Privind în urmă la vacanța noastră în Maroc, o experiență anume îmi apare cu claritate în minte: noaptea petrecută în deșertul Sahara. S-a nimerit să fie la mijocul sejurului nostru în Merzouga, orășelul de la marginea dunelor Erg Chebbi. Atât de concentrate și de bine impregnate în memorie mi-au rămas acele zile, încât le-am dedicat un articol întreg.

1. Cum am ajuns în Erg Chebbi

 

Drumul din Marrakech în Merzouga nu sună așa de impresionant în număr de kilometri, 560, însă în realitate ne-a luat mai bine de 12 ore să-l parcurgem.

 

 

La dus l-am “spart” în două și am făcut o oprire în Ouarzazate, pentru că vroiam să vedem zona dintre Munții Atlas și deșert.
La întors, l-am parcurs dintr-o bucată și singurul lucru care ne-a făcut să nu simțim oboseala a fost faptul că am avut primele locuri în autocar și ne-am uitat fascinați prin parbriz, ca la un film.

 

📸 Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse

 

Sunt multe opțiuni de transport, de la închiriat mașină și până la formarea unui grup și pornirea într-un tur organizat, însă noi am ales Supratours, una dintre cele două companii marocane de transport ce acoperă întraga țară. Cealaltă se numește CTM și este compania națională.

Trebuie spus că:

  • Supratours ajunge în Merzouga, CTM, nu.
  • Supratours este considerată o opțiune de transport mai potrivită pentru turiști, deoarece nu oprește în toate orășelele în care are stație CTM. Asta este și bine și rău, pentru că dacă vrei opriri intermediare pe drumul dintre Marrakech și Merzouga, de exemplu în orășelul Skoura, atunci CTM este singura opțiune.
  • Există mai multe curse pe zi, diurne și nocturne.
  • La momentul la care publicăm acest material, nu se pot face rezervări on-line la Supratours, dar se pot consulta orarul și tarifele.

🛈 Ca o notă de subsol, drumul taie munții Atlas, în cea mai mare parte a sa având o singură bandă pe sens. Drumul are secțiuni noi, refăcute excelent, dar și zone dătătoare de ceva emoții, în care fie asfaltul s-a surpat și e doar pământ, fie versanții aruncă pietre și noroi pe carosabil.

 

📸 Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse

 

După această secțiune, urmează o zonă predeșertică imensă, care alternează cu oaze de verdeață întinse și orășele pline de viață, cu o arhitectură joasă, în culoarea pământului. Drumul aici e lin, drept, infinit. Se circulă relativ încet, nu am văzut vitezomani de niciun fel, iar ziua nu am identificat nicio provocare pentru cei ce doresc să închirieze mașină.

 

Noaptea însă, e altă poveste. Tot ce mișcă ziua complet nesemnalizat, se transformă într-o provocare după apus: oameni pe jos, pe măgari, pe biciclete, pe motorete…toti aceștia devin greu vizibili după lăsarea întunericului. Se conduce mult pe bază de claxon și cred că doar viteza redusă împiedică producerea unui număr mare de accidente.

2. Unde ne-am cazat în deșert

📸 Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse

 

Mai întâi să vă spun un secret: deșertul de lângă Merzouga nu este de fapt Sahara. Celebrele dune Erg Chebbi sunt cumva poarta de intrare în adevărata Sahara, care începe, după cum ne-a arătat beduinul care ne-a însoțit, după un perete de stâncă înalt, în Alegeria.

 

Marocul are mai multe erg-uri – zone întinse de dune formate de vântul care aduce deșertul din Sahara, cu ar fi Erg Chigaga, lângă M’hamid. Dar numai Erg Chebbi are dune de 150 m înălțime și este, după mine, atât de fotogenic!

 

 

Acesta este drumul caravanelor și Erfoud și Rissani sunt orașele dezvoltate din comerț, la marginea Erg-ului. Noi l-am ales pe cel mai mic dintre ele – Merzouga, pentru opțiunile de cazare variate și proximitatea cu deșertul. Celălalt orășel, cu aceleași avantaje, se numește Hassilabied.

 

Am ales Chez Tihri “Suerte Loca”  pentru două nopți petrecute la marginea dunelor (unde am fost practic “abuzați” cantitativ și calitativ cu mâncarea delicioasă) și o noapte memorabilă petrecută în deșert.

