In mod normal, 39 de grade la umbra pe parcursul mai multor zile ar fi un argument solid pentru a tine oamenii departe de piete descoperite si stradute incinse.
Dar, cand ajungi in Florenta, unul dintre cele mai vizitate orase din lume, si ai un timp limitat la dispozitie pentru a “zgaria” suprafata si a vizita cateva obiective-reper in istoria artei, temperatura de cuptor nu mai constituie un obstacol si se vede doar in rosul obrajilor.
Recunoastem ca orasele aglomerate si foarte atractive nu sunt tocmai in capul listei noastre de preferinte. De ce? Pentru ca, desi propun lucruri unice, remarcabile si de cele mai multe ori portretizeaza epoci intregi, sufera tocmai la capitolul experienta turistica oferita in varf de sezon: (prea) multi oameni, grupuri mari conduse de ghizi cu stegulete si obiective turistice coplesite de privirile vizitatorilor.
Am acceptat insa “provocarea” de a descoperi Florenta intr-una dintre cele mai aglomerate luni si am decis sa cautam cele mai bune alternative pentru noi!
Dupa-amiaza primei zile in Florenta, la inaltime
Ne-am ales cazarea o idee mai departe de centrul absolut al Florentei. Din capatul stradutei vedeam o fasie din Dom.
Am rezistat atractiei lui si, cum sa mancam ceva bun nu era chip pe caldura dilatanta de la patru dupa-masa, ne-am propus sa vedem orasul de sus. In mod traditional sunt (cel putin) doua locuri pentru panorame: Piata Michelangelo si fortul Belvedere.
Am ales fortul.
FORTUL BELVEDERE
Stradutele inguste si pavajele neregulate ne-au facut sa ne simtim ca intr-un labirint din care am iesit pe malul raului Arno.
Neasteptat de plin de vietuitoare, ne-a captat atentia pentru cateva zeci de minute, pana cand ne-am facut curaj sa luam pe piept dealul abrupt al gradinii Boboli, ghidati de zidul ascendent al fortaretei.
Am ajuns sus, la intrare, “un pic” sfarsiti, ca sa nu spunem lesinati.
Forte di Belvedere – Fortezza di Santa Maria in San Giorgio del Belvedere pe numele sau intreg- ne-a lasat cu gura cascata de admiratie.
Mai intai am aflat istoria locului: fortul a fost proiectat de Bernardo Buontalenti pentru marele duce Ferdinando I de Medici la sfarsitul sec. al XVI-lea, atat pentru a asigura paza Palatului Pitti, amplasat la baza dealului pe care l-am urcat, cat si pentru a oferi vizibilitate catre cele patru zari, in cazurile atacurilor straine.
Si asa ajungem la inca un motiv pentru care trebuie sa le fim recunoscatori membrilor familiei Medici: din acest loc ne bucuram noi azi de privelistea panoramica pe care o etaleaza cu generozitate fortul.
Dar marea descoperire a fost expozitia contemporana cu tema Omul, a lui Antony Gormely. Mai mult de 100 de lucrari, fiecare cu o puternica nota individuala, dialogheaza cu spatiu militaresc al fortului si cu orasul de dedesubt.
Mie mi s-a partut una dintre cele mai puternice si expresive exemple de arta integrata intr-un spatiu public si va recomand sa nu o ratati daca ajungeti lunile acestea in Florenta!
Si, ca sa fie toata lumea pe deplin multumita (adica si iubitorii de soparlite), fortul ofera astfel de mici vietati la o cautare rabdatoare.
Pentru noi a meritat din plin vizitarea acestui loc si am mai fi zabovit daca ne-ar fi fost permis accesul dupa lasarea serii. Nu ne-ar fi deranjat sa observam si noi, din acest loc, cerul instelat, asa cum a facut Galileo Galilei.
Utile:
- Pana in 2013, fortul a fost timp de 5 ani in renovare pentru o serie de imbunatatiri in ceea ce priveste siguranta vizitatorilor. Fusesera doua accidente in anii de dinainte, cazul artistei Veronica Locatelli care a alunecat si a cazut in gol chiar de ziua ei, fiind intens mediatizat. Vazand cum arata fortul azi, nu am inteles deloc cum s-au putut produce astfel de accidente regretabile: sunt foarte multi paznici activi si ziduri cu o inaltime considerabila catre marginile bastioanelor.
- Expozitia “Human” este in aceasta locatie pana in 27 Septembrie 2015;
- Apa! Desi exista o terasa sus, urcusul poate stoarce cu usurinta 1 litru si este bine sa fie completat.
A doua zi, dedicata pasiunilor
Un fel de “vacanta in vacanta” dedicata hobby-urilor, in care fiecare are o zi la dispozitie in care face ceva ce ii place in mod deosebit.
Asa ca eu am optat pentru un foto-tur prin centrul Florentei, in cautarea detaliilor si a catorva ponturi cunoscute de localnici, iar Bogdan s-a dus din nou catre Gradinile Boboli in cautarea soparlelor florentine. Ne-am reintalnit dupa-amiaza, concluzia lui fiind ca Florenta poate fi extrem de ofertanta in materie de animalute. Cu putin noroc ar fi adaugat si un gecko maricel si timid la colectie, dar nu a fost sa fie.
