Pe tot parcursul zilei, Marrakech pulsează de viață.

Nu de la prima oră a dimineții, ce-i drept, însă bătăile inimii sale se întețesc la puțin timp după micul dejun și se intensifică până în jurul prânzului. Atunci scad periculos, topite de tradiția siestei, doar pentru a reveni complet revigorate după-amiază și pentru a atinge apogeul spre seară.

 

Frumusețea orașului o atribui în primul rând armoniei cromatice dată de roșul-cărămiziu stins, culoare dominantă în arhitectura Marrakech-ului. Apoi, rafinamentului și somptuozității unor spații care, din afară, par modeste și austere. Fascinația pentru Marrakech mi se trage de la balamucul din piața centrală – Jamaa el-Fna, de la medina întortocheată ca un stup, înțesată de obiecte minunat lucrate și, nu în ultimul rând, de la specificul interacțiunii cu vânzătorii de aici.
Dacă ești gata să te îndrăgostești de Maroc, îți propunem să începi cu (cel puțin) trei zile în Marrakech.
Iată cum au fost ale noastre și ce recomandări avem pentru a fi pregătit să recunoști capcanele turistice, să le tratezi cu toleranță și să trăiești din plin experiența marocană.

Seara în care am ajuns

Formalitățile de intrare în Maroc și opțiunile de transfer…

După o combinație de zboruri low cost via Milano-Bergamo și o zi pe drum, am ajuns pe seară în Menara, aeroportul din Marrakech.
Nou și elegant, ne-a primit pe noi și pe alte multe sute de turiști cu mai bine de o oră de stat la coadă pentru formalitățile de intrare în țară. Am trecut într-un final prima “probă” de răbdare, am schimbat niște bani la unul din centrele din aeroport și ne-am dus să ne găsim transferul rezervat din timp. Fără succes.

Jumătate de ora mai târziu am decretat că am picat proba asta și ne-am îndreptat către stația de taxi din fața aeroportului. “Simpaticii” taximetriști au șters de pe panou tariful oficial afișat și au devansat ora pentru a putea invoca “tariful de noapte” și dublul prețului oficial, care este 100 Dirham (aprox. 9 -10 EUR). Știam de toate aceste tertipuri și ne-am pus pe negociat, fără un rezultat notabil, pentru că restul turiștilor străini nu păreau a avea o problema să plătească dublu…

În sfârșit, coordonatorul taxiurilor a acceptat o concesie mică și ne-a făcut pachet la unul dintre taxiuri. După aproximativ 15-20 de minute acesta ne-a lăsat în cel mai îndepărtat punct posibil față de cazarea noastră din medina (asta aveam să apreciem mai târziu), să trecem ultima și cea mai grea probă a serii: târâtul bagajelor pe străduțele din centrul vechi și ignoratul tuturor speculanților care încearcă să descurajeze, să rătăcească și să păcălească turistul pentru a-i cere apoi bani ca să-l “descurce”. Nu înțeleg cum de mai funcționează tertipurile astea, când netul este plin de inventarieri ale celor mai comune păcăleli, dar confirmăm că încă există.

 

Cazare în Marrakech

Riadul în care ne-am cazat – Riad Sabbah, deși la 2 pași de piața Jamaa el-Fna, ni s-a părut în seara aceea că este pe cea mai ascunsă alee din cele mai ascunse fundături ale medinei și mare ne-a fost mirarea când l-am nimerit după numărul porții, fără nicio altă semnalizare. Trecusem cu bine și ultima probă a zilei și nu mai aveam chef de alte surprize, astfel încât ne-am hotărât să tratăm lipsa din construcție a ușii de la baie ca pe ceva … exotic.

Ziua 1, de recunoaștere

 

Azi luăm pulsul orașului vechi (medina), pornind spre limitele sale sud-vestice.

⏰ 8:30 Începem foarte de dimineață cu Moscheea Koutoubia.
Din cei 1,000 de ani de existență ai orașului Marrakech, aproape 900 au fost petrecuți împreună cu această moschee. Sigur că forma elegantă pe care o admirăm noi nu este cea originală (ba chiar ceea ce vedem azi este a doua moschee, pentru că prima avea o eroare de orientare către Mecca), trecând prin numeroase etape de reconstrucție, pe măsură ce s-au succedat dinastiile care au controlat zona.