 

Gazda noastră ne-a luat din stația de autocar Supratours din Merzouaga și, în câteva minute, am ajuns în acest loc cu alură de kasbah auster la exterior, dar cu încăperi spațioase, decor din 1001 de nopți și … piscină la marginea dunelor!

 

3. Cum am rezervat excursia în deșert

Cred că ne-am apucat cu câteva luni înainte să ne uităm după opțiuni de excursii în Sahara. Am aflat cu ocazia asta că există nenumărate tururi din Marrakech și din alte orașe mari “în deșert”, însă multe dintre ele nu merg chiar până în Sahara din cauza distanței foarte mari sau sunt mult prea “pe fugă”.
Unul dintre cele mai populare formate este Marrakech – Merzouga și retur, totul comprimat în 3 zile și 2 nopți (una în Dades Valley și una în deșert), de regulă într-un grup restrâns de participanți (8 persoane). Costul unui tur de genul acesta variază destul de mult, în funcție de servicii, însă în general l-am găsit pe la 220 – 250€/pers.

 

 

Cum noi vroiam să petrecem trei nopți numai în deșert și până acolo să ne oprim de câteva ori pe drumul celor 1000 de Kasbah-uri, nu ne-am potrivit cu niciunul și am ales varianta noastră preferată: pe cont propriu.

 

Așa că, în loc să optăm pentru un tur organizat, ne-am cazat în Merzouga și ne-am rezervat experiența noastră în deșert, 100% personalizată, la fața locului. Ne-au ajutat chiar gazdele noastre de la Chez Tihri. Nici nu a fost greu, căci țarcul cu dromaderi era chiar la poarta din spate a kasbah-ului…

 

📸 Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse

4. La ce să te aștepți când campezi în deșert

Am pornit la drum după-amiază, când căldura se mai înmuiase și umbrele începuseră să se lungească. Primul lucru, am făcut cunoștință cu Ahmed și cu cei doi dromaderi: Bob Marley, masculul matur, liniștit, și cu prietena lui, care vocifera înfundat. Am remarcat grijă și răbdarea cu care Ahmed le-a pregătit de drum și le-a așteptat să se acomodeze cu noi. Din Wadi Rum (Iordania), am învățat că, pentru un plus de confort, poziția în șaua de pe dromader este cumva în semi-lateral, cu un picior flexat pe aceeași parte ca cel liber.

 

 

Am mers lejer, fără grabă, cam o oră și jumătate. Nu aș spune mai multe, pentru că nu se auzea decât vântul, în rest, totul în jur arăta ireal. Parcă eram și nu eram acolo.

 

 

Ne-am oprit pentru acel moment magic al zilei – apusul, care în deșert capătă proporții infinite. Am stat cu spatele la Algeria și la luna care începuse să se contureze, privind caravanele ca niște mărgele, pierdute printre sutele de dune. Greu de descris și greu de egalat acest moment.

 

 

Câteva zeci de minute mai târziu am ajuns în campingul nostru. Aici fac o paranteză mărișoară pentru că vreau să vă spun ceva: în materie de camping în deșert se poate cam orice. Am studiat opțiunile de cazare și am găsit niște glamping-uri deosebit de cochete, impecabile și cu tot confortul necesar. De fapt, nu! Cu mult peste confortul necesar! Greu de crezut că sunt în mijlcul unei mări de nisip. Ne-am consolat însă cu prețul, de la câteva sute de euro pe noapte la peste o mie, și ne-a ieșit din grijă.

 

La popul opus, sunt bivuacele. Dormi în aer liber, într-un sac de dormit așternut pe un pled, sub o prelată. Sau într-un pat, montat direct în deșert, fără nimic altceva deasupra.

 

Calea de mijloc: cortul berber. Ceva asemănător cu ce am avut în Wadi Rum (Iordania), am primit și aici, la început de Sahara. Înalt, căptușit cu material textil pentru izolare și aspect, cu două sau patru paturi simple, dotate cu pături groase (noaptea este frig în deșert) și cu posibilitatea de a închide ușa pe dinăuntru. A fost absolut decent pentru cele câteva ore de somn. Unele campinguri au grup sanitar comun, însă nu a fost cazul aici.

 

 

Am vrut să subliniez “cele câteva ore de somn” pentru că ne-am întins cu fotografiile și cu poveștile berbere târziu în noapte, iar apoi, după ce am închis ochii, ne-au trezit “alarmele” care stigauȘ “Sunrise! Sunrise, guys”!

