CE CONTEAZA IN GALAPAGOS?
V-am pus in vedere in prima parte a materialului ca nu serviciile, mancarea buna sau cazarea excelenta recomanda cu prioritate Galapagos, ci natura neatinsa si animalele unice.
Sa ajungi in aceste locuri este destul de piperat si cu probleme logistice, noroc ca animalele si natura vin ele la tine, cu ochi mari si curiosi!
Este singura destinatie in care cei 180.000 de turisi pe an au ocazia sa dea nas in nas cu animale care in mod obisnuit fug de oameni. Fara exagerari de marketing, merita sa ajungi macar o data in viata aici, in pofida eforturilor necesare!
Trebuie sa mentionam in primul rand ca sunt putine destinatii in arhipelag unde se poate ajunge gratis.
De regula, fie sunt accesibile doar pe apa (si nu se pot inchiria barci pe cont propriu), fie se poate ajunge pe uscat, dar sunt departe (si nu exista serviciu de inchiriere nici de masini, nici scutere, doar biciclete la 20 USD de persoana pentru o zi).
Pretul mare al bicicletelor si faptul ca insulele vulcanice sunt destul de deluroase, fac ca taxiul sa fie o alternativa mult mai economica ca pret si ca efort.
Ce se poate face in insula Santa Cruz?
Langa fiecare oras mai mare sunt insa 2-3 locuri la indemana de vizitat fara costuri. Din Puerto Aroya (insula Santa Cruz) se poate ajunge cu usurinta la Centrul de Cercetare al Broastelor Testoase Gigant “Charles Darwin” (15 minute mers din centru) pentru a vedea aceste incredibile reptile in toate stadiile de crestere si la o laguna de mangrove – Laguna Nimfelor – o zona foarte linistita unde se pot admira pesti si pasari de balta.
La fel usor de acesat si la indemana sunt piata de peste (unde va puteti distra cu pelicani, foci, fregate si egrete la cativa centimetri distanta) si portul pe timp de noapte, cand luminile atrag foci si pui de rechin de jumatate de metru.
Insa de departe cel mai frumos loc este Tortuga Bay, un loc salbatic exact ca in documentare, la care se poate ajunge relativ usor si fara nici un cost.
Ne-a impresionat si i-am dedicat un articol!
Pentru orice alt loc de pe insula trebuie insa platit si aici sunt 2 variante:
a. Alegi un tur de la una din agentiile locale si, pe langa logistica, primesti si un ghid (la 35-40 USD de persoana).
b. Alegi un taxi si faci turul singur in timp ce taxiul te asteapta si te transporta dintr-un loc in altul (30-40 USD indiferent de numarul de persoane). Pentru varianta cu taxiul trebuie tinut cont ca, in majoritatea locurilor, va trebui oricum sa mergi intre 500 m si 5 Km, pentru ca masinile nu au acces, si ca e cel mai simplu sa stabilesti o ora de intoarcere cu taximetristul, pentru ca nu exista masini care sa astepte sa te preia pe drumul de inapoi.
Noi am negociat mult, am lasat taxiul sa plece si am sfarsit prin a merge aproximativ 20 de km in mai bine de 4 ore, iar apoi sa ne intoarcem cu autostopul.
Incercam sa ajungem la Rezervatia Naturala de Testoase “El Chato”. Nu regretam nici o clipa drumurile cu nisip rosu-negru de origine vulcanica, prin jungla sau prin plantatii de bananieri, punctate din loc in loc de broaste testoase gigant si pasari viu colorate.
Am fost primii romani inregistrati aici, in cei 25 de ani de munca ai functionarului de la intrarea in rezervatie, dupa spusele lui!
La intoarcere, am avut ocazia sa vedem cum arata micile sate de dincolo de zona portului, semi-pustii si cu trotuare acoperite de muschi verde turbat.
Nu este insa o activitate relaxanta de vacanta, mai ales cand ploua 10 minute, pentru ca in urmatoarele 10 sa iasa soarele si sa te usuci instant, incat aproape vezi aburii iesind din haine, iar apoi sa o ia de la inceput. Vremea aici se schimba cu asemenea viteza incat dupa primele 2 zile am incetat sa ne mai preocupam.
Am avut mereu pungi de plastic la noi pentru a izola aparatele foto din ghiozdan si ne-am vazut de drum.
***
Navigatori in Pacific
Daca inca nu v-am convins ca in Galapagos nu vii pentru relaxare, este pentru ca inca nu v-am povestit de drumurile pe apa. Adica pe ocean. Memorabile!
Daca vrei sa vezi si alte insule, sa faci scufundari sau snorkling (si nu prea are sens sa vii pana aici daca nu vrei astea), ei bine, nu ai alternativa. Singurul mod posibil in care poti face asta este sa optezi pentru un tur organizat.
Sunt nenumarate agentii care se ocupa cu asa ceva, de fapt birouri ale localnicilor care au cunostintele necesare pentru a pune la comun persoane cu barci si ghizi. Costa incredibil de mult, incepand de la 80 USD/pers pentru jumatate de zi si mergand pana la 150-200 pentru un tur de o zi, in functie de distanta. Am ales doua astfel de tururi, dar optiunile sunt nenumarate.
Doua lucruri importante: tururile incep foarte devreme (6:30 – 7 dimineata), pe ponton, unde se naste un haos de nedescris, sute de oameni incercand sa isi gaseasca persoana de legatura care sa ii directioneze catre barca, apoi drumul cu barca, care este o experienta doar pentru stomacurile tari.
Ambarcatiunile sunt de obicei mici, de 15-20 de persoane si nu mai mult de 10 metri lungime, si gonesc incarcate pe apele valurite ale Oceanului Pacific. Ceea ce rezulta este cel mai tare roller-coaster ce poate dura pana la 2 ore si jumatate!
