Timp de 3 ore deabia am zarit prima linie a copacilor ce flancheaza calea ferata. Desi trenul alearga cu peste 300 de km la ora, smogul cauzat de arderea carbunelui in fabricile din jurul Beijingului parea sa ne tina prizonieri.
Dupa primele doua zile in care a batut vantul si am putut vedea panorama si conturul orasului, in ultimele doua, totul a fost acoperit de o ceata densa, gri, apasatoare, care si-a pus valurile peste capitala, limitand vizibilitatea la 2 km. A doua zi, duminica, in acest aer incarcat, a avut loc Maratonul Beijingului…
Pe masura ce ne indreptam catre Shanghai in trenul de mare viteza, ne-am mirat ca natura inca rezista si chiar are puterea sa rodeasca. Am zarit chiar si refexiile unor rauri late, inceputuri de autostrada care se pierdeau rapid in zare si blocuri. Multe blocuri cu zeci de etaje, pregatite sa inregimenteze viata rurala intre peretii lor. Se construieste mult si inalt.
Parea ca nu era real, ca vedeam totul ca pe un film ce se proiecta monoton pe geamul trenului. Lipsa culorilor m-a tras la somn si, cand m-am trezit, eram deja aproape de gara din Shanghai.
Alta lume, alte vibratii, alta viata
Shanghai este cel mai mare oras al Chinei.
Are 24 de milioane de locuitori, cred ca mai multi decat suntem noi, romanii, in toata lumea. Imi imaginez ca ne strangem cu totii intr-un loc si ca incapem fara probleme in aceasta metropola.
Prima senzatie este de aer! Da, aer curat! Atat cat se poate intr-o metropola, desigur.
Pe masura ce ne-am apropiat de coasta, vanturile au maturat stratul de smog, lasand un oras construit pe verticala precum Shanghai-ul, sa straluceasca in lumina soarelui. Chiar daca sunt fabrici si in aceasta zona, amplasarea langa apa face o diferenta considerabila.
Lumea s-a schimbat si ea. Mult mai multi tineri, mai mult stil si efervescenta. Shanghai are alura de metropola internationala, clar!
Sa locuiesca aici este visul fiecarui tanar din China, se pare. Greu de implinit, cand un apartament de 70 mp in suburbii costa 1,5 – 2 milioane de yuani (245.000 – 330.000 USD), iar catre centru pretul se dubleaza, ne spune ghidul.
Dar visul este vis si uneori devine realitate, asa ca merita!
Pe noi, visul de a vedea Shanghai-ul ne-a adus la o gura de metrou, intr-o zona in care cladirile au inca proportii umane.
Stim ca hotelul nu e departe, dar cu bagajele si cu oboseala dupa noi, hotaram sa luam un taxi. Greu! Multe sunt pline, iar altele pur si simplu nu opresc. De ce? Cel mai probabil pentru ca suntem straini si e foarte posibil sa nu vorbim chineza. Aproape sigur ca nici ei nu sunt prieteni cu engleza si de aceea nu vor sa isi bata capul, mai bine ne evita. Clienti sunt multi. Ne agitam si noi printre ei, iesiti aproape in mijlocul strazii si nimic!
I se face mila de noi unui tanar in costum business si ne opreste el un taxi.
Cu chiu cu vai ii arat si in chineza si in latina cum se scrie numele hotelului si care e adresa. Soferul vorbeste de zor cu noi in chineza. Nu ne riscam sa il aprobam, ca cine stie unde duce asta.
Ii arat un punct pe harta si, din a doua incercare, ajungem.
Rendez Vous Merry Hotel 4* ne cade in cap. Face parte dintr-un lant international si s-a infipt bine aici, in centrul Shanghai-ului, profitand la mazim de afluxul de turisti pentru ca octombrie este una dintre lunile ideale de a vizita China. Are 28 detaje, iar noi primim o camera standard, cu vedere panoramica la etajul 12. Geamul este inalt si dispus pe toata latimea camerei.
Sunt zgarie-nori de jur imprejur, iar de undeva de jos se aude o muzica. Nu e petrecere. Un grup de doamne cu o varsta venerabila isi fac miscarea de seara dansand molcom.
