Cei 4 pelicani tineri ne-au lăsat să ne apropiem destul de mult, dar mişcarea ritmată a capetelor, când într-o parte, când în cealaltă, ne-a asigurat că ne supraveghează atent.
Am redus spre zero orice zgomot şi i-am admirat în tăcere până când, plictisiţi de noi, s-au încolonat ca un escadron şi au pornit către o altă zona a lacului Isac.
Departe de a fi rămas fără “subiect” ne-am mutat privirea către sutele de lişiţe sperioase şi către capetele de cormorani care răsăriseră ca semnele de întrebare la suprafaţa apei.
Ceaţa dimineţii nu se ridicase încă, deşi ceasul trecuse de 10:00.
Închiriasem o barcă, pentru a profită de liniştea primelor ore ale zilei şi de lipsa altor ambarcaţiuni.
Pentru că, vă vine să credeţi sau nu, traficul pe canalul ce leagă braţul Sf. Gheorghe al Dunării de lacurile din inima Deltei este surprinzător de ridicat. Mai ales pentru septembrie, când noi ne aşteptam să găsim linişte şi poate doar câţiva pescari şi pasionaţi de păsări.
Dar realitatea s-a dovedit a fi cu totul alta.
Cum am ajuns la Uzlina
Dar mai întâi, de ce Uzlina? Cine merge la Uzlina şi de ce?
Dacă m-ar fi întrebat cineva până acum câteva zile, aş fi ridicat prosteşte din umeri. Auzisem vag de Uzlina şi recunosc că îmi suna mai degrabă a marcă bună pentru ulei decât a localitate din Deltă.
Uzlina, la origini un mic sat de pescari, a devenit în ultimele decenii o destinaţie turistică surprinzător (pentru mine) de vestită în rândurile pasionţilor de pescuit şi birdwatching.
Până pe la sfârşitul anilor ’70, în satul Uzlina, care aparţine de comuna Murighiol, locuiau aprox. 3.000 de oameni. Asta până când o serie de inundaţii puternice le-a năruit casele şi aceştia au fost “comasaţi” în Murighiol, unde au primit pământ.
Şi iată unul dintre motivele pentru care am ales, la fel că şi alte sute de oameni, să mergem la Uzlina: apropierea de Murighiol.
Am lăsat maşina în parcarea din dreptul unui ponton arhaic, ascuns privirii de o poartă dublă de fier, legată cu un lanţ greu. Părea curtea unui depozit abandonat şi am ezitat să intrăm până nu ne-au îndrumat alţi turişti care tocmai ce ieşeau printr-o uşă laterală a gardului.
Noi ştiam doar de Star 2000, pontonul nou de la care pleacă bărcile către GreenVillage Resort – Sfântu Gheorghe, însă pentru Uzlina a trebuit să găsim acest “Debarcader Hidroturism”.
De aici, până în Uzlina am făcut cam 20 de minute cu barca. De unde barcă de transfer?
În Deltă orice unitate de cazare are măcar o barcă proprie pe care o va trimite să aducă în siguranţă turistul până la uşa cazării.
Noi am ales un hotel plutitor – Kingfisher – care ne-a făcut cu ochiul datorită numelui (e clar că e vorba de pasionaţi de păsări, am anticipat noi), apoi după numărul mare de review-uri scrise de străini. Deci aici vin oameni care apreciază exotismul deltei şi sunt pasionaţi de birdwatching, ne-am zis.
Şi asta înseamnă că nu e pentru oricine, pentru că minimalismul şi funcţionalul sunt trăsăturile de bază. Şi e bine aşa.
Ce poţi face în Uzina – activităţi la faţa locului
Odată ajuns la Uzlina lucrurile se tranşează simplu: eşti client captiv.
Vrei să mănânci? Ai doar câteva opţiuni, cea mai la îndemână fiind mesele pregătite de gazdă. Nu am văzut să existe vreun magazin, oricât de mic.
Vrei să te deplasezi? Ești condiţionat de o barcă.
Vrei să pescuieşti sau să vezi păsări? Tot gazda ştie cel mai bine unde, mai ales dacă ești pentru prima dată aici.
Pe măsură ce căldura amiezii s-a mai înmuiat, am pornit pe canalul ce leagă satul de lacuri în căutarea stârcilor de noapte şi poate a ceva mai deosebit.