 

 

Azi, Moscheea Koutoubia este cea mai mare din Marrakech, iar minaretul său măsoară 77 metri, ceea ce o face vizibilă de peste tot. Poate fi admirată fără restricții pe dinafară, interiorul fiind însă accesibil doar musulmanilor. Nu te gândi că poți “păcăli sistemul”, pentru că vei fi depistat de ochiul vigilent al paznicului și făcut de rușine în public. Moscheea este în primul rând un loc sfânt, de rugăciune, și nu o atracție turistică, iar credincioșii iau în serios rolul său primordial.

 

Ne continuăm drumul prin parcul Lalla Hasna și descoperim că de aici avem cea mai frumoasă perspectivă a moscheei.

 

 

Urmăm bulevardul mare cu dorința de a ajunge la poate cel mai apreciat palat-hotel din Marrakech: La Mamounia. Citisem și văzusem că acest loc este atât un regal vizual, cât și un obiectiv istoric în care s-a investit enorm de-a lungul anilor. Din 1923, hotelul a primit oaspeți de seamă din întreaga lume, de la Winston Churchill la Franklin Roosevelt, toți fiind fascinați de luxul, rafinamentul și frumusețea locului.

În mod normal se poate vizita chiar dacă nu ai dat lovitura și nu poți plăti câteva sute de Euro/noapte, dar noi am nimerit într-o duminică în care oamenii de la securitate ne-au rugat să revenim a doua zi…

 

⏰ 10:00 – o vizită la palat

 

Câteva sute de metri mai departe se află un alt palat-resort, care domină topurilor celor mai des recomandate hoteluri de lux din Marrakech: Royal Mansour. Și când zic lux, mă refer la faptul că poți avea propriul tău riad de 140 mp. Imediat ce am trecut de poarta monumentală am înțeles ce înseamnă resurse nelimitate puse în slujba rafinamentului și a discreției.

 

 

Senzația a fost că sunetm singuri în tot acest decor de basm, liberi să explorăm nestingheriți încăperile palatului, să ne minunăm în fața colecțiilor private de artă și să descoperim fiecare colț al grădinii. Este adevărat că era dimineață și îți recomandăm să ții cont de asta, însă Royal Mansour este recunoscut pentru faptul că este unul dintre cele mai discrete hoteluri din lume. Ca să nu deranjeze, personalul “navighează” printr-un labirint de tuneluri care șerpuiesc sub proprietatea generoasă, astfel încât serviciul oferit să fie de neegalat, intuitiv și abia văzut de oaspeți.

 

 

  •  Bine de știut! Accesul în aceste locuri nu se plătește, însă de bon ton este ca măcar să servești un ceai sau o limonadă la una dintre terase.

 

Se apropie ora prânzului și, după atâta frumusețe, se impune o pauză de ceai. Marocanii consumă de câteva ori pe zi “thé à la menthe” și nu mi-a fost deloc greu să mă conformez la Café Kif-Kif, cu vedere de nota 10 la spectacolul din fața moscheei Koutoubia.

 

⏰ 12:00 – despre negocierea în souk-uri

 

Deși e de-abia prima zi, ne zicem că e bine să căscăm ochii prin piețele (souk-uri) din medina, în drum spre o terasă unde să luăm prânzul.

Medina din Marrakech, cu străduțele sale întortocheate și clădirile ca de cetate, este transformată în mare parte într-un bazar uriaș. Maxim de comercial în zona centrală și mult mai autentic și lipsit de turiști în zonele mai îndepărtate, medina este de departe locul în care ne-am petrecut cel mai mult timp și din care eu aș fi cumpărat fără limite, dacă nu ar fi trebuit să mă târguiesc…

 

 

Majoritatea străduțelor sunt acoperite cât să mai scape pe alocuri câte o rază de soare și să încarce de magie locul și așa plin de minunății, ca peștera lui Alladin. Este o aventură întreagă să îți dai seama ce merită și ce nu, iar procesul de negociere poate fi extrem de obositor și foarte frustrant pentru că nu există rețete. Chiar și dacă ajungi să plătești 1/3 din prețul cerut inițial, nu vei știi niciodată cât valorează de fapt. Valoarea este dată de cât ești tu dispus să plătești și de cât este dispus vânzătorul să îți cedeze.
Un lucru este cert și îl voi extinde la tot Marocul văzut de noi: este raiul cumpărăturilor! Atâtea lucruri frumoase, confecționate cu maximă măiestrie și bun gust nu am găsit nicăieri.