Este un lucru obisnuit in China. Am vazut multe persoane de varsta a treia socializand in parcuri si gradini, jucand carti sau dansand.
Am o mare admiratie pentru acest obicei, pentru oamenii care stiu sa traiasaca frumos si dupa ce au iesit la pensie.
Revenind, pentru a descoperi cateva lucruri ce fac Shanghai-ul sa fie unic si stralucitor, se impune o mentiune: nu faceti ca noi!
Nu planificati doar doua zile in acest oras, ci macar 4.
Sunt prea multe lucruri de vazut si de facut.
Cladiri de birouri si zgarie-nori
Se spune ca un business nu este cu adevarat global daca nu are si un birou in Shanghai. Daca pana in 1997 poarta de negot cu China era reprezentata de Hong Kong, dupa aceasta data mai multe orase s-au deschis si au intrat in competitie.
Si, daca ar fi sa numim un lucru la care chinezii se pricep, acela este sa faca bani.
Ambitiosi, in doar 20 de ani, au transformat Shanghaiul in cel mai mare si profitabil oras al Chinei.
Cladirile care cresc precum vrejul de fasole sunt o afirmare a statutului. As adauga ca si a mandriei nationale, pentru ca in prezent chinezii nu au suportat ideea ca cel mai inalt zgarie-nori din Shanghai era construit de japonezi si sunt aproape gata cu inaltatul, in regie proprie, a unui colos ce modifica panorama – pana acum echilibrata – a orasului. De-abia imi intra in cadru.
Ne uitam ca vechea linie a cladirilor este imprimata pe biletele de metrou, apare in milioane de brosuri si materiale turistice. Totul va trebui in curand retiparit. Colosul usor spiralat schimba tot.
Top 3 cladiri din Shanghai in care este permis accesul pana aproape de varf:
- Oriental Pearl Tower, fostul turn de televiziune inca este impresionant la cei 468 m. Are 15 sfere de marimi diferite si doua nivele deschise publicului pentru admirarea panoramei orasul, unul dintre ele cu podea de sticla.La parter sunt expozitii si un loc amenajat pentru iluzii optice. Cat stai la coada – la prima ora a diminetii de octombrie nu erau mai mult de cateva sute de oameni, ceea ce in China e putin de tot – de-a lungul peretilor sunt informatii si statistici comparative cu alte edificii. Plus fotografii cu personalitati care au fost aici. Cand e plin de lume, partea cea mai frustranta este ca petreci 2 ore la cozi si 10 minute sus. Daca este o zi cu vat slab, se mai adauga si perdeaua de poluare. Din fericire noi am avut noroc de vreme buna.
Liftul ne-a urcat rapid, operat de o domnisoara care ofera impersonal aceleasi informatii la fiecare ascensiune. Este de inteles lipsa ei de implicare si oricum nu de asta am venit aici.
Prima oprire, la 90 de metri, permite o vedere 360°. Geamul nu e tocmai curat – in paranteza fie spus, intregul edificiu ar putea fi mai bine intretinut chiar daca este greu, dar daca faci abstractie si “focalizezi” in departare, privelistea este impresionanta.
A doua oprire pe care am facut-o a fost la nivelul observatorului cu podea din sticla, la 259 m.
Desi rational nu are de ce sa te preocupe siguranta podelei, cand totusi vezi la ce distanta de sol esti si cand mai si vibreaza de la pasii celorlalti trecatori, parca tot iti vine sa iti inclestezi mana pe balustrada. Chiar daca zambesti in camera ca si cum ai fi foarte relaxat. Stiu eu ce zic.
Altfel, la 267 m este si un restaurant cu vedere de milioane si preturi pe masura, pentru doritori.
Cladirea adaposteste si Muzeul de Istorie a orasului.
- Shanghai World Financial Center, supranumit si “Desfacatorul de sticle” din motive vizuale evidente , constructia japoneza care era cea mai inalta cladire din oras pana de curant, adaposteste multe sedii de firme mari si chiar Bursa din Shanghai. Are loc in cele 101 etaje ce se inalta pana la 492 m.
Este cel mai inalt punct de observatie din lume.
