Pentru mini-vacanța de 1 decembrie am căutat un loc care să întrunească câteva caracteristici prioritare pentru noi: să fie aproape de România, avionul să aibă plecarea după “muncă” pentru a nu fi nevoiți să ne luam încă o zi de concediu și să fie cald.
Am pus pe listă un oraș – Istanbul și două insule: Sicilia și Cipru. Am făcut pentru fiecare două coloane cu argumente pro și contra și am eliminat, pe rând, concurența, alegând în cele din urmă insula Cipru.

 

 

Sub 2 ore de zbor și plus 20 de grade mai târziu am aterizat în Larnaca. Ne-am luat în primire apartamentul închiriat și am pornit să găsim o terasă deschisă.
Aveam să constatăm și să trecem atât cu minus cât și cu plus, că extrasezonul în Cipru vine cu o limitare drastică a opțiunilor de luat masa și a cazărilor. Situația poate fi privită și invers: extrasezon în Cipru înseamnă puțini turiști clasici și mulți turiști long-term. Când frigul înșfacă nordul Europei și începe să muște din zona temperată, se declanșează migrația către sudul însorit.

 

Pe noi ne-a surprins plăcut valul de englezi mutați aici temporar, fapt perfect explicabil după ce am citit un pic despre istoria Ciprului.
Insula a cunoscut numeroase stăpâniri în decursul istoriei: asiriană, egipteană, persană, romană, bizantină. În secolul al XII-lea a fost ocupată de cruciați până în secolul XV, când a trecut sub stăpânirea Veneției. Apoi, insula a fost ocupată de Imperiul Otoman, iar în 1878 de Imperiul Britanic. Deabia în 1960 Ciprul a obținut independența, constituindu-se ca republică federală binațională (greacă și turcă), în cadrul Commonwealth-ului Britanic.
Așa se explică și condusul invers, cu volanul pe partea dreapta și faptul că în Cipru încă sunt zone marcate ca aparținând Angliei.

 

Itinerariu în Cipru

În jurul unui tentacul de caracatiță stropit cu ulei de măsline și a unei porții generoase de musaca, am definitivat itinerariul pentru zilele următoare.

Aveam să traversăm partea cipriotă a insulei de la est la vest, urmând în mare linia coastei.

Planul s-a conturat astfel:
📅 Ziua 1 – Lacul sărat din Larnaca – Aya Napa – Cape Greco
📅 Ziua 2 – Satul tradițional Lefkara – Paphos – vizită la epava Edro III
📅 Ziua 3 – Drumeție in canionul Avakas – plaja Lara – pădurea Pikni – Farul din Paphos
📅 Ziua 4 – Mormintele Regilor (Paphos) – Templul Afroditei din Kouklia – Larnaca

Cazare în Cipru

Ca să ne iasă din grija, cele două cazări alese au fost de tipul studio:

🛏️ cazarea în Larnaca a fost chiar pe faleză, la Sudio Sea View Apartment

Sursă foto Booking.com

 

🛏️ cazarea din Paphos se află la câteva minute de mers de faleză și se numește PanMari.

Sursă foto Booking.com

Preturile accesibile, de la 30 eur/noapte. Condițiile și dotările acoperă întreg spectul necesar pentru o ședere, fie ea lungă sau de scurtă durată.

***

 

Lacul sărat din Larnaka – stațiunea Aya Napa – Capul Greco

 

“Alyki”, cum îl numesc localnicii, este al doilea lac sărat ca mărime din Cipru (după cel din Limassol) și este o zonă protejată și recunoscută pentru biodiversitatea sa. Am urmat și noi cei aprox. 4 km de potecă, începând de la Moscheea Umm Haram, trăgând cu ochiul la atracția numărul 1 a lacului: stolurile de flamingo adunate în mijlocul lui.

 

 

O vizită nu a fost suficientă pentru a le putea și fotografia, însă am revenit cu perseveranță și am reușit ca în ultima zi, în drum spre aeroport, să prindem în cadru aceste păsări cu personalitate.