PRIN CENTRUL ISTORIC AL FLORENTEI
Cat priveste foto-turul meu, ei bine, a trebuit adaptat unui numar mic de participanti, mai precis unul, eu, fapt pentru care a fost o improvizatie de la cap la coada.
Din fericire, Nathan, fotograful american stabilit in Pisa, a fost o companie foarte placuta!
Am avut astfel prilejul sa intru in curtea interioara a unei case particulare, sa admir primele forme de “graffiti” renascentiste si sa aflu povestea familiei Bartolini Salimbeni (palatul lor se gaseste in Piazza Santa Trinita). Mitul care explica bogatia acestor comercianti spune ca in Evul Mediu, membrii acestei familii au urzit un plan machiavelic de a-i fenta pe ceilalti negustori participanti la o licitatie, adormindu-i cu seminte de mac in noapte de dinaintea evenimentului. De atunci, motto-ul familiei a ramas “per non dormire”.
Turul a continuat cand pe artere mari, marginite de magazinele luxoase ale brand-urilor celebre, cand prin piete albite de soarele din miezul zilei. In acest context, sa ne pierdem pe stradute inguste, cu profilurile conturate exclusiv prin jocul de umbre si lumini a fost o placere.
In ciuda agolomeratiei, ne-am oprit si in Piazza della Signoria, pentru cateva cadre contrastante si o suma de explicatii sumare legate de Palazzo Vecchio si sculpturile de aici.
Cele care erau extrem de valoroase (si celebre) sunt azi inlocuite de copii (adica sculptura infatisandu-l pe David, de Michelangelo si ansamblul Judit taind capul lui Holofern, de Donatello), originalele aflandu-se in Muzeul din Palazzo Vechio, respectiv in Galleria della Academia.
In caldura dupa-amiezii, m-am lacomit la o cupa prea mare de inghetata “artigianale”, facuta deci “in casa”, din ingrediente naturale, de care am tras pana in fata Bisericii Santa Croce.
Am considerat ca, desi nu este de anvergura Catedralei Santa Maria del Fiore, este totusi cea mai mare biserica franciscana din lume si merita vizitata.
Am fost, asadar, siguri ca vrem sa o vedem si sa identificam mormintele unor personalitati precum Michelangelo, Rossini, Machiaveli si Galileo Galilei.
Tot aici am vazut si memorialul lui Dante, dar am citit ulterior ca sarcofagul este gol, mormantul aflandu-se in Ravenna.
In mod normal, daca as fi facut parte dintr-un grup, as fi avut parte si de un ghid in acest tur foto. Mi-ar fi prins foarte bine, pentru ca in interior sunt nenumarate exemple de arta iesita din mainile unor personalitati precum Giotto, Gaddi si Donatello.
Cat priveste exteriorul, lumina dupa-amiezii cade minunat pe fatada neo-gotica de secol XIX, din marmura policroma.
M-am dat dusa greu, sub promisiunea ferma a “deconspirarii” unui loc cu mancare buna – care s-a dovedit a fi chiar Mercato Centrale si a unui robinet cu apa potabila iesit direct din peretele Palatului Vechi, in spatele statuii lui Neptun. Surprinzator este faptul ca am putut incerca atat apa plata, cat si apa carbogazoasa, dupa ce am stat cuminti la coada, desigur.
Odata turul si activitatile pe cont propriu incheiate, credeam ca mai putem vedea ceva, poate un apus, dar picioarele au refuzat ferm si le-am dat pace pana in ziua urmatoare.
Utile:
-
- Piazza Santa Croce este marginita de o suma de terase si restaurante scumpe, dar bune. O masa “rasfat” pentru doua persoane s-a invartit in jurul sumei de 75 EUR
;
- In schimb, in cadrul foto-turului, am mers la restaurantul La Spada, aflat pe straduta din spatele pietei cu biserica Santa Marian Novella. 15 EUR/pers./meniul zilei. Delicios!
- Inghetata facuta “in casa” costa in functie de marimea cupei intre 2-2,50 – 4-4,50 EUR.
A treia zi, pe urmele familiei Medici si ale lui Michelangelo
DOMUL
Chiar daca ne-am trezit cu noaptea in cap, doar-doar de ne-ar ajuta biletul compus cumparat on-line pentru vizitarea Domului si a atractiilor din jur, nu a fost chip sa scapam de coada kilometrica de la intrare. Asa ca am lasat interiorul si urcarea in cupola propriu-zisa pentru un viitor neclar si am ales campanila alaturata.
Trebuie spus ca Baptisteriul, cea mai veche cladire de aceasta factura din Florenta, este chiar vis-a-vis de catedrala, dar acum este complet acoperit, fiind intr-un proces de restaurare ampla.
Campanila lui Giotto, desi de sine statatoare, face parte din complexul ce alcatuieste Catedrala Santa Maria del Fiore, are aceleasi nota geometrica si policroma, iar de la inaltimea sa de peste 84 de metri, priveste intregul oras.
