Viata, reflexii colorate si zgarie-nori in Shanghai

Timp de 3 ore deabia am zarit prima linie a copacilor ce flancheaza calea ferata. Desi trenul alearga cu peste 300 de km la ora, smogul cauzat de arderea carbunelui in fabricile din jurul Beijingului parea sa ne tina prizonieri.
Dupa primele doua zile in care a batut vantul si am putut vedea panorama si conturul orasului, in ultimele doua, totul a fost acoperit de o ceata densa, gri, apasatoare, care si-a pus valurile peste capitala, limitand vizibilitatea la 2 km. A doua zi, duminica, in acest aer incarcat, a avut loc Maratonul Beijingului…

Pe masura ce ne indreptam catre Shanghai in trenul de mare viteza, ne-am mirat ca natura inca rezista si chiar are puterea sa rodeasca. Am zarit chiar si refexiile unor rauri late, inceputuri de autostrada care se pierdeau rapid in zare si blocuri. Multe blocuri cu zeci de etaje, pregatite sa inregimenteze viata rurala intre peretii lor. Se construieste mult si inalt.
Parea ca nu era real, ca vedeam totul ca pe un film ce se proiecta monoton pe geamul trenului. Lipsa culorilor m-a tras la somn si, cand m-am trezit, eram deja aproape de gara din Shanghai. Citeste mai mult →