Dacă pentru birdwatcherii străini Delta e raiul pe pământ, de ce n-ar fi şi pentru noi? Probabil după pescuit, lacurile şi canalele din apropierea Uzlinei sunt grozave pentru a observa păsările și alte viețuitoare “cu gura mare”.
Cinci dintre miile de specii de înaripate care tranzitează sau iernează în Deltă sunt numite foarte plastic în engleză – The Big Five sau altfel spus, pelicanul, cormoranul pitic, vulturul pescar cu coadă albă, cormoranul şi gâsca cu piept roşu.
Păsările sunt căutate – un specialist local ajută considerabil – urmărite cu binoclul, fotografiate şi apreciate ca nişte adevărate trofee.
Fiind încă foarte cald, noi am văzut destul de puţine specii noi, însă foarte de aproape şi în număr mare: becaţine, găinuşe de baltă, lişiţe, pescăruşi, codalbi, ereţi de stuf, stârci, egrete, bâtlani, rațe cafenii, corcodei, kingfisheri (ivan pescarul), lebede şi pelicani.
Acum, că le-am enumerat, chiar sunt multe!
Am fost privilegiați și am avut parte de un barcagiu docil, care a oprit barca de fiecare dată când zărea ceva interesant. Mai mult, ne-a explicat cum prin tulpina nuferilor se poate respira și filtra apa și ne-a dat să gustăm ciulini de baltă (seamănă la gust cu nucile verzi).
Şi toată experienţa aceasta de a ne plimba încet pe lacuri şi canale s-a întâmplat la apus.
Şi asta este a doua activitate de neratat în deltă: apusul. Oricâte am văzut, niciunul nu este identic cu altul şi fiecare imprimă în felul său o amitire deosebită.
Dar răsăritul? Răsăritul în Deltă trebuie să fie şi el spectaculos.
Doar că nu ştiu cum se face, că mereu părem să ajungem aici toamna şi primăvară, când dimineţile sunt învăluite într-o ceaţă deasă, albă şi lăptoasă, care refuză să de disipe complet mult după ora 10:00.
Asta nu este neapărat un lucru rău. Ba dimpotrivă. Ceaţa topeşte contururile, eșalonează planurile şi imprimă mult mister Deltei. Condusă de un localnic iscusit, o bărcuţă poate dezvălui turistului curios acest peisaj-pictură şi poate evita cu uşurinţă întâlnirile cu restul ambarcaţiunilor.
Cum să te desparţi de Deltă?
Străinii consideră Delta Dunării cel mai bine păstrat secret al României.
Sunt uluiţi când ajung aici şi cred că o experienţă asemănătoare ar mai putea trăi doar în Africa sau în America de Sud. Cu toate astea, noi nu o apreciem așa. În primul rând, pentru că nu o cunoaştem și nu știm cum să o respectăm. Surprinzător de mulţi români nu au fost niciodată în Deltă, deşi pentru mulţi dintre noi este la două trei-patru ore de mers cu maşina.
Apoi, mai este constatarea asta tristă: de când mergem noi în Deltă am auzit numai lucruri sumbre despre viitorul acestei zone. Cu oricine schimbăm o vorbă, numai de rău ne povesteşte, atât referindu-se la prezent, cât şi la viitor.
Oare chiar nu mai e loc de optimism?
Informaţii şi sfaturi utile:
- Delta Dunării este o Rezervaţie Naturală cu reguli care permit accesul doar în anumite arii protejate.
- legal, este nevoie de permis. Acesta se poate achiziţiona de aici.
- Uzlina e o limbă de pământ de 700 de metri, înconjurată de braţul Sfântu Gheorghe şi de lacurile Gorgova-Uzlina.
- transferul cu barca din Murighiol până în Uzlina a durat aprox. 20 minute şi a costat 50 lei/persoană.
- preţul excursiilor cu barca variază în funcţie de numărul pasagerilor şi durata ieşirii. Găsim a fi mult mai potrivite ieşirile în grupuri restrânse (2-4 persoane). Un preţ orientativ ar fi undeva pe la 80 – 100 lei/persoană/excursie de 2-3 ore.
- țânțăronii apar în special seara, la apus şi nu se intimidează decât dacă începe să sufle tare vântul.
- înnotul e cu semnul întrebării aici şi noi nu-l recomandăm pentru că Dunărea e un fluviu cu debit mare, iar în lacuri este foarte multă vegetaţie atât la suprafaţă, cât şi pe fundul lor şi vă puteţi bloca în smârcuri.
1 Comment