Greu de descris senzatia, suficient de spus ca golul din stomac devine o cunostinta apropiata si ca alte persoane cu experiente in a naviga ape vestite pentru dificultatea lor, au apreciat calatoria drept cea mai rea dintre toate. Noi am rezistat cu brio (ceea ce, fara falsa modestie, ne-a facut sa ne simtim mandri), dar in fiecare tur au fost 3-4 persoane care s-au simtit foarte rau.
Se pare ca exista anume pastile si metode de a indulci experienta, e bine sa le aveti la indemana chiar daca nu le veti folosi.
Eu (Anca) recomand statul cat mai in spatele barcii, unde balansul este mai mic, direct pe podeaua vasului si ochii inchisi. Poate parea cidat cand toata lumea se aseaza pe bancute, tu sa te pravalesti direct pe jos, insa totul pare mai la relanti asa.
Eu (Bogdan) recomand ochii deschisi pentru a putea estima cand va fi saritura de pe val mai puternica, pentru a te pregati sufleteste.
Ce se ascunde sub apele Pacificului…
De ce ai da insa atati bani pentru o astfel de experienta?
E suficient sa iti pui masca de snorkeling si sa intri in apa ca sa iti dai seama. Ceea ce se ascunde sub suprafata marii este absolut impresionant si, desi mai vazusem recifuri incredibile, cele din Galapagos nu se compara cu nimic. Atat in prima zi (excursie la insula Santa Fe) cat si in a doua (excrsie in insula San Cristobal, la stancile ce poarta numele Leon Dormido) ne-au prezentat un relief incredibil, cu stanci ce se inalta mai bine de o suta de metri deasupra apei si tot atat dedesubt.
Am avut ocazia sa vedem zeci de pesti, de la ton la pestele-papagal, sa inotam cu testoase mari, pisici de mare, foci jucause si sa dam nas in nas cu rechinii.
Acestia din urma, sunt absolut impresionanti. Pe internet aflasem despre ei, ca nu sunt mai mari de 2-3 metri si ca de obicei in timpul zilei sunt lenesi pe fundul oceanului sau in vreo pestera. Ei bine, cei pe care i-am vazut nu pareau lenesi deloc si in plus, in apa, lucrurile par mai mari decat sunt.
Senzatia de a inota deasupra unui hau in timp ce 4-5 rechini iti dau tarcoale este ceva intre frica si fascinatie pura. Un singur animal ne-a mai dat aceeasi senzatie, pisicile de mare gigant (2×2 m) care se ascund atat de bine incat poti inota pana fix deasupra lor inainte sa iti dai seama ce e sub tine. Nici nu stii daca stai pe loc sau sa inoti repede mai departe, intocmai ca in cazul rechinilor.
Un lucru e cert, daca la restul sesiunilor de snorkeling (din Cuba si Mexic) ne-am simtit ca intr-un mare acvariu aranjat pentru desfatarea noastra, de data asta a fost cu totul diferit.
Eram intrusi intr-o alta lume greu accesibila in care nu mai eram noi stapanii.
O lume insa din care nu mai voiam sa iesim. Doar apa rece ne-a obligat ca dupa aproximativ o ora sa revenim in barca. Dupa snorkeling, a doua parte a tururilor (pentru ca toate au si o a doua parte) e mai linistita. Schimbat impresii, masa de pranz pe barca, inot liber intr-un golf linistit sau poze cu diverse animale (iguane marine, foci, pasari de mare).
Si apoi urmeaza suprizele!
In primul tur am avut ocazia sa pescuim (am prins un Mahu de 1 m si jumatate, care m-a intrebuintat serios) in timp ce in al doilea am trecut printr-un banc de 50 de delfini cu chef de joaca, care ne-au binedispus teribil. Aveam nevoie de ceva divertisment ca sa ne luam gandul de la drumul de intoarcere. De obicei nu este la fel de zbuciumat ca la dus (pentru ca acum nu este contra valurilor), dar nici moale nu este. Dupa atata agitatie, e foarte usor sa adormi indiferent de cat de mult salta barca si in ce directie.
Oricum, dupa o astfel de experienta va conta mult prea putin tipul de cazare ales si cat de corect este gatit meniul pe care l-ai ales. In schimb, vei simti valurile cum te misca oriunde te-ai afla, in pat, pe scaun sau pe o banca in parc.
De altfel, asta este Galapagosul – un test al simturilor cum n-am mai avut parte! Ne-a testat rezistenta la caldura, la ploaie, la salturile barcii pe apa si la conditii mai putin ideale de trait. Am facut febra musculara, in fiecare zi la alti muschi, si ne-am depasit cateva limite de rezistenta pe care nici nu le cunoscusem pana acum.
Dar, daca rezisti la toate astea si ai puterea de a te bucura de ce iti ofera vei descoperi o lume incredibila, in care focile ies din mare ca sa se aseze langa tine pe plaja, pe prosop, testoasele gigant pasc in mijlocul drumului si valurile aduc la mal iguane sau pui de rechini.
Pasarile vin sa te cerceteze curioase, mici reptile iti marcheaza drumul, iar pe pontoane trebuie sa pasesti peste focile care sforaie si viseaza, la fel precum cainii!
Este o lume aproape ireala, in care omul este un intrus tolerat in care inca nu si-a facut un loc foarte confortabil. Este insa o destinatie de vacanta relaxata, repetam. Si e bine ca e asa pentru ca sunt sanse ca si in viitor sa ramana acelasi loc unic.
Primele doua “episoade” ale experientei noastre in Galapagos sunt aici si aici.
2 Comments