La etajul 94, situat la o inaltime de 423 m este un prim culoar pentru admirarea panoramei, la 437 m e un pod suspendat, fara acoperis, pentru a respira cel mai curat aer din Shanghai, iar la etajul 100 (472 m) este acest coridor amplasat la cea mai mare inaltime din lume, de asemenea cu podea de sticla.
Daca nu aveam asa de putin timp la dispozitie, ar fi fost urmatoarea noastra oprire.
- Turnul Jinmao, are `”doar” 341 m si se mandreste cu un lift de mare viteza – 9,1 m/sec.. Turistii ajung sus in 45 de secunde. Nu ne-am numarat printre ei, dar poate vreti sa incercati. Ne-a placut insa forma de pagoda high-tech pe care o are si proportiile bine gandite.
Alternative mai putin turistice pentru a admira de sus orasul: Park Hyatt si Ritz-Carlton.
Gradini, parcuri si temple
Coborati pe pamant dupa ce ne-am delectat cu panorama metropolei, am schimbat peisajul complet, o data cu intrarea in zona Yuyuan.
Partea aceasta de oras e minunata, cu o increngatura de stradute si constructii cu arhitectura specifica vechilor orase chineze, concentrate intr-o arie restransa, in apropierea strazii Henan. La pranz, numarul vizitatorilor care se scurg in zona este mare. Oricum, in China gradele de comparatie pentru a ilustra numarul de oameni pe metru patrat are cu totul alte intelesuri decat la noi.
Desi ghidurile turistice prezinta zona cu case datand din timpul dinastiei Ming (de acum 400 de ani), totul pare refacut si arata ca un platou de filmare pentru peliculele de actiune cu zburatori pe acoperisuri. Reuseste sa creaze atmosfera unui orasel autentic si a fost apreciat de personalitati marcante (pe care le vedem prezentate pe diferite postere), precum Bill Clinton sau Elisabetha a II-a.
Multime de oameni se imprastie pe la diferitele magazine si tarabe ce stau aliniate, apoi se grupeaza iar intr-un roi pe stradute.
Pe noi ne-a atras un domn care promitea sa ne scrie numele cu pictograme chinezesti si sa ne spuna ce inseamna fiecare. E aproape imposibil sa nu fie ceva de bine.
Cativa zeci de metri mai incolo, am intrat in casa (fosta) privata a unui inalt demnitar (guvernatorul provinciei Sichuan) care a construit aici un loc primitor, nu foarte mare, insa cu aspiratii la grandoarea palatelor imperiale. Oficial, aceasta este Yuyuan Garden. Sau Yu Garden, pe scurt.
Aspiratiile si pozitia sa sociala se vad in decoratii. De exemplu, numai imparatul avea voie sa foloseasca Dragonul ca simbol al puterii supreme si al statutului sau semi-divin. Omul nostru insa a gasit o “alternativa”: a preluat si el dragonul, dar a comandat unul cu doar 3 degete in loc de 5.
M-am amuzat la gandul ca poate in acest moment a aparut primul brand fals Made in China.
Noaptea, pe aici este si mai frumos. Lumea se mai imputineaza si cladirile au toate contururile atent luminate. Este ca o varianta asiata a unei Piete de Craciun. Desi oboseala unei zile intense se instalase bine, ne-am reintors in aceeasi zi doar ca sa admiram luminile si umbrele cladirilor.
La capitolul temple, dupa infuzia profunda din Beijing, aici am scapat” ieftin”: nu prea sunt temple de vazut.
Este totusi unul faimos, modern (sec. al XIX-lea), numit “Jade Buddha Temple“, pe care ghidul l-a prezentat ca pe o oaza spirituala in mijlocul bumului imobiliar.
Mie mi s-a parut mult mai interesant orice colt al acestui lacas in afara de acei doi Buddha, unul din jad si unul marmura care dau numele templului. Unul in pozitie de lotus, celalalt culcat.
O particularitate a locului este modul invers in care s-au petrecut lucrurile. Este singurul templu construit pentru a adaposti statuile.
Intai au venit aceste statui din Burma, o donatie de la un chinez stabilit acolo, si pentru ca nu aveau unde sa le puna in valoare, au construit acest templu.