 

📷 Ayia Napa

 

Ne-au bucurat distanțele scurte și drumurile libere, mai ales pentru (re)acomodarea cu șofatul pe parte stânga a drumului. A trecut ceva vreme de când ni se părea normal să fie așa în Nouă Zeelandă sau Mauritius, așa că am acordat din nou un plus extrasezonului.
Până în Ayia Napa este autostradă, așa că nu am avut niciun fel de emoții. Viața în decembrie se desfășoară la relanti și aici, aproape niciun turist, soare și briză puternică.
Ne-am propus să ajungem în două locuri: Capul Greco, declarat parc național,  are câteva trasee amenajate, panorame spectaculoase și peșterile fanteziste săpate în faleza înalta. Zona seamănă mult cu Tenerife, cu vegetația joasă, rigidă și rezistentă, pământ nisipiu și stânci în culoarea mierii.

 

Inspirație și mai multe detalii: https://mycyprusinsider.com/cyprus-uncovered/a-gorgeous-day-in-cape-greco-national-park-10-things-youve-got-to-see-and-do/

 

Dacă am ține o hartă cu locuri de văzut apusul – ceea ce nu e o idee rea, acesta ar fi unul dintre ele: “sea caves Ayia Napa”. Aici ne-am oprit și am stat ceva, până când soarele a coborât în mare și cei câțiva turiști s-au retras.

 

Copyright @UnAnHaiHui

 

📷 Satul traditional Lefkara

A doua zi am făcut o scurtă abatere de la drumul de coastă pentru a vizita acest sat tradițional cipriot, pitit la poalele Munților Trodos. Satul mai este cunoscut și sub numele de “lefkaritiko”. Popularitatea lui depășește granițele insulei datorită artei broderiei, tehnică pe care locuitorii săi au perfecționat-o și au extins-o și în lucrul argintului.

 

 

Așadar, doamnelor și domnilor, avem un sătuc de munte ticsit de magazine de artizanat, străduțe înguste, case colorate pline de flori și terase cochete. Toate ingredientele pentru a-l vizita și pentru a vă simți extraordinar pentru câteva ore.

 

 

📷 Paphos – vizită la epava Edro III
Poate cel mai fotografiat loc de pe coasta sud-vestică a insulei, epava navei Edro III, este la o distanță de aprox. 15 km de Paphos. Așadar nu am avut timp de pierdut: ne-am cazat și am plecat către ea.
Chiar și purtând cu noi avantajele extrasezonului, aici s-au adunat suficienți oameni cât să stăm un pic la coadă pentru a prinde cele mai bune unghiuri.

 

Copyright @UnAnHaiHui

 

Epava navei EDRO III are, desigur, o poveste. Construită de norvegieni în 1966, navigând sub pavilion Sierra Leone și naufragiată în 2011, în drum spre Rhodos, s-a transformat în atracție turistică și a fost colonizată de pescărușii ciprioți.
Marcăm această faleză cu a sa epavă ca loc magic de apus și vă sfătuim să nu îl ratați.

 

📷 Drumeție în Gorge Avakas – plajă Lara – pădurea Pikni – Farul din Paphos

 

 

Zi de căutat șopârle și șerpi. Unde? În peninsula Akamas, o zona încă sălbatică, situată în vestul extrem al Ciprului. Vroiam să facem o drumeție într-un canion despre care citisem că arată într-un mare fel și este casă pentru un spectru larg de floră și faună locală. Drumul nu e deloc dificil, cel puțin până în punctul în care simți că nu ar trebui să mai înaintezi de unul singur și neechipat.

 

 

În drum spre canionul Avakas, am scotocit pereții de pământ și am ridicat cu grijă pietrele de la marginea drumului în căutarea de frumuseți locale: 5 specii de șopârle, dintre care una trăiește doar în Cipru.

 

Copyright @UnAnHaiHui

 

Plaja Lara este cam ultima oprire în care poți ajunge cu o mașină mică. După acest punct, se pare că drumul neasfaltat devine mai dificil și este recomandat un 4×4. Neamenajată și pustie, dar flancată de un restaurant deschis (!), plin de pisici, plaja Lara ar fi cu siguranță în topul recomandărilor noastre pentru la vară.

 

Copyright @UnAnHaiHui

 

Pădurea Pikni nu ne-a mai oferit nimic în plus în materie de viețuitoare, ba chiar ne-a dezamăgit un pic din cauza zonelor defrișate și a muzicii românești care răsuna din difuzoare. Să zicem că se veseleau oamenii de 1 Decembrie!

