nazca&zborul acrobatic;
- Canionul Colca, unde planeaza condorii;
- Cusco, capitala unui imperiu.