Problema este ca nu te poti minuna la statui in penumbra, respectiv printr-un geam gros. Pe prima nici macar nu o poti fotografia pentru a te uita mai cu atentie acasa.
E un domn foarte vigilent care scruteaza suparat orice miscare si gesticuleaza alert daca te bate gandul sa incerci.
Cu toate astea, explicatiile ghizilor par sa dureze zeci de minute in fata statuilor, judecand dupa grupurile de turisti ce blocheaza culoarul de trecere.
Ne-am strecurat rapid, murmurand cate un “excuse-me”, pentru ca nu vedeam mai nimic.
In templu sunt mai multe statui ale lui Buddha culcat, realizate tot din marmura, si pot fi usor confundate cu originalul care este mai mic. Si, cu sinceritate va spun ca suitele de statui reprezentand o serie de calugari mi s-au parut mult mai expresive si interesante decat obiectivul principal. Las cateva poze in galerie.
Croaziera pe raul Huangpu
Zi si noapte, se vantura pe rau barje, vase de croaziera impozante si vapoare mai mici, incarcate cu turisti.
Printre ei, si noi, in miezul zilei, sa vedem crema cladirilor de pe cele doua maluri ale raului Huangpu. Pe o parte am vazut trecutul Shnaghai-ului, cu zona veche numita “The Bund”, cu cladirile sale retro reprezentative pentru vechiul Shanghai colonial, iar pe partea opusa, viitorul orasului, concentrat in Pudong. Panorama e ca in filme.
Asta pentru ca apare in nenumarate pelicule precum Indiana Jones and the Temple of Doom, Godzilla sau Mission Impossible 3 . Pasionatii pot gasi lista aici.
Turul a incepul la debarcaderul din centrul Bund-ului si intr-o ora ne-a dus pana aproape de gura de varsare a lui Huangpu in “raul-mama” – Yangtze.
Acesta din urma e imens, izvoraste din Tibet si se varsa in Pacific, ocupand locul trei in lume ca dimensiune.
Dupa ce am debarcat, putin ametiti de ce vazusem, am zis sa asteptam apusul intr-un loc central.
Asa am nimerit chiar in capatul unei strazi pietonale, numita Nanjing.
Shopping cu tona
De pe treptele gurii de metrou, am vazut tot furnicarul de lume, flancat de sute de cladiri cu tentatii. Toate brandurile cunoscute si necunoscute noua sunt aici. E un micro-cosmos al cumparaturilor, cu mii si mii de galaxii concentrate pe 2 km de strada.
Pana am ajuns in capatul ei, aproape s-a inserat. Iar dupa ce soarele a apus in spatele nostru, strada s-a transformat intr-un loc de promenada, de plimbat cateii imbracati funky si au aparut noi oportunitati de business (sau agrement).
Cat ne-am despartit noi sa facem niste poze in paralel, Bogdan a fost invitat de fete la o bautura – domnisoare care arata ca niste adolescente, abordat de “patroni” care ofera serviciile doamnelor sub sloganul “good quality, but cheap” (uite ca asta stiu sa zica in engleza) si de femei mai mature care promiteau “special massage”. Mentionez ca de fiecare data am lipsit de langa Bogdan doar intre 3 si 5 minute! Hm…
Nimic surprinzator, pana la urma, asa este in toate orase importante ale lumii.
O atractie in sine este trenuletul-cumparaturilor ce ajuta turistii incarcati cu pungi sa iasa din aglomeratie si, curios, o statuie cu o mama ce impinge un carucior. Pentru barbatii care vor sa se vada tati in poze!
Cartiere noi si vechi
Istoria Shanghai-ului este una recenta si ambitioasa. Pozitia sa strategica data de vecinatatea cu raul Yangtze a trezi interesul marilor puteri ale lumii care – dupa pacea “rusinoasa” ce a urmat celui de al doilea razboilului al opiumului – au cerut si au primit aici teritorii. Astfel se explica existenta cartierului englezesc si francez, de exemplu, cu cladiri specifice si multa vegetatie.
Zona cu faleza de pe care se fac pozele spectaculoase cu skyline-ul centrului financiar se numeste “The Bund”.
