IMG_3322

 

Dupa mai bine de o saptamana de plaja, soare si caldura umeda ne luasem cu varf si indesat portia de vara calduroasa. Iar praful ridicat de jeep-uri in parcul national Yala fusese cireasa din varful tortului. Nu prea mai puteam, dar mai aveam 5 zile de plimbare. Asa ca ne-am plans lui Fernandu.

 

– Ce ne facem? Cum le impacam pe amandoua?
– Nu-i problema, rezolvam, ne raspunde el ca de obicei. Facem ce-au facut englezii!

Ce-au facut englezii

IMG_3366

 

Suna a banc, dar nu e. Se pare ca nu suntem primii cu problema asta. Portughezii n-au avut-o, poate pentru ca sunt mai obisnuiti cu caldura sau poate pentru ca n-au stat suficient de mult timp cat sa devina acuta. Britanicii insa au resimtit-o in toate regiunile de la tropice pe care le-au colonizat si au pus la punct o procedura.

 

Principiul e simplu. Cand simti ca nu mai poti de cald afli de la locanici care e cel mai inalt punct din zona, alcatuiesti rapid o echipa de explorare si te duci drept acolo. Unde e locul mai inalt si privelistea mai frumoasa sunt sanse sa fie si ceva mai racoare si sa ploua des. Daca se confirma, intemeiezi rapid o asezare si te pui pe construit palate, defrisat paduri si cultivat plante considerate exotice pe astfel de meleaguri: ridichi, salata, cartofi si vinete. In doar cativa ani intreaga elita are un loc in care sa se simta colonist fara a renunta la prea mult din confortul de acasa.

 

Asa a luat fiinta Munnar, in Kerala si la fel sora lui mai mica Nuwara Eliya in Sri Lanka. Iar noi am facut ce-au facut englezii: am luat cel mai scurt drum catre munti ca sa facem cunostinta.

 

Nuwara Eliya

IMG_3453

 

De cand ne-am dat jos din masina, si a trebuit sa scotocim prin bagaje dupa hanorace ca sa ne acoperim pielea de gaina, ne-am dat seama ca problema noastra e rezolvata. Aerul curat de munte, racorit de o ploaie tropicala si de lasarea intunericului era exact ce ne doream si poate un pic prea mult. Topiti de caldurile din zilele precedente a trebuit sa dam drumul la incalzirea din camera ca sa fim siguri ca nu ne solidificam prea brusc.

 

Cunostinta am facut de-abia a doua zi. “Niuarelia”, cum se prezinta pe limba ei sora mai mica a Munnarului, ne-a atras atentia din start ca nu prea suporta comparatia cu ruda indiana. Accepta ca e mai mica, dar a tinut sa ne explice ca este mai inalta – 2000 de metri altitudine – si, desi plantatiile de ceai omniprezente ii dau acelasi ten verde crud si tradeaza parinti comuni, ea este frumoasa familiei. Apoi a facut o pirueta si ne-a invitat sa ne convingem.

 

IMG_3501 IMG_3327 IMG_3343

 

Primul lucru care ne-a sarit in ochi este arhitectura. Casele cu aer colonial ne-au dus cu gandul la Noua Zeelanda si sunt imprastiate cu sutele pe dealurile din jur. Sunt zone unde poti teleporta un turist si sa sa-l plimbi minute bune fara sa isi dea seama ca a ajuns intr-o insula tropicala la cateva paralele distanta de ecuator. Asta si pentru ca, dupa plecarea britanicilor, localnicii le-au pastrat cu mandrie si arata ca noi.

 

Lucru valabil si pentru cele cateva palate, devenite acum hoteluri, al caror farmec colonial interbelic a ramas intact. Incluzand aici si gradina britanica semi-salbatica cu mese si scaune din fier forjat pentru servit ceaiul, de unde se poate urmari cu privirea singurul hipodrom din insula si parcul central cu lac si barci.
Pare un loc potrivit sa dai nas in nas cu un personaj al Agathei Christie.

 

IMG_3478 IMG_3487_youth IMG_3482

 

Al doilea lucru, si cel care ne-a convins definitiv sa ii dam dreptate, sunt cascadele. Am vazut destule pana acum, dar ne e greu sa gasim egal celor trei din Nuwara Eliya care ne erau la indemana (adica la maxim 30 de de kilometri distanta). Nu doar ca sunt mai multe – cateva zeci, ne-a asigurat Fernandu – dar nici n-am nimerit perioada cea mai buna. Daca vrem sa le vedem in toata splendoarea lor trebuie sa revenim in sezonul ploios pentru ca le-am prins cu debit scazut.

