În apărarea noastră trebuie să spunem că am ieșit din București doar de trei ori în ultimele 6 luni. Așa se explică lipsa de activitate de pe blog și numărul redus de fotografii. Ne-au “reținut” în spațiul citadin mai multe proiecte care, din fericire, fie au ajuns la termen, fie încep să capete contur și să stea în picioare pe cont propriu.

 

 

Totuși, am ținut tare mult să ieșim măcar o zi în plină explozie cromatică și să prindem un colț de toamnă la Scropoasa.

Mai că nu avem nimic spectaculos să raportăm în privința drumului – simplu, asfaltat, nedătător de emoții, până la cabana Zănoaga.
De aici, un traseu lejer, de o oră și un pic, ce urmează cursul apei, prin Cheile Zănoagei.

 

 

Câțiva zeci de oameni pe potecă, mai puțini decât pe alte rute din Munții Bucegi, dar mai mulți decât ne așteptam. La capătul său, o cabană destul de ponosită, câteva construcții comuniste, rudimentare și lacul.

 

La prima vedere peisajul nu arată mai deloc spectaculos, stâlpii de înaltă tensiune, câinii fără stăpân și grătarul încins într-una dintre curți neajutând deloc.

 

Ca o scurtă paranteză explicativă trebuie spus că Lacul Scropoasa se află pe valea râului Ialomița și este un lac de baraj artificial. A fost construit la finalul anilor ’20 în scopuri hidroenergetice și alimentează hidrocentrala din satul Dobrești. Aspectul zonei a fost modificat pentru a servi acestui scop, de unde și construcțiile din beton aflate acum în semi-paragină. Ele sunt în continuare folosite, probabil pe post de “case de vacanță” pentru cei ce lucrează în domeniu.

 

Am început să urcăm pe cărarea din dreapta și lucrurile s-au îmbunătățit considerabil. Se pare că zona este frecventată de urși, judecând după plăcuțele de avertizare, însă noi nu am avut norocul acesta. De altfel, lacul este micuț și pentru a ajunge la coadă sa este nevoie  sa urci doar câteva minute.

 

 

Ne-am oprit scurt pe marginea lui pentru a-i admira culorile și reflexiile și apoi ne-am propus să îl ocolim. Am constatat însă că, după podeț, poteca urcă abrupt și se desprinde de linia lacului. Am hotărât să ne întoarcem către punctul în care se întâmplă magia: coada lacului.

 

 

Aici, într-un defileu îngust, construcțiile făcute de mâna omului acum câțiva zeci de ani și pereții abrupți ai Bucegilor par oarecum în armonie.

 

Dacă vreți să fiți martorii unui spectacol complet, atunci trebuie să aveți răbdare și să așteptați lumina. În funcție de perioada din an, lumina intră prin poarta barajului la diferite ore, dar când o face, scena devine un cadru perfect pentru povești fantastice cu elfi și spirite. Versantul drept se luminează treptat, aripile insectelor lucesc contre-jour, iar apa capătă nuanțe transparente de turcoaz.

 

 

Nu durează mult, deși este greu de apreciat cu exactitate cât. Cert este că taman ăsta este farmecul lacului Scropoasa. Trebuie doar un exercițiu de răbdare și de imaginație pentru a vă transpune, pentru câteva minute, într-o poveste.

 

Informații și sfaturi utile:

    • Lacul Scropoasa se află în Munții Bucegi, pe valea râului Ialomița, la o aruncătură de băț de Sinaia.
    • Coordonatele GPS sunt: https://bit.ly/2OgZw9d
    • Nu este nevoie de echipament profesionist pentru drumeția prin Cheile Zănoagei, dar nu, nu mege nici în “șlapi”.
    • Poate părea un loc potrivit de picnic, însă asta se traduce prin gunoaie lăsate de izbeliște. Numărul lor este încă mic, ar fi bine să rămână măcar așa sau, și mai bine, să dispară cu totul. Ține doar de noi.
    • La dus este mai lejer ca la întors, unde se simt câteva porțiuni de urcare printre bolovani de diferite dimensiuni.
    • Traseul complet din munții Bucegi ar fi Cheile Zănoagei – Lacul Scropoasa – Cheile Orzei – Cascada Şapte Izvoare.
    • Pentru alte ieșiri de weekend vă lăsăm acest link: https://www.unanhaihui.ro/destinatii/romania/

Comentarii

Citeste mai departe