Pentru mine este partea cea mai dificil de povestit din vizita noastra in Cuba.
Am lasat-o mai la urma nu numai pentru ca am descoperit cronologic mai tarziu cateva dintre locurile frecventate de el, ci pentru ca sunt prea “mica” si superficial documentata pentru a imi da mana sa povestesc cu valoare despre viata lui Hemingway.
As prefera sa impartasesc prieteneste cateva impresii, amestecate si fara pretentii documentare.
Draga Roxa,
Iti scriu tie, pentru ca esti cea mai “cititoare” persoana pe care o cunosc. Contez pe tine sa ma corectezi si sa ma completezi!
Viata omului asta mi s-a parut atat de neasezata si plina de evenimente!
A trait intr-una dintre cele mai agitate si dinamice perioade istorice, a prins si s-a implicat in ambele razboaie mondiale, a avut recunoasterea suprema a operelor sale in timpul vietii (Nobel pentru literatura in 1954), a cunoscut oameni la fel de celebri ca si el (James Joyce, Ava Gardner, Gertrude Stein, Ezra Pound, Fidel Castro etc.), a fost pasionat de pescuit si vanatoare, a calatorit pe toate continentele.
Pasiunile sale l-au adus de multe ori aproape de moarte, avand numeroase accidente, iar predilectia lui catre consumul de bauturi alcoolice a fost cunoscuta de toata lumea. O personalitate complexa, care a lasat o amprenta puternica in urma.
Idila sa cubaneza nu a fost continua, dar a durat mult, de la inceputul anilor `30 si pana in 1960, fiind sursa de inspiratie pentru numeroase scrieri ale sale, dintre care cel mai cunoscut si apreciat roman este “Batranul si marea”.
Daca intrebi un cubanez din Havana Vieja despre Hemingway, se va anima brusc si iti va spuna ca “Papa“, cum este cunoscut aici scriitorul, a fost un mare cubanez!
Cojimar
10 km est de Havana. Prima noastra oprire in turul dedicat lui Hemingway.
Lumina puternica si caldura mananca pur si simplu contururile caselor pe langa care trecem incet, in drum spre o mica fortareata de piatra. Suntem doar noi, in bataia brizei si doi batrani care se pun pe cantat cand ne vad. In rotonda din spatele lor este bustul lui Hemingway, facut dupa moartea scriitorului, din metalul donat de localnici (in special de la elicele barcilor pescaresti) ca omagiu adus unui prieten.
Acest fost sat de pescari, foarte activ in perioada in care scriitorul venea aici sa prinda peste-spada, ton si tarpon la bordul vasului sau, Pilar, mi s-a parut incremenit sub soarele de la pranz.
Apele de aici par a nu mai avea peste, localnicii fiind concentrati pe alte activitati.
Nici Gregorio Fuentes nu mai este demult.
Pescarul ce a inspirat romanul “Batranul si marea” a murit in 2002, la varsta de 104 ani!
Nici Pilar nu este ancorata aici, chiar daca am vazut exact locul si scarile care coborau catre ea. Reconditionata, se odihneste la Finca Vigia, probabil dorindu-si in fiecare zi sa simta din nou briza si valul marii izdindu-se de prora, in cautare de submarine germane sau pesti-trofeu.
In schimb, La Terraza, localul in care se refugia Hemingway dupa fiecare partida de pescuit, este un business inca in picioare, luat in stapanire mai mult de turisti.
Peretii sunt decorati cu numeroase poze inramate ce documenteaza momente din viata “cubaneza” a scriitorului. Ne-am uitat si noi, comentand la fiecare.
Desi, in mod normal nu se permite accesul la masa lui preferata, am avut onoarea sa stam fix acolo, pentru un scurt intreviu cu Yulicary, prietena noastra de la Cubatur, despre viata lui Papa.
Finca Vigia, San Francisco de Paula
12 km sud-est de Havana. A doua oprire a turului si cu siguranta locul in care prezenta lui Hemingway inca dainuie, pentru ca locul (dupa ce a fost restaurat) pastreaza aceeasi oranduire cu care l-a donat cea de a patra sotie a sa statului cubanez. Se intampla la inceputul anilor `60.
Aici, filmarile la o pelicula biografica avand-o in distributie si pe Sharon Stone au suspendat pentru cateva zile accesul publicului si nu am putut intra.
Locul acesta a fost initial inchiriat de Hemingway in 1939, apoi, dupa castigarea unei sume importante de bani in urma lansarii romanului “Pentru cine bat clopotele”, a cumparat-o un an mai tarziu, la sugestia Marthei Gellhorn, cea de-a treia sa sotie.
Cum nu am putut intra, am ramas doar cu o suma de curiozitati legate de viata lui Papa aici.
Daca te intrebi de unde vine acest apelativ -“Papa”, sa stii ca a plecat de la modul in care il striga fiul sau cel mai mic, Gregory (Gigi), in varsta de 8-9 ani, venit aici, in prima sa vacanta de vara la Finca Vigia. Rapid, intreaga echipa de baseball pe care a format-o pentru ca fii sai (Gregory si Patrick) sa isi faca amici cubanezi, a trecut de la apelativul “mister” la “papa”. Apoi toata Havana si apoi toata Cuba.
Ca o curiozitate, Hemingway scria in picioare, birou fiindu-i un fel de raft de carti. Asta pentru ca il suparau ranile capatate in Primul razboi mondial si apoi cele capatate in escapadele sale din Africa, unde s-a prabusit de doua ori cu avionul.
Hemingway obisnuia sa inoate in piscina casei sale in fiecare dimineata, apoi lucra pana la pranz. In aceasta perioada nu primea pe nimeni, insa dupa pranz, usa casei sale era deschisa prietenilor. Desi Martha ii ridicase un turn in care ii amenajase un birou cu o priveliste deosebita, pentru inspiratie, Hemingway nu l-a folosit niciodata.