 

 

Pentru apusul din acea zi am ales să ne întoarcem în Paphos și să-l surpindem din preajma farului. Am descoperit astfel faleza din Paphos, fortul și promenada înaltă. Farul, inaccesibil în combinație cu apusul, a fost însă greu de pus în valoare cu furtuna din fundal.

 

 

Mormintele Regilor (Paphos) – Templul Afroditei din Koukli – Larnaka

📷 În ultima zi am concentrat istoria insulei. O foarte mică parte, ce-i drept. Am început cu Mormintele Regilor , o necropolă care concentrează numeroase morminte datând din epoci diverse (sec. 4 idH – sec. 3 dH), unele de-a dreptul elaborate și impresionante. Locul se află pe lista monumentelor istorice UNESCO.

 

 

📷 Pe drumul de întoarcere către Larnaca am oprit în Kouklia, un sat care este pe harta turistică datorită Afroditei. Aici se află sanctuarul Afroditei, zeița dragostei și a frumuseții. Sanctuarul său a devenit loc de pelerinaj și de venerație în lumea antică, iar rămășițele pot fi văzute și azi pe faleza înalta din Kouklia. Vă previn însă că nu veți vedea nicio statuie antică a zeiței, credincioșii venerand o piatră neagră, cu o formă neregulată.

 

 

În drum spre aeroport am tras concluziile celor 4 zile petrecute în Cipru:
✔️ Confortabil, sigur și accesibil, Cipru are toate șansele să devină o destinație recurentă pentru noi;
✔️ Probabil în plin sezon insula devine neîncăpătoare, însă acum, în decembrie, era foarte-foarte liniștită și aerisită;
✔️ Dintre locurile vizitate cel mai mult ne-a plăcut atmosfera din Paphos și peninsula sălbatică Akamas, pe care am dori să o explorăm cu mai mult simt de răspundere data viitoare.

 

Informații si sfaturi utile:

  • Biletele de avion sunt accesibile ca preț, iar orarul de zbor, cel putin cu Blue Air-ul, convenabil.
  • Ora Ciprului este aceeaşi cu cea a României, GMT+2, deci nu necesită nicio adaptare.
  • Cipru funcționează pe EURO, nu trebuie viză și merge și roamingul ca în restul Europei.
  • Temperaturile variază între 17°C în ianuarie şi 30°C în octombrie. Noi am prins 20-25°C la început de decembrie, însă vântul nu ne-a îndemnat să scoatem costumele de baie și să renunțăm la tricou în miezul zilei. Mai mult, seara se impune un hanorac călduros.
  • Circulaţia rutieră se face pe banda stângă, iar volanul autovehiculelor este pe partea dreaptă. Noi am închiriat o mașină mică din aeroport, care a costat 100 EUR/4 zile. Bine de știu este că la firma de rent a car Payless puteți garanta numai cu card de credit și nu le place Visa Electron. Dacă aveți card de debit, vor dori să va tragă de pe el suma de 900 EUR. Char dacă vi-i înapoiază într-o săptămâna de la predarea mașinii în bună stare, suma este o mică avere!
  • Fun fact – maşinile închiriate au plăcuţe de înmatriculare pe fond roşu, taxiurile pe fond galben, iar cele ale localnicilor pe fond alb.
  • Magazinele și restaurantele par să aibă siesta în program, iar în extrasezon multe dintre ele se închid de tot.
  • Deși nu am făcut un tur al plajelor, le-am zărit din mașină. Există atât plaje publice precum cele din Ayia Napa, Limassol sau Larnaca, cât şi plaje private în cadrul resorturilor.
  • Distanţele între staţiuni sunt mici, ceea ce permite organizarea în regie proprie a unui tur pe cinste cu ajutorul Google Maps.
  • Referitor la mâncare, am găsit în meniurile cipriote: musaca, souvlaki, halloumi, meze, fructe de mare, cartofi, sortimentele de fasole, măsline negre la grătar și diferite mâncăruri ce au la bază vinete. Noi ne așteptăm să găsim mult mai multe influențe din bucătăria libaneză, având în vedere vecinătatea cu această țară care gătește minunat, dar cred că nu am nimerit noi unde trebuie.

 

Comentarii

Citeste mai departe