 

5. Mâncare din deșert

La fel ca și cazarea, aspectul culinar poate diferi mult. Noi am avut parte de o masă tête-à-tête amenajată într-unul din corturi, cu salată marocană în deschidere și tajin de pui ca fel principal, urmat de un platou cu fructe. Simplu și sățios!

Însă în zilele petrecute în kasbah-ul de la la marginea deșertului, s-a exagerat mult cu măncarea, în toate privințele.

 

📸 Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse

 

6. Experiențe adiacente în deșert

Cățărat pe dune – “pentru una de 100 – 150 de m înălțime luați în calcul cam 1,5 – 2 h de urcat”, ne-a sfătuit ghidul nostru și dăm mai departe învățătura. Bine de știut, mai ales dacă vreți să vedeți apusul sau răsăritul de pe una dintre cele mai înalte. Să încercați asta în miezul zilei, când temperaturile sunt ridicate, e cam sport extrem.

 

 

Sandboarding – ce să zic, sună bine dacă te duce cineva cu buggy-ul sau cu o mașină 4×4 până în vârful dunei. Dacă nu, ajungi atât de obosit sus, încât pentru cele câteva secunde de coborâre, nu prea merită.

 

 

Condus în viteză prin deșert – poți mima un Paris-Dakar și simți adrenalina într-un vehicul 4×4.

 

 

Plimbări agale cu dromaderul – poate cea mai liniștită și originală experiență oferită de deșert, mai ales când animalele par bine îngrijite și le este apreciată valoarea.

 

 

Ședințe foto – s-au obișnuit și localnicii, ba chiar au început să se priceapă și ei la fotografii, având în vedere cererea foarte mare din partea turiștilor. Așa ne-am ales și noi cu unul dintre puținele cadre împreună.

 

7. Haine potrivite pentru deșert

Finalul lui septembrie s-a dovedit perfect pentru sejurul nostru în Sahara, însă chiar și aici am avut parte de ploaie. Cum sună asta! Cu o zi înainte să ajungem, a plouat de a rupt la marginea Saharei. Ba chiar și în noaptea petrecută de noi în deșert am prins fulgere pe deasupra Algeriei. Se pare că vremea este schimbată pe întreg globul și fenomenele extreme se tot înmulțesc. Chiar și așa, zilele în deșert au fost suficient de călduroase cât să scoată apa din noi, iar soarele nu ne-a menajat deloc.

 

 

S-au dovedit foarte utile eșarfele berbere cumpărate din Ait Ben Haddou, folosite așa cum ne-a învățat vânzătorul: pentru a ne acoperi capul și ceafa, iar la o adică, în cazul unei furtuni de nisip, și fața.

 

În rest, recomandările generale se îndreaptă către:

cămașă sau bluză în culori deschise, din materiale naturale, ideal cu mânecă lungă. Pe distanțe scurte ni s-a parut confortabil și cu tricou, însă când am facut plimbări mai lungi, am preferat mâneca întreagă.

pantalon/fusta lungă, trei-sferturi sau până la genunchi, atât pentru protecție solară, cât și pentru convențiile sociale: deși obișnuiți cu turiștii, marocanii sunt totuși conservatori și nu apreciază expunerea îndrăzneață a pielii.

→ la încălțăminte este discutabil: ghidul nostru mergea în șlapi. Aș recomanda totuși sandale fixe pe picior și încălțăminte sport, de trekking. O să intre nisip, dar măcar piciorul este mai protejat.

protecție solară pe zonele expuse și, dacă nu vi se potrivește eșarfa berberă, ceva pe cap. Sunt mai mult decât necesare ziua.

noaptea se lasă răcoarea, iar iarna se face frig bine de tot, spre zero grade. Deci hainele groase, de la hanorac la geacă, căciulă și șosete lungi, prind bine.

→ în zona de accesorii aș adaugă un buff, bun oricând.

 

8. Itinerariu pentru trei nopți în deșert

Dacă tot am ajuns până aici, pur și simplu nu merita să stăm doar o noapte. Deșertul este magic și, cel mai probabil, am fi regretat că nu am mai fi putut rămâne. Am cântărit bine înainte de a opta pentru trei nopți cu două zile full de explorări deșertice și credem că am făcut alegerea bună.

 

📅 Ziua 1

În prima zi am ajuns seara târziu, așa că nu a mai fost timp decât de o cină frugală și discuții despre România și Maroc, cu gazda noastră, la fel de curioasă despre cum e la noi, cum eram și noi despre cum e la ei.

