Caminos blancos - misterele jaguarului negru, Ek'Balam (Mexic, ep. 3)

Destinatii, Experiente, Mexic 1 Comentariu 1

Am ales sa vizitam Ek’Balam dintr-o toana si pentru faptul ca se gasea aproape de Valladolid. Nu aveam prea mare chef, dupa vizita aglomerata si foarte calduroasa de la Chichen Itza dar ghidul ne-a asigurat ca aici vanzatorii nu sunt permisi si ne-am mai inveselit. Ce am gasit la fata locului insa, ne-a binedispus de-a dreptul.

In primul rand locul este descoperit de curand, in anii 80, si arheologii inca lucreaza la sapaturi. Se zice ca ceea ce au descoperit i-a entuziasmat si ca se asteapta in viitorul apropiat la revelatii noi (printre care un tunel subteran in care momentan s-au descoperit unele dintre cele mai bine pastrate fresce si ilustratii, dar la capatul caruia inca nu s-a ajuns). Odata ce acest lucru se va intampla, si daca indiciile sunt corecte, la capatul lui se va gasi un mormant regal si o alta piramida ascunsa in jungla, asa ca, probabil, va fi in inclus lista vestigiilor de neratat. Insa ghidul nostru ne-a spus din start ca nu este interesat de speculatii si ca ne va povesti doar ceea ce se stie cu siguranta.

Adevarul este ca nu se stiu prea multe.

Numele orasului inseamna “jaguar negru” si simbolul acestui animal se gaseste peste tot. In mitologia mayasa era animalul care exercita o fascinatie similara cu a sarpelui, pentru forta, inteligenta si versatilitatea sa. Faptul ca putea vana si in apa, si pe uscat, si noaptea, si ziua, il face, alaturi de sarpe, unul dintre animalele care putea trece granita dintre lumi.

Majoritatea elementelor arhitectonice de aici au in prim-plan jaguarul.

Cel mai notabil, intrarea din templul principal, are forma unei guri de jaguar si este la fel de impresionanta acum, pentru noi, precum era pentru vechii mayasi de pe vremuri. Decoratiunile care o orneaza sunt si ele impresionante, probabil unele dintre cele mai bine pastrate si elaborate. Spre deosebire de cele din Uxmal – dedicate aproape exclusiv lui Chaac – acestea prezinta persoane obisnuite, regi si luptatori in diverse pozitii.

Ce e insa cu adevarat misterios sunt doua detalii care te duc cu gandul la alte civilizatii. Pe unul din peretii de langa templu s-au pastrat cativa centimetri patrati cu desene care nu au nimic mayas in ele, ci par desprinse dintr-un templu egiptean. In acelasi timp, la cativa metri distanta, o statuie tipic mayasa prezinta un om – se presupune a fi un preot – intr-o pozitie neobisnuita, cea a lotusului, dar cu capul in jos. Cum insa ghidul nostru nu era interesat de speculatii, iar pe pe internet nu am gasit detalii despre cele doua, ramane un mister si pentru noi cum au ajuns aici si care este rolul lor.

Ceea ce se stie insa este ca orasul si-a trait perioada de glorie inainte ca Chichen Itza sa inceapa sa isi exercite puternica influenta in zona si, desi nu se compara ca marime cu aceasta, avea cateva zeci de hectare imprejmuite – lucru destult de rar – de un zid de aparare. Sunt 3 astfel de ziduri, inconjurand suprafete din ce in ce mai mici,deci probabil ca au existat ceva probleme cu alte populatii razboinice insa nu se stie sigur de ce situl a fost parasit. Ceea ce a ramas este destul de mic ca si suprafata dar, desigur, nu lipseste o cladire principala inalta si cu trepte.

Spre deosebire de celelalte vazute, aceasta este mult mai lata decat lunga, are balcoane si terase mult mai largi in care inca se vad locuintele fostilor conducatori si, cel mai important, te poti catara pana in varf, ceva ce am vrut sa facem de la primul sit vazut. Ei bine e o experienta ce merita povestita.

La prima vedere cele 106 trepte nu par mare lucru – ca si cum ai urca pana la etajul 7 intr-un bloc tipic de la noi – dar sa faci acest lucru la 40 de grade nu e chiar simplu. Un plus de dificultate il da constructia treptelor, mai inguste si mai abrupte decat unele normale si parca si putin mai alunecoase.
Ulterior am aflat de pe internet ca acest urcus nu se recomanda persoanelor cu rau de inaltime, insa sincer nu am inteles exact de ce. Am vazut multi oameni urcand sau coborand cu toate cele 4 membre din dotare – pozele stau marturie – insa la fata locului mi s-a parut putin exagerat. Noi ne-am descurcat onorabil si cred ca singurul lucru care poate opri o persoana in stare fizica cat de cat ok sa o faca este sa fi avut proasta inspiratie sa vina in slapi sau sandale largi. Chiar si asa se poate renunta la incaltari si urca in picioarele goale, pare mult mai bine, insa noi nu am facut acest experiment.

Privelistea de pe varf merita, nu atat asupra restului vestigiilor, cat pentru faptul ca in jur, cat vezi cu ochii, este doar jungla. Si jungla este ceea ce da acestui loc un farmec in plus. Daca filmele si documentarele de la TV v-au facut sa visati la piramide si cladiri ascunse in vegetatie luxurianta, dar totusi vizitabile, atunci trebuie sa vizitati Ek’Balam neaparat.

Si chiar daca nu ati visat la asa ceva, vizitati-l, pentru ca ni s-a parut, alaturi de Uxmal, cel mai frumos vestigiu mayas din cele 4 vazute. Misterul inscriptiilor, farmecul junglei si provocarea de a urca pana in varful celor peste 100 de scari ne-au dat exact senzatiile pe care le vrei atunci cand vizitezi un vestigiu antic din America Centrala. Singurul lucru care ii lipseste pentru a fi perfect este apa, dar de asta are parte din plin ultima noastra destinatie din acest serial – Tulum.

— Pentru cei dintre voi care isi doresc sa ajunga in Mexic, colegii mei de la TUI TravelCenter au pregatit oferte speciale.
O selectie de propuneri gasiti aici.