CORIDORUL VASARI
Cum era inca devreme, am coborat si ne-am indreptat iar catre malurile raului Arno, pentru a vedea Coridorul Vasari, conceput pentru a conecta Palazzo Vechio de Palazzo Pitti, pe malul opus, trecand peste podul vechi.
Cea mai mare parte este inchis vizitatorilor, dar se organizeaza tururi si se spun povesti in zona lui accesibila.
Catre pranz ne-am indreptat catre un palat.
Alternativa aleasa de noi pentru Palazzo Vecchio a fost Palatul Medici Riccardi.
Doua vorbe sa zic, pentru ca mie familia Medici mi-a umplut copilaria in romanele istorice de capa si spada, preferata mea fiind Caterina de Medici, cu bune si rele.
PALATUL MEDICI RICCARDI
Familia Medici a avut o influenta determinanta asupra lumii si cred ca este una dintre cele mai importante si de impact familii care au trait vreodata, si nu ma refer la statutul de mecena si toata valoare artistica rezultata din aceasta sustinere a artei si a artistilor. Medici au fost primii care au gasit o forma de guvernare eficienta a unui oras-stat si au dat exemplu pentru toata Europa. Caterina, care a fost sotia lui Henry al-II-lea al Frantei, a condus ca regenta aceasta tara dupa moartea sotului, a adus Renasterea din Italia in Franta si a instrumentat politica unei natiuni.
Palatul Medici Riccardi a fost ridicat la solicitarea lui Cosimo de Medici, in sec. al-XV-lea si, in ciuda aspectului exterior masiv, de fortareata, interiorul si in special partea superioara sunt tratate mult mai suplu si elegant. Racoarea curtii interioare, geometria arhitecturii si succesiunea de sali decorate cu povesti spuse in fresce ne-au deconectat vreme de un ceas de la forfota si caldura de afara.
Am urmat drumul indicat pentru a descoperi Capela Magilor – unul dintre spatiile care ne-au ramas puternic in minte. Aici, povestea celor trei magi este ilustrata episodic de Benozzo Gozzoli, pe peretii capelei. Inauntru este o lumina calda si stinsa, care se combina cu linistea asteptata intr-un loc de rugaciune.
Am trecut mai departe pentru a ne opri in sala imensa cu oglinzi si tavan pictat in intregime. O bogatie! Judecand dupa scaunele contemporane din plastic transparent, trag concluzia ca spatiul este inca folosit pentru evenimente si este un exemplu ca se pot gasi solutii actuale care invadeaza si obtureaza minim originalul.
CAPELA MEDICI
Ca sa vedem un exemplu de mecenat si totodata sa admiram cateva lucrari ale lui Michelangelo, dintre toate locurile in care sunt expuse lucrarile lui, noi am ales Capela Medici.
Este la doi pasi de Palat, lipita de biserica San Lorenzo. Sacristia noua a fost proiectata de insusi Michelangelo, cu functia de mausoleu pentru familia Medici, iar impozanta Capella dei Principi este rezultatul colaborarii dintre familie si arhitecti.
In sacristia noua trebuiau sa fie patru morminte, dar sunt numai doua, cele ale lui Lorenzo di Piero de Medici si Giuliano di Lorenzo de Medici, flancate de minunatiile acestea de statui reprezentand momentele zilei si echilibrate de o sculptura a Fecioarei cu Pruncul.
Cat priveste Capela dei Principi, inaltimea ei de 59 de metri si opulenta decoratiilor este strivitoare pentru omul obisnuit.
Ne-a impresionat si ne-a facut sa ne simtim asa cum suntem: mici de tot.
APUS PESTE FLORENTA
Cand soarele a dat semne ca a obosit si urmeaza sa se acopere cu un nor subtire, am schimbat cu totul registrul si am parasit la ceas de seara orasul, trecand din nou raul catre Piata Michelangelo (Piazzale Michelangelo) pentru momentul culminant al zilei: apusul rosiatic in lumina caruia Florenta pare atemporala.
In aceasta paleta cromatica am spus “la revedere” orasului si ne-am dus sa ne ascundem printre dealurile Toscanei.
Utile:
- Prea multa arta? Cam da. Florenta are peste 80 de muzee, multe dintre ele ocupand pozitii fruntase pe lista interesatilor. Exista Firenze Card care da acces la o lista uriasa de obiective, incluzand si transportul, pentru 72 eur. Mai multe detalii aici: https://www.firenzecard.it/?lang=en
- Dupa mai toate criteriile, Florenta este un oras destul de scump. De la cazare la mancare si suveniruri, preturile sunt maricele, oricata economie ai face. Merita urmarite pachetele de city break, pentru a obtine o valoare cat mai mare pentru banii cheltuiti;
- Programul restaurantelor si magazinelor numai uniform nu este. In miezul zilei multe terase sunt inchise, este greu sa mananci ceva gatit, maxim un sandwich si o inghetata salvatoare.
4 Comments