 

⏰ 14:00 – un restaurant recomandat în Marrakech

 

Servim prânzul în mijlocul medinei, la pomul lăudat și extra-piperat – terasa The Nomad și vedem cum arată de sus labirintul de străduțe și casele care le mărginesc.
Plecăm apoi agale spre riadul nostru, pentru siestă și pentru a face planul pentru seară.

 

⏰ 18:30 – de unde pozăm apusul?

 

Este sportul turiștilor și toată lumea știe că cel mai frumos apus din Marrakech este în Piața Jamaa el-Fna.

Dar unde? Cam de oriunde. Începem pe terasa  Café de France, ne mutăm la Café Aqua și sfârșim la Taj’in Darna, unde servin cina și prindem chemarea la rugăciune care marchează oficial lăsatul soarelui.

 

 

Așa arată prima noastră zi în Marrakech:

Harta: goo.gl/4seD9Z

 

Ziua 2 – grădini și locuri secrete în Marrakech

 

⏰ 8:00 – trecem de zidurile medinei

Ne trezim prima dată la chemarea muezinului, dar ne activăm complet două ore mai târziu. Azi decidem să ne lărgim aria de explorare și să ieșim din medina printr-una dintre porțile sale nord-estice (Bab Mousuffa). Marrakech are o dublă față: medina cu palatele, bazarurile și riadurile tradiționale ce păstrează atmosfera de poveste, dar în apropiere se află și orașul nou – șic, modern, cu baruri și cluburi elegante în care se servește alcool, și, pe lângă astea, una dintre cele mai frumoase oaze urbane din nordul Africii: Grădina Majorelle.

 

 

Suntem în partea nouă a orașului, deci, pe o stradă cu blocuri minimaliste pe dreapta și cu un un gard impozant ce ascunde parțial grădina creată de artistul francez Jaques Majorelle.
Ani mai târziu, Yves Saint Laurent se stabilește în Marrakech, cumpără vila Majorelle și o reface după ideile sale artistice: culori tari, parcurs sinuos printre arbori înalți, cactuși și ochiuri de apă.

 

 

  • Bine de știut!

Este unul dintre acele locuri din Marrakech în care trebuie să vii la prima oră pentru a le savura în liniște. Noi nu am făcut asta – am prins ședințe foto asiatice în plină desfășurare la ora 9:30 și poate de aceea nici nu am fost așa de impresionați de acest loc.

Intrarea costă 70 Dh (6,5 EUR) pentru grădină și 30 Dh pentru muzeul YSL. Mai multe infos http://www.jardinmajorelle.com/.

 

⏰ 10:00 – souk-uri mai putin turistice

 

În drum spre următoarea oprire trecem prin zone ale medinei mai puțin turistice și ne zgâim la viața de zi cu zi a oamenilor de aici: vânzătorii de pâine și de fructe sunt în plin avânt,  măcelarii încă tranzacționează carnea proaspătă, iar străduțele zumzăie de motoarele turate ale scuterelor.

 

 

Tragem cu ochiul la meșterii din atelierele de pielărie și textile și jur că iar mă cuprinde imboldul de a cumpăra din toate: genți de piele, încălțăminte, carpete, decorațiuni și bijuterii. La un moment dat constatăm că ne-am rătăcit pe bune și trebuie să folosim GPSul pentru a reveni către următorul nostru obiectiv “secret”.