 

📅 Ziua 2

A doua zi, după micul-dejun, am ieșit “în spatele casei”, printre palmierii plantați ca să amâne înaintarea deșertului, la căutat de animăluțe. L-am găsit doar pe amărâtul ăsta mic, un pic prea temerar pentru binele lui.

 

 

Arșița prânzului ne-a gonit înapoi, la răcoarea și confortul divanelor din jurul fântânii interioare. Am profitat pentru a face un tur al proprietății, pe care vi l-am arătat aproape live pe Instagram Stories.

 

📸 Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse

 

Apropos de asta, există Internet în deșert! Și unul chiar bun, cel puțin în zona publică de la Chez Tihri.

 

După-amiază am pornit către camping, unde am și înoptat.

 

📅 Ziua3

A treia zi, după răsărit și o încercare epuizantă de sandboarding pe duna vecină, am pornit înapoi spre Merzouga.

Prânzul ne-a fost de ajutor pentru a mai recupera din orele nedormite în noaptea în deșert, iar după-amiază am pornit din nou la o plimbare printre dune, în căutare de șopârle.

 

 

Ne-am întors după apus și ne-am relaxat în grădină până au apărut stelele și nesfârșitele platouri de mâncare. Oamenii ăștia chiar au exagerat cu ospitalitatea și cu specialitățile pe care ni le-au pregătit! Am menționat că eram singurii oaspeți?

9. Costuri în deșert

Deci, cât ne-a costat toată experiența din deșert, timp de trei zile?

Bilete de autocar dus-întors, Marrakech-Merzouga: 960 MAD/2 pers. (aprox. 90 EUR)

2 nopți de cazare la marginea deșertului și 1 în deșert – 156 EUR/2 pers.

Cinele fabuloase – 48 EUR/2 pers.

Altele: 160 MAD (aprox. 15 EUR)

Total: 309  EUR/2 pers./3 zile

 

🛈 Numerarul este rege aici și ajută să aveți bani mărunți. Cred că am zărit un ATM în Merzouga, însă nu ne-am bazat pe el.

10. Alte lucruri bine de știut

 

  • Dacă este ceva supărător în deșert, apoi sunt aceste muște micuțe, excesiv de “prietenoase” și tupeiste. Nu pișcă, nu fac nimic, dar sunt multe și se pare că obosesc repede, devreme ce insistă să se așeze pe tot ce prind cu sânge cald. Din fericire, odată cu înserarea, se potolesc total.
  • În deșert nu sunt țânțari, însă la marginea sa, unde este vegetație, da.
  • Șerpi și scorpioni sunt, însă foarte-foarte rari pe drumurile bătute. Adică trebuie să fi norocos să îi vezi și deosebit de ghinionist să fi mușcat/înțepat.
  • Dacă mergeți să faceți trekking pe cont propriu în deșert este important să aveți simțul orientării cu voi și să nu vă aventurați prea departe de bază. Erg Chebbi are 28 de kilometri de dune, din nord și până în sud și 5-7 km de la est la vest, după care este granița cu Algeria și de acolo începe adevărata Sahara. Știai că deșertul Sahara este aproape la fel de mare ca întreaga suprafață a Statelor Unite? Nu e de rătăcit pe aici.
  • Este esențial să aveți apă. În cadrul tururilor organizate, aceasta va sta bine proptită sub șaua dromaderului, dar este bine să vă asigurați că aveți destulă. De asemenea, șervețele umede și uscate, pentru că se vor dovedi foarte utile.
  • Curățenia în deșert, un aspect foarte important asupra căruia aș insista un pic. În Maroc nu sunt pungi de plastic. Este minunat! Dar sunt sticle de apă și toată gama de produse care se comercializează în ambalaje de plastic și care nu trebuie să ajungă printre dune. M-a impresionat ghidul nostru care a adunat plasticele ieșite în drumul de întoarcere, după noaptea petrecută în deșert, așa că i-am urmat și noi exemplul. Ajută mult conștientizarea și implicarea fiecăruia.

 

 

În materie de deșert marocan, Erg Chebbi s-a dovedit a fi o alegere excelentă pentru noi și cu siguranță una ce merită luată în calcul de oricine își dorește o experiență asemănătoare. O recomandăm înzecit!

 

 

 

Septembrie 2018, Maroc

 

 

Comentarii

Citeste mai departe