 

IMG_3378 IMG_3423

 

Cum or fi in varf de forma ne putem doar inchipui dar chiar si asa caderile de apa de sute de metri pe fondul verde al plantatiilor de ceai si al rocilor negre vulcanice au ceva hipnotic. Si nu doar pentru noi ci si pentru restul de zeci de turisti cu care imparteam punctele de belvedere.
Saint-Clair, Devon si Ramboda sunt trei cascade la care am ajuns, poate cele mai spectaculoase. La Ravana Ella am oprit numai cateva minute, timp suficient sa ne apara si sa ne atraga atentia o maimuta cu nuca ei de cocos.

 

IMG_3534 IMG_3282

 

De un singur lucru ne-a parut rau, ca nu am putut ajunge pana langa ele sa le vedem de aproape. Cu ceva dibacie si timp la dispozitie pare ca se poat gasi trasee. Ca de obicei insa, timpul ne-a lipsit si nu ne-am putut testa dibacia, dar totusi cele doua zile in Nuwara Eliya au fost suficiente cat sa ne incarcam bateriile. Racoriti si relaxati puteam pleca mai departe.

 

Sri Lanka se numea in trecut Ceylon si era locul de unde venea ceaiul. Nu puteam rata o vizita la o fabrica si o minima aprovizionare. Cel mai comun si tare este ceaiul negru, cel mai pretios este cel alb, obtinut doar din mugurii frunzelor.
Mai exista tot felul de combinatii si amestecuri cu alte plante sau fructe, insa nu sunt considerate ceaiuri adevarate.

 

IMG_3545

 

Putina istorie

Si daca tot am amintit de vechea denumire a Sri Lankai, pentru ultimle 3 zile a trebuit sa luam la “rasfoit” wikipedia pentru putina istorie inainte de a alege ce sa vedem.

 

Stiam ca primele urme ale omului sunt atestate aici de sute de mii de ani, dar si ca istoria pastrata pana in zilele noastre incepe in urma cu 2500 de ani. Primii 1800 de ani ai acestei istorii, pana prin secolul 14, sunt considerati cei de glorie, regatele din insula facand comert in tot globul, incepand cu imperiul Roman, trecand prin peninsula Arabiei si India, ajungand pana in China. Budismul, odata adoptat oficial, a calatorit din Sri Lanka peste mari si tari pana in Indonezia, Malaiezia, Tailanda si Indochina, si chiar si calugarii chinezi veneau din cand in cand in vizita.
Cele mai vechi scripturi ale acestei religii au fost transcrise pentru prima data pe frunze de palmier, in secolul 1 inaintea erei noastre in Sri Lanka, ceea ce facea insula nu doar un puternic pol spiritual al vremii ci si unul militar. Am aflat cu surprindere ca armatele regatelor impuneau ordinea in toata zona marii Andaman, cateodata atat de departe de casa incat ajungeau pana in Myanmar.

 

IMG_3591

 

Pentru ca voiam sa vedem si noi vestigiile acestei perioade am cautat mai multe. Asa am aflat ca in aceasta perioada capitala s-a aflat in majoritatea timpului la Anuradhapura. Intre anii 500 inaintea erei noastre si anul 1000, era unul dintre cele mai frumoase si moderne orase ale vremii, palatele, gradinile si sistemele de irigatii fiind extrem de bine puse la punct. O ratacire temporara, datorata unor lupte interne, a mutat-o pentru o scurta perioada la Sigiriya si, spre sfarsitul perioadei, intre 1000 si 1300, aproximativ, la Polonnaruwa.

 

Urmatorii 500 de ani, pana la venirea britanicilor, au fost complet diferiti. Scazand in putere, dar la fel de bogata, Sri Lanka a fost un premiu ravnit de multi si invadata succesiv de vecinii Indieni de la nord (Tamili sau Chola) si chiar de Malayezieni si alte regate mai indepartate. Atrasi de mirajul bogatiilor din orase, acestia cautau cu predilectie capitala pentru a o jefui si distruge, ceea ce a facut ca regii sa isi mute succesiv resedinta in cel putin 10 locatii. Colonistii au gasit-o localizata in Kandy, care ramane si astazi principalul oras cultural al tarii.