 

⏰ 11:00 – gradina secretă

 

Le Jardin Secret este de fapt un palat de secol XIX, ce respectă planul palatului inițial de secol XVI, ridicat de sultanul saadian Moulay Abd-Allah. Frumusețea asta de grădina și complexul restaurat pe care îl vizităm azi are la bază o intitivă relativ recentă (2008) de restaurare, după ce locul căzuse în ruină mai bine de 70 de ani.

 

 

Atmosfera și aspectul Grădinii Secrete mi-au mers la suflet.
Poate datorită planului care pare a respecta descrierea Paradisului din Coran, cu fântâni, vegetație și apă curgătoare. Sau poate datorită decorațiilor ceramice viu colorate, mozaicurilor, stucaturilor și turnului care domină această parte a medinei și din care poți vedea Munții Atlas. Nu știu exact, dar ăsta este un loc pe care îl pot recomanda din toată inima, chiar și în mijlocul zilei.

 

 

 

⏰ 11:00 – prânz la Argana

Deja am început să ne prindem pe unde să o luăm ca să ajungem aproape de riadul nostru și de piața centrală. Vrem să mai testăm un loc popular pentru a servi masa: restaurantul Argana, chiar pe una dintre laturile pieței. Tajine-ul de pui și cel de vită (specialități locale gătite în vase ceramice) sunt la fel de bune aici ca peste tot în jur, dar prețurile sunt decente pentru un loc central, în jur de 300 Dh (aprox. 27 Eur) pentru amândoi, pentru un prânz îndestulător.

 

⏰ 16:00 – un mod inedit de a descoperi Marrakech-ul și împrejurimile sale

 

După o scurtă pauză în care încărcăm bateriile aparatelor foto, off we go, cu tot harnașamentul, la Grand Cafe de la Poste, în orașul nou. Aici, timpul pare că a stat în loc, este o atmosfera interbelică replicată în cele mai mici amănunte, inclusiv înecată în nori de fum de țigară. Și se servește alcool, ceea ce numai în restaurantele cu licență o să găsești.

 

Suntem aici pentru că avem o după-amiază întreagă să descoperim Marrakech-ul pe trei roți cu cei de la Insiders. Povestim pe larg, într-un articol dedicat. Aici vreau doar să spun că este una dintre experiențele de top pe care le poți avea în Maroc.

 

⏰ 20:00 – cina pe terasă, în Piața Jemaa El-Fna

Încărcați cu serotonină, încheiem ziua pe o terasă cu vedere la piața centrală, povestind entuziasmați despre cum o să facem noi întreg Marocul pe motocicleta cu ataș, imediat după ce terminăm turul Mongoliei…Noroc că nu ne aude nimeni.

 

 

Traseul celei de-a doua zi în Marrakech este aici:

Link: goo.gl/5EgEwq

 

Ziua 3 Palate și răsfățuri

 

⏰ 09:00 Pornim spre primul obiectiv al zilei

Chemările la rugăciunea de dimineață trec neauzite după ziua plină de ieri. Decidem ca azi să o luăm încet și să rămânem “pe lângă casă”. Micul dejun pe baza de …dulce și foarte dulce (o serie de turte specifice, gemuri diverse, miere și cornuri cu ciocolată servite alături de ceai, suc de portocale proaspăt și cafea) ne da și azi un boost de energie.

 

Fotografiatul în centrul Marrakech-ului

 

Ca să ajungem aici, trecem printr-o zonă necunoscută nouă, unde, prin acoperișurile souk-ului, curg raze de soare. Nu-i chip să ne oprim și să face poze pe-îndelete, căci nu vrem să stârnim unul (sau mai multe) din următoarele aspecte:

  • sprâncene încruntate și strigăte de “La, la!” Adică “Nu, nu!” sau comentarii mult mai îndrăznețe și chiar nepoliticoase
  • cerut de bani pentru poze chiar și numai dacă am dus aparatul la ochi
  • insistențe și tehnici ample de persuasiune pentru a cumpăra orice.

