Când călătorești într-o altă țară, bucătăria tradițională este unul dintre reperele principale pe care fiecare vizitator îl folosește pentru a lua pulsul locului și pentru a identifica ceva specific, unic țării respective.
În Bahamas nu este nimic care să exprime mai bine chintesența culturii și mâncării locale ca salata de conch într-o zi călduroasă și însorită.
Această este mâncarea tradițională în Bahamas. Este considerată așa pentru că a fost dintotdeuna aici și, sper, va rămâne așa și de acum în colo.

Se pronunca “conc” și se scrie “conch”.
Bănuiala mea este că denumirea vine de la “concha/conchitas”, care înseamnă cochilie în spaniolă și portugheză. Așa cum Bahamas vine de la Bajamar, “mare joasă” și sună atât de bine.

 

Pe urmele conch-ului, în largul mării

 

“O zi pe care o să ne-o amintim toată viața”, așa ne-a promis Angelika, însoțitoarea noastră în Bahamas, pentru a ne momi să ne trezim la 4 dimineața, după o călătorie de jumătate de zi până în Nassau și un salt acrobatic de fus orar. 7 ore diferență.
Nimic de comentat, doar era ceea ce am cerut – să vedem cât de proaspătă poate fi o salată de conch, de unde vine el, conch-ul, și cum ajunge din mare în farfurie.

 

Pentru experiența asta, dar nu numai, am zburat din Nassau în insulele Exumas, parte din arhipelagul Bahamas. Puțin după răsăritul soarelui, eram în barcă, alături de căpitanul CJ și ajutorul lui, Yellow.
Norii buluciți la orizont au fost repede împrăștiați de vântul puternic și a apărut primul semn al zilei memorabile promise: un semicerc amplu de ROGVAIV care a declanșat toate butoanelor aparatelor.

 

 

Am ieșit în larg, țopăind cu viteză pe valurile înăltuțe și exclamând cu mirare la fiecare poveste despre insulițele private pe lângă care treceam. Proprietarii, “A-list celebrities” precum Feith Hill, David Copperfield, Johnny Depp, Chuck Norris sau oameni de afaceri americani rar sunt “acasă”. De obicei proprietățile lor sunt de închiriat, cu prețuri care au 4 zerouri în coadă.

 

 

CJ a ancorat barca în largul uneia dintre ele și ne-a spus că face o prima scufundare, să vadă dacă sunt rechini. O fi glumit? Nu am apucat să ne cunoaștem prea bine înainte ca să îmi dau seama, așa că am luat-o ca atare: se duce omul să vadă dacă sunt rechini.
Pesemne că nu erau, căci scufundarea a durat ceva, însă fără rezultat.
“Nici urmă de conch aici! Mai mergem!”
Căutăm o zonă în care fundul mării este plin cu iarbă. Acolo trăiesc ei.

 

CJ își pune labele de scafandru, masca și tubul de scufundări și plonjează iar în apă. După vreo 10 minute în care i-am pierdut urma, reapare cu o cochilie de dimensiuni impresionante: primul conch e în barcă!

 

 

Dar de ce pleacă din nou? Nu e suficient de mare?
Sunt nedumerită, pentru că mie mi se pare suficient cât să facem o salată pentru toți.
Dar nu e așa. CJ apare și dispare de încă vreo 5-6 ori, întorcându-se la barcă cu mai multe cochilii la fel de mari, acoperite cu iarbă și nisip de pe fundul mării. Cred că avem puțin peste 10 “conchi”. Se urcă în barcă și, puțin impresionat de aplauzele și aprecierile noastre, reintră în rolul de căpitan.

 

Ce este un conch?

Conchul, dacă îl pot articula așa, este un melc, o moluscă tropicală întâlnită pe scară largă în apele din Bahamas. Sunt tot felul de astfel de vietăți în lume, însă apele de aici abundă în această specie, numită Queen Conch.

 

Pentru pasionați, am adunat din poveștile auzite 7 lucruri tare interesante despre ei:

  • un conch ajunge la maturitate după aprox. 5 ani. Sunt vietăți care pot trăi până la 40 de ani, iar media de vârstă a celor pe care îi avem noi în barcă se pare că este peste 15.
  • nu știu cum au dedus localnicii asta, dar cei mai mulți dintre conchi sunt … dreptaci.
  • conchii sunt ierbivori, se hrănesc cu alge și au câțiva prădători, în afară de oameni, care îi aleargă: țestoasele caretta caretta, rechinii-doică, crabii albaștri și încă vreo două-trei specii de prădători marini.
  • poți scoate conch-ul din apă doar dacă a apucat să dezvolte o excrescență a cochiliei, ca o “buză”. Este semn de maturitate, semn că are cel puțin 7 ani și că a produs deja sute de mii de ouă pentru ca specia să rămână puternic reprezentată.
  • cochilia conch-ului mort nu se aruncă niciodată înapoi în apă pentru că locul devine steril. Ceilalți conchi simt și pleacă din locul acela.
  • cochiliile se exportă în China pentru a se face din ele ciment. Este una dintre principalele materii prime din Bahamas care se exportă.
  • conchii produc perle, în nuanțe de alb, maroniu, orange și roz.

 

 

Conch-ul este ingredientul principal a cel puțin 50% dintre felurile de mâncare bahameze.
Cel mai faimos preparat este salata de conch, iar noi ne îndreptăm către un loc potrivit în care să o pregătim.
Așa cum aveam să aflăm, această mâncare tradițională a insulelor Bahamas este un fel de cheviche, cum am mâncat din abundență în Peru, de exemplu, sau cum ar fi salata de rapane la noi.

 

Vedere din Paradis

 

În drum spre locul în care urma să vedem cum se prepară salată de conch am făcut o scurtă oprire pentru a vizita un vechi prieten al lui CJ. Mă gândeam că o fi vreun localnic cu care vom face cunoștință. Și într-un fel, chiar așa a fost.

 

Yellow a ancorat barca de ponton și am debarcat cu toții, apoi CJ a ales un conch din captura de mai devreme și a început demonstrația.
Este nevoie de o tehnică specială pe care CJ a aplicat-o cu măiestrie, pentru a sparge o anumită secțiune a cochiliei.
Se folosește un ciocănel sau toporișcă pentru a crăpă cochilia într-un anumit punct și apoi, cu un cuțit strecurat prin incizia făcută, se desprinde carnea din interiorul cochiliei.

 

Nicio șansă să reușești să o smulgi prin fanta deschisă fără procedura de mai sus! Aceasta este singura cale prin care miezul, masa musculară, gheruța cu care se deplasează și organele conch-ului se pot extrage intacte.

 

 

Din tot conch-ul, CJ a păstrat doar o bucată: masa musculară. Deci de aceea nu era suficient un singur conch pentru a pregăti salată! E pur și simplu prea puțină carne.
Însă nimic nu se aruncă aici, totul se folosește! Iar beneficiarul resturilor conch-ului a fost acest prieten al căpitanului: o țestoasă – sau mai bine zis un țestos, după cum ne-a explicat el, pe care CJ îl știa de multă vreme, dintr-o împrejurare cu “happy-ending”.

 

 

Odată vizita încheiată, am ieșit din nou în larg și, după ce am “bifat” două dintre cele mai tari atracții din Bahamas – înot cu porcii și cu rechinii – ne-am îndreptat către ceea ce părea a fi un banc de nisip, o linie fină, albă, deabia perceptibilă în depărtare.

Aici s-a produs magia!
Pe lângă carnea conchilor, a fost nevoie de sucul a 12-13 portocale și câteva lămâi, de roșii, ceapă, ardei gras și castraveți tăiat mărunt, sare și piper după gust.
Totul pregătit sub ochii noștri, cu naturalețe și rapiditate, de către cei doi.

 

 

Poate că vesela nu a fost una de top – nici nu era cazul, dar uitați-va numai la cadrul acesta!
Este unul tipic pentru Bahamas și noi am avut șansa grozavă de a-l avea pe post de decor în timp ce am servit cea mai proaspătă salată de conch posibilă.

 

 

Timpul pe care l-a făcut mâncarea noastră din mare și până în farfurie a fost de aprox. două ore, iar locul a fost desprins direct din Paradis.

 

 

***

Tur culinar în Nassau

A doua zi, reintorși în Nassau, am început să mâncăm de dimineață… Alături de Murray, de la Tru Bahamian Food, am ajuns în câteva locuri speciale, altfel greu de găsit, pe urma preparatelor și aromelor tradiționale.

 

 

Bahamian Cookin’ este un mic restaurant din centru, cu o lungă tradiție. Are 30 de ani de activitate în spate și este condus de trei generații de femei bahameze. Aici am gustat un fel de chifteluțe din conch și niște macaroane cu brânză făcute la cuptor, delicioase, orez cu boabe de fasole, pui gătit la aburi, salată de varză și banane prăjite ce mi-au amintit de Ecuador, o altă țară în care sunt foarte populare. Am încheiat cu un pahar de limonadă numită “switcha”. Dulce și rece!

 

Credit foto: ©Tru Bahamian Food Tours

 

La Town Hotel am ciocnit un pahar de punch numit “Planter’s” făcut în proporții egale din suc de portocale, ananas, rom și zahăr în timp ce ne-am minunat de eclectismul decorului. Hotelul acesta, pe lângă faptul că este singurul pet friendly, are o aglomerare de obiecte de artă din toată lumea și un papagal liber care, de 30 de ani, întâmpina oaspeții în hol cu “Hello!” Atât știe să zică.

 

Când credeam că nu putem să ne îndulcim mai tare, apropos, mai toate băuturile sunt dulci aici, fapt care maschează cantitatea de alcool din ele, am ajuns la fabrica de ciocolată a domeniului Graycliff. Aici, maestra de ceremonii este o doamna chef specializată și premiată pentru produsele de ciocolată pe care le crează. Nu numai că sunt gustoase și au niște arome pe care nu le găsești în mod normal în ciocolată (guave, mango, lămâie, piper) dar și arată într-un mare fel.

 

La Graycliff este totul făcut cu pasiune pentru ce este mai bun, domeniul acesta lăudându-se cu o înghețată de mango după care îmi plouă în gură și acum și cu unele dintre cele mai bune vinuri din Caraibe. Nu știu eu să apreciez, dar oamenii s-au străduit, având în vedere că, cel mai probabil, importă materia primă din Italia.

 

 

Dar experiența bucătăriei bahameze nu ar fi fost completă fără o ieșire în oraș, la un restaurant local, unde amfitrioana locului ne-a lăsat să alegem ce ne-a poftit inima din meniul generos. Nu am exagerat, pentru că porțiile erau și așa imense, însă puiul și preparetele din pește sunt oricând de recomandat.
La fel ca și o petrecere alături de localnici, cu picioarele în nisip și DJ/cântăreț/dansator/MC. Dar deja asta este altă poveste!
Concluzia nu poate fi decât mottoul celor de la Tru Bahamian Food Tours: Eat. Drink. Discover!

 

Informații și sfaturi utile:

  • Andros se numește restaurantul autentic din “oraș ” și se afla pe Arawak Cay. Petrecerea a continuat la barul din apropiere, care se numește foarte amuzant Frankie Goes Bananas.
  • Prețurile la mancare pornesc de la 12-16 USD/salata de conch și se stabilizează la 22 USD/porția de pui și conch sau pește și porc, suficient de generoasă cât să hrănească două pesoane.
  • cei de la Tru Bahamian Food Tours sunt adevărați profesioniști și pun multă pasiune în tururile pe care le fac. Dovadă stau și review-urile excelente pe care le au.
  • Hotelul la care am fost cazați în primele zile se numește Warwick Paradise Island Bahamas 4* și este recomandat de DERTOUR.
  • Compania cu care am mers noi în Exuma se numește Coastline Adventures Exuma, iar programul nostru a fost personalizat și a inclus câteva lucruri suplimentare, cum ar fi salata de conch.

 

 

Comentarii

Citeste mai departe