Este un lucru stiut ca, in sala de baie, pe pereti, isi nota zilnic greutatea si inaltimea, doar ca am citit ca mai sunt si alte texte inscriptionate si curatorii muzeului inca nu au descoperit ale cui sunt. E dificil, mai ales ca printre oaspetii sai de aici au fost destule vedete, precum Ava Gardner.
Am promis ca la urmatorea vizita in Havana vom reveni neaparat in acest loc pentru a vedea cu ochii nostri.
Havana – “mi mojito en la Bodeguita, mi daiquiri en el Floridita”
Centrul Havanei. Hotel Ambos Mudos, ambele lumi, la fel ca in trecut.
Similare sunt si zecile de cladiri care se proptesc unele in altele, pentru a-si tine racoare si pentru a ne directiona usor catre intrarea de pe colt, in apropiere de Plaza de Armas.
Hotelul acesta, ce aduna diferite elemente arhitecturale de la inceputul sec. al XX-lea, renovat de curand, a fost casa pentru Hemingway in anii`30, inainte sa cumpere Finca Vigia. Umbla vorba ca cine se cazeaza aici, viseaza personaje din operele sale.
Mare agitatie la intrare, un dandy facand poze cu turistele, flasnetari si oameni cu caini cu ochelari, urcati pe bicicleta, poate vrem sa facem poza cu ei.
Nu vrem, ne fofilam catre intrarea din dreapta. Ce bine ca suntem cu Iuly, care stie pe unde sa o luam astfel incat sa evitam zecile de turisti “intrebaciosi”, cum am fi fost si noi fara ea!
Remarc in fuga un lobby generos, cu ferestre mari si canapele masive. Liftul a urcat pana la etajul 5 si ne-a eliberat in dreptul camerei cu nr. 511. Este pe colt, cu vedere peste Havana Vieja si catre port.
Avem parte de o doamna care recita cu viteza luminii poezia pentru turisti, dar noi nu ascultam. Vrem mai degraba sa descoperim pas cu pas camera, sa ne uitam la pozele de pe pereti, sa ne imaginam cum statea Hemingway in picioare, la masa de scris inaltata in dreptul ferestrelor, lucrand la romanul “Pentru cine bat clopotele” si sa studiem uneltele de pescuit din rastel.
Daca nu ar fi cordonul care opreste accesul in preajma patului, ar parea ca Papa tocmai a iesit un pic pana La Bodeguita si vine imediat!
La Bodeguita del Medio
Alegem sa mergem noi dupa el! Foarte aproape, catre Piata Catedralei, alt dop de lume. Stim imediat ca am ajuns, deabia apoi ridicam capul si vedem reclama faimoasa “La Bodeguita del Medio”.
Aici, la barul micut de la parter, nu-l gasim pe Hemingway decat sub forma unui tablou de abia zarit pe desupra capetelor zecilor de oameni ingramaditi, insa stim sigur ca mojito-ul nu ar fi asa de faimos fara aportul lui.
Incercam si noi unul, in cinstea lui!
Salud!
Urcam, sucindu-ne capetele pentru a citi cat mai multe inscriptii de pe peretii decorati cu texte si semnaturi ale oamenilor care au fost aici in ultimele cateva decenii! Jur ca nu gasesc niciun loc in care sa ma produc si eu, ca turist!
Ha! Inca o data, pentru cei care o aleg pe Iuly ca ghid, s-a gasit o solutie. Mai pitita, dar s-a gasit: sub tabloul unui muzician local!
Nu-mi vine nimic mai inspirat in minte si scriu repede: “Un an haihui”!
La Floridita
Inca 10 minute de mers, timp in care ne uitam la vitrinele magazinelor de pe dreapta.
Nici nu ne dam seama cand am ajuns, pentru ca Floridita este un local pe colt, iar acel colt este in renovare. Nu este lume afara si imi dau repede seama de ce: unghiul bun de pozat este vis-a-vis si acolo sunt adunati oamenii.
Am intrat si, in galagia si marea de oameni, mi se pare ca il vad pe Hemingway intr-un colt, dupa o familie de…japonezi.
Dap, chiar el este, rezemat de bar, in picioare, cu un daiquiri in fata!
Nu pot ajunge la el, sa imi raspunda la zecile de intrebari care mi-au rasarit in timpul acestui tur. Ma multumesc sa ii fac o poza de departe si sa ii spun din priviri ca il voi vizita la Finca Vigia, cand vom reveni in Cuba. Dupa pranz, desigur!
Sfaturi utile
- atat pentru milioanele de turisti cat si pentru milioanele de localnici, Hemingway este prezent in fiecare zi, astfel incat oricine va poate povesti ceva despre viata lui in Cuba. In 2011, Mariel, nepoata lui Hemingway, a vizitat Havana si Finca Vigia si a ajuns la concluzia: “Cuba a avut trei personaje emblematice: Che, Fidel si bunicul meu.”
- taxa de intrare pentru a vizita camera 511 a hotelului Ambos Mundos este 2 CUC de persoana, cam cat platea si Hemingway pentru o noapte de cazare in anii ´30. 5 CUC.
- pe terasa hotelului este un restaurant cu mancarurile preferate de Hemingway si cu o priveliste de milioane.
- toate locurile frecventate de Hemingway (mai este un bar la care noi nu am ajuns, se numeste Dos Hermanos) sunt marcate pe harta orasului vechi, harta care se gaseste peste tot. E mai simplu sa va orientati decat daca va dau adresele exacte.
- din Havana, Finca Vigia si Cojimar sunt accesibile doar cu grup organizat de o agentie locala sau cu masina (taxi sau inchiriere).
1 Comment