 

 

Nici marocanilor nu le place să fie fotografiați ca și cum ar fi niște exponate.
E de înțeles, însă toleranța lor în fața fascinației noastre se apropie de zero în Marrakech din cel puțin două motive care, ocazional, intră în conflict:

    • pe de o parte numărul uriaș de turiști care bântuie prin medina (și nu numai) în fiecare zi, cu aparatele foto și telefoanele îndreptate spre ei
    • iar de cealaltă parte stă specificul negustoresc dus la extrem al celor care văd turiștii ca pe niște portofele umblătoare care trebuie golite.

Arta de a jongla cu eleganță între acești doi poli poate fi greu de găsit de ambele părți, dar nu imposibil.

 

⏰ 09:00 Palatul Bahia

 

Palatul Bahia este plin de lume la ora 10:00 și este departe de tot de a-și atinge potențialul turistic. Construit în sec. al XIX-lea, palatul este considerat un exemplu de top al arhitecturii marocane și face parte din moștenirea culturală a Marrakech-ului pe care toată lumea vrea să o vadă. Și pe bună dreptate, cu amendamentul că fără un ghid nu înțelegi mare lucru decât dacă te documentezi înainte. Palatul se deschide la 9:00 și cu cât ajungi mai devreme, cu atât mai bine.

 

 

⏰ 10:00 Palatul El Badi

Fugim de lume și ne ascundem în Palatul Badi, la câteva sute de metri distanță, peste o piață. De fapt, Palatul Badi nu mai există, a fost demolat din cauza orgoliilor și crezurilor dinastiilor care s-au succedat la conducerea sultanatului după cea a Saadinilor, care au ridicat acest loc în secolul al-XVI-lea.
Chiar și așa, după dimensiunea ruinelor, suntem impresionați de mărimea spațiului, a grădinii și a zidurilor impozante. Avem chiar și o surpriză tare plăcută: glumim că am găsit berzele de la Green Village în migrație, pentru că locul este plin de cuiburi locuite și de bocănituri ritmice.

 

 

 

 

Orele prânzului le petrecem prin souk-uri, alergând după raze de lumină și sperând să fi scăzut vigilența vânzătorilor odată cu vremea sistei. Nimerim într-o zonă plină de covoare colorate și doamne, ce aș fi vrut să mă uit mai cu atenție și să le admir frumusețea, dar frica de a intra într-o negociere pentru un obiect pe care nu intenționez să îl cumpăr mă face să grăbesc pasul și să trag doar cu coada ochiului la ele.

 

 

⏰ 17:30 Spectacolul din Piața Jemaa  el-Fna

 

Am decis noi că nu avem suficiente cadre bune cu apusul și că merită să aruncăm o privire și de pe terasa Le grand balcon du café glacier. “Taxa de acces” vine sub forma unei băuturi pe care trebuie să ți-o cumperi din frigiderele din hol și pe care o savurezi apoi la o masă. Iar că să prinzi o masă cu o poziție bună, trebuie să vii devreme și să înfrunți căldura. La noi nu a fost cazul, vremea la final de septembrie fiind perfectă pentru a vizita Marocul, dar zic ca să știi că cel mai bun unghi al balconului nu este acoperit. De aici, din “lojă”, poți privi nestingherit spectacolul din Jamaa el-Fna, piața care se reinventează în fiecare zi.

 

🕒Dimineața este liniștită, luminoasă, cu tarabele vânzătorilor de fructe și mentă, grupate pe o latură.

 

🕒Pe măsură ce ziua înaintează, apar “îmblânzitorii” de șerpi și încep primele ritmuri muzicale repetate obsesiv. Lor li se adaugă “dresorii” de maimuțe*.

*Animalele acestea sunt tare chinuite și de fiecare dată când ne uităm la ele ni se face milă. Nu credem că merită să susții cu bani aceste practici, doar pentru a te poza cu ele. Mai multe informații de la un “insider”: https://marocmama.com/marrakech-scams-jemma-el-fna/

 

 

🕒Mai târziu, piața se aglomerează și apar dansatorii, vânzătorii de apă în costume tradiționale, doamnele cu henna, povestitorii, magicienii și tot felul de negustori. Poate cea mai ciudată activitate pe care nu am văzut-o decât în acest loc este pescuitul sticelor de Coca-Cola: în schimbul unei sume de bani, ți se da o undița cu care poți să pescuiești o sticlă de 2 litri de băuturi răcoritoare. Dacă reușești să prinzi gâtul sticlei și s-o ridici, ai câștigat-o, dacă nu, mai dai un ban și mai încerci o dată.

 

🕒După lăsarea întunericului, piața se umple cu zeci de tarabe pline de mâncăruri tradiționale, fum de la grătare și își atinge capacitatea maximă în privința furnicarului de oameni.

 

Stăm pe balcon și inspiram adânc. Vrem să trăim clipa și să ne încărcăm cu energia din piață. Este un loc inepuizabil, în care este ușor să uiți în ce an ești și în care te poți înșela cu ușurință în privința realității,  privind jocul de umbre și lumini date de siluetele grăbite.

 

Marrakech

 

De “la revedere”, după atâtea prânzuri și cine cu tajine și couscous, am scos hainele bune din bagaje și am servit cina într-un loc cu bucătărie internațională și pretenții pe măsură: L’adresse.

Aici am făcut rezumatul celor trei zile în Marrakech și inventarul cu ce am ratat din lista noastră de obiective:

  • Mormintele Saadiene din preajma palatului. Data viitoare le punem neapărat pe lista.
  • Medrasa Ben Youssef, un fel de universitate de top, din toate punctele de vedere, care acum este închisă pentru lucrări de renovare. Arată splendid în fotografii!
  • Muzeu de Artă “Dar Si Said” și Muzeul Marrakech
  • o jumătate de zi la un hammam, cu tot răsfățul din meniu.

Suficiente motive pentru a reveni.

 

Harta celei de-a treia zi arată așa:

Link: goo.gl/PhNAzJ

 

Sperăm că acest mic ghid al orașului Marrakech să te inspire și să îți folosească ca punct de pornire în propria ta aventură marocană, iar la întoarcere, dă-ne un semn și spune-ne cum te-ai simțit!

🛈 Pentru pachete turistice concrete, poți arunca o privire la ofertele de Maroc alcătuite de colegii mei de la TUI TravelCenter: https://www.tui-travelcenter.ro/vacante-exotice/maroc

Informații și sfaturi utile de “bun venit în Marrakech”:

  • Românii nu au nevoie de viză obținută în prealabil, în Maroc putându-se intra cu pașaport valabil minimum 90 de zile. A fost necesar să completăm un formular de intrare în țară și la desk-uri nu există pixuri, deci este bine să ai unul cu tine. Dacă nu, până faci rost împrumutând, coada de la control pașaport se va tot mări.

 

  • Există mai multe opțiuni de transfer de la aeroportul din Marrakech în oraș: petit-taxi (taxiurile normale), grand-taxi (cu 6 locuri), transportul public pus la dispoziție de aeroport (linia 19, care funcționează de la 6:30 am până la 11:30 pm, pleacă la fiecare 30 de minute din fața terminalului și costă 30 DH la dus și 50 la retur). Nu te lăsa păcălit de localnicii care pot spune că nu merge autobuzul și că te ajută ei cu transportul! Face parte din “jocul” lor! Apoi există  transferurile private, care se pot rezerva prin agenția de turism sau de pe net, și care nu costă cu mult mai mult decât taxiul.

 

  • Având în vedere costul transferului de date în roaming (peste 10 EUR pentru 1 MB) este bine să îți iei o cartelă locală, pentru că sunt șanse mari să ai nevoie de net, chit că numai pentru orientare. Experiență noastră cu Internetul de la cele două cazări din Marrakech nu este una deloc strălucită.

 

  • Mai totul funcționează cu cash, astfel încât este bine să schimbi sau să retragi niște bani când ajungi și apoi să decizi care este cea mai avantajoasă variantă de gestionare a finanțelor pentru tine. Noi am optat pentru retragerea banilor de la bancomate, de fiecare dată când am avut nevoie. Suma maximă per retragere era de 2000 dirhams (aprox. 185 Eur).

 

  • Pentru conversii, prescurtarea oficială a monedei locale – dirham este MAD, deși o să vedeți des DH sau DHS pentru uz curent.

 

 

 

Comentarii

Citeste mai departe