Este aglomerata la orice ora din zi si mai ales cand se lasa inserarea. E cazul sa te duci din timp si sa iti gasesti un loc pentru trepied, pentru ca imediat ce ultimele raze ale soarelui nu se mai oglindesc in cortinele de sticla ale cladirilor, primul rand de langa balustrada e deja plin.
Vis-a-vis, peste rau, este zona numita “Pudong”. Tanara si moderna, cu doar 25 de ani de existenta, aceasta zona a fost dezvoltata de la zero dupa ce Shanghai s-a reintors ca parte a Chinei. Aici se concentreaza cele mai multe cladirilor de birouri cu inaltimi intimidante.
Tot pe acest mal am mai ajuns intr-un loc care ne facea cu ochiul: o zona recent dezvoltata, un cartier intreg ridicat cu ocazia Expozitiei Internationale din 2010.
Aproape ca nu e lume pe strazile si trotuarele late.
Cateva autocare descarca turisti, acestia fac poze si apoi se grabesc inapoi in scaune. Muzeul de Arta moderna, care arata wow pe afara, era inchis – se poate vizita o parte numai cu programare si rezervare pe site – dar imensul centru comercial de vis-a-vis ne-a permis sa trecem prin el pentru a ajunge la Mercedes Arena. Aceasta din urma e de fapt un centru de diverstisment care are o terasa (aproape) deschisa, la ultimul etaj, de unde se vede cum se extinde orasul intr-un ritm alert.
Satele din jurul metropolei
Aste este o categorie de turism pe care noi o agreem in mod deosebit si tare ne-am amarat ca nu am avut timp sa ajungem. In sud-vestul Shanghai-ului sunt mai multe sate care arata ca o Venetie rurala, dar cu cladiri specifice Chinei. Din pozele gasite in brosuri, pare ireal de frumos si cu o tenta autentica. Se numesc Zhujiajiao si Fengjing.
Si, daca veni vorba de autentic si de demult, in Shanghai, ca si in multe alte zone din China, familiile care locuiesc in case vechi sunt convinse de catre stat sa isi vanda proprietatea si sa se mute in blocurile noi constuite la periferii, pentru ca terenul pe care stau este mult prea valoros pentru a nu fi vandut cu profituri uriase investitorilor.
Am aflat mai multe decat am fi vrut despre cum sunt gestionate anumite aspecte delicate in China in trenul de noapte pe care l-am luat catre Xi´An, de la un chinez destupat si cu o engleza excelenta.
In spatele lucrurilor impresionante pe care le admiram noi azi sunt multe povesti. Dar asta este un subiect pentru discutii in alt cadru.
Am stins tarziu lumina si ne-am intins pe saltelele dure ale trenului de noapte. Avem cuseta de lux, cu doar 4 paturi si usa. Alternativa economica este de 9 paturi si open space.
Noapte buna!
Informatii si sfaturi utile:
- intrarile in turnurile ce se deschid pentru a putea admira panorama orasului nu sunt ieftine. La Oriental TV Tower costa 160 ¥/pers. pentru intrarea la nivelul sferei inferioare si a muzeului de istorie, iar pentru accesul complet pretul este de 220 ¥/pers. Aprox. 36 USD. In celelalte doua importante, preturile sunt similare.
- reamintesc cursul valutar 6 yuani (prescurtait ¥, CNY sau RMB) sunt in jur de 1 USD
- croaziera simpla pe care am facut-o noi, a fost 100 ¥/pers. Accesibil.
- Intrarea in Yuyuan Gardens a costat 40 ¥/pers.
- metroul este mai scump aici decat in Beijing. Dublu, adica 4 ¥/pers./calatoria. Este la fel de bine pus la punct si acopera tot orasul. Cu transportul de suprafata nu am fost, dar au peste 1.500 de linii!
- in general, preturile sunt mai mari aici decat in alte orase din China. Un mic dejun tip frantuzesc pentru amandoi a fost 110 ¥, iar o masa de pranz completa, cu aperitiv, fel princilap si desert, la un restaurant turistic, 240 ¥/amandoi.
- Trenul de noapte din Shanghai catre Xi’An, acolo unde este Armata de Teracota, face 14 ore si a costat 509,5 ¥/pers. (aprox. 83 USD).
Turul a fost coordonat de partenetul nostru local – TUI China.