Toate fostele capitale sunau tentant, dar Anuradhapura, Polonnaruwa, Sigiriya si Kandy mai mult decat celelalte. Cum insa sa vizitam 4 locuri in 3 zile, mai ales cand sunt la cateva ore de drum distanta? Singurul criteriu care avea sens era cel logistic asa ca le-am ales pe cele doua care se aflau in drumul nostru catre aeroport: Kandy, ultima capitala, si Sigiriya, cea mai neobisnuita dintre toate.

 

Povestea dintelui

IMG_3712

 

Am oprit intai in Kandy. Oras mare, al doilea cel mai mare din insula, marginit de dealuri si jungle luxuriante.
Si locul unde se pastreaza cea mai veche si sfanta relicva budista ce inca exista – dintele lui Buddha.

 

Localnicii ne spun ca istoria acestui dinte se poate urma inapoi in timp pana in secolul 5 inaintea erei noastre, la moartea iluminatului. Legenda zice ca atunci dintele s-a ridicat in aer stralucind puternic in fata credinciosilor. Unul dintre ei l-a preluat si l-a oferit regelui indian care l-a pastrat cu sfintenie timp de 8 secole pentru ca, sub presiunea navalitorilor musulmani, sa-l faca cadou Sri Lankai pentru protecitie si veneratie.

 

De atunci si pana in zilele noastre s-a aflat sub atenta pastrare, fiecare din capitalele din insula incepandu-si existenta cu un templu amplu care sa-l gazduiasca. Cat timp dintele exista si putea fi vazut, Sri Lankezii aveau un motiv sa lupte sa-si recupereze tara si, in ciuda tuturor eforturilor de a-l captura si distruge, a supravietuit pana in zilele noastre. Acum se afla in Kandy asa ca ne-am inceput si noi vizita la templul care ii este dedicat.

 

IMG_3651

 

Templul Dintelui este de departe cea mai importanta cladire din oras. Localizat chiar in centru, pe malul unui lac maricel, atrage atentia din orice loc ai privi prin dimensiuni si prin albul orbitor al zidurilor. A fost usor sa-l gasim si, dupa ce am salutat din mers elefantul rezident si ne-am descaltat regulamentar, ne-am incolonat alaturi de miile de vizitatori pentru un tur.

 

Pentru ca procesiunea se misca incet, suficient de incet incat talpile noastre goale sa simta din plin fierbinteala pietrelor pe care calcam, am avut timp sa admiram topaind de pe un picior pe altul, decoratiunile si picturile din jur. Ca si in templul din Colombo, amalgamul de fildes, aur, lemn de tec si culori puternice ne-a dat ceva dureri de cap. Nimic nu e simplu aici, fiecare colt, coloana si arcada este un amalgam de simboluri sculptate, pictate sau pur si simplu adaugate unele langa altele. Pentru un necunoscator ca noi pare ca si cum un copil nastrusnic si-a ingramadit toate jucariile diferite una peste alta.

 

IMG_3617 IMG_3605 IMG_3632

 

Cat despre dinte, el e pus la pastrare si nu aveam nicio sansa sa il vedem.
Ne-am dezamagit putin – eram si noi curiosi sa vedem cum poate arata o astfel de relicva dupa 2500 de ani – dar traditia spune ca ochii muritorilor obisnuiti nu il pot vedea. O singura data pe an, in luna Iunie, este plimbat intr-un tur in jurul zidurilor, dar doar incastrat intr-o urna de aur, pe spinarea unui elefant, fara sa fie propriu-zis expus. Ca si alte povesti similare, si cea a dintelui este mai mult despre credinta decat despre observare si cunoastere, asa ca a trebuit sa ne multumim cu asta.

 

IMG_3604 IMG_3572 IMG_3642

 

Si poate ar fi fost prea putin daca intregul loc nu ar fi fost suficient de fascinant pentru a ne multumi curiozitatea si pietrele de pe alei atat de fierbinti de la soare incat sa cautam iesirea dupa doar o ora, simtindu-ne ca adevarati fachiri. Si ce bucurie a fost pe noi cand, pe ultimii metri, am descoperit ca unul dintre ingrijitori s-a gandit sa faca un bine credinciosilor udand pietrele cu un furtun.

 

Tururi si excursii in Sri Lanka

Daca doresti sa rezervi un tur sau o excursie optionala in Sri Lanka, gasesti mai jos cateva dintre cele mai apreciate activitati:

 

Traditii si gusturi

Si pentru ca o capitala culturala trebuie sa fie mai mult decat un templu, si ora tarzie facea ca orice aroma sa ne duca cu gandul la masa de pranz, am parasit centrul in cautarea traditiilor originale ale locului. De preferinta unele culinare.

 

Asa am ajuns la un fel de food court cu o zona de servire atat a celor care luau “la pachet”, cat si a celor care ramaneau sa manance acolo. Dintre bunatati am testat doar roti cu nuca de cocos (e ca o painica sub forma de lipie), hoppers (scovergi  din faina de orez, cu lapte de cocos si diferite condimente), asmi (un dulce specific, din faina de orez si sirop caramelizat) si pittu (cilindrii facuti din frunza de palmier umpluti cu orez si nuca de cocos) insa oferta era extrem de bogata si tentanta.

 

IMG_3690 IMG_3696 IMG_3697

 

Cu urgentele astfel rezolvate ne-am putut dedica altor traditii locale, vizitand un atelier de prelucrare a lemnului pentru a-l transforma in mii de obiecte de decor si un ditamai magazinul cu bijuterii. Atat de multe magazine care vand pietre pretioase si bijuterii ca in Kandy nu am mai vazut nicaieri, poate doar in Caraibe sa se mai gaseasca un corespondent.
Cum ambele locuri erau usa in usa cu hotelul Oak-Ray Regency in care urma sa asistam la un spectacol de dans nu a trebuit sa mergem prea mult.
De fapt asta era si destinatia nostra finala, Fernandu asigurandu-ne ca aici vom gasi cel mai bun spectacol din oras, in parte si pentru ca are loc in singura sala cu aer conditionat.

 

IMG_3705

 

Intr-adevar, am petrecut o ora foarte agreabila, impresionati de costumele, muzica si dansul celor cativa zeci de artisti ce pun la un loc si aduc in fata noastra cate putin din toate dansurile si muzicile populare sri lankeze. Fiecare este asociat cu un ritual sau spune o poveste. Spectacolul este bine tinut in mana de instumentistii care bat cu putere (si fara protectii pe degete) in tobe traditionale.

 

IMG_3804 IMG_3725 IMG_3783

 

Iar la final, surpriza!
Parte a ultimului dans a fost si acest mini-spectacol pirotehnic care, neputandu-se desfasura in sala, a facut deliciul intregii audiente chiar in fata hotelului.

IMG_3820

 

 ***

La plimbare printre mirodenii

Lipsea insa ceva important la capitolul traditii si nu aveam sa gasim cu usurinta in oras. Ne-am pus din nou pe drum si am oprit dupa doar jumatate de ora, intr-o gradina de mirodenii, pentru a descoperi aceste traditii in elementul lor.

IMG_3878

 

Este vorba de medicina ayurvedica, care face furori in Europa, si care poate fi testata aici “direct la sursa”. Termenul ayurvedic nu are nimic mistic la mijloc ci se refera pur si simplu la o suita de remedii explicate in textele vechi indiene (denumite vede) si testate timp de cateva mii de ani.

 

– Pai si functioneaza? intrebam direct la subiect pe ghidul care urmeaza sa ne plimbe prin gradina.
– Normal ca functioneaza, ce intrebare e asta, se burzuleste el putin la noi, dupa care dandu-si seama ca are de a face cu europeni se mai domoleste si isi da seama ca noi trebuie sa vedem ca sa intelegem.

 

Asa ca pentru urmatoarea ora vom fi “manjiti” cu tot felul de alifii si pusi sa gustam o gramada de bauturi, ca sa ne fie mai clar. In timpul asta ni se prezinta procesul complet de “fabricatie” a tot ceea ce testam. Si cand spun complet, chiar la asta se refera: uite planta, uite ceea ce folosim de la ea, uite cum o uscam, cum o macinam, cu ce o amestecam si uite cum se simte cand o folosesti. Vedem in felul asta vreo 20 de mirodenii diferite, de la piper, scortisoara si ananas pana la cele mai exotice gen tumeric, miere de albine salbatice din jungla si toddy de nuca de cocos regala.

IMG_3866

 

Iar ceea ce le uneste este principiul de baza ayurvedic, explicat pentru vestici:
– Voi europenii cand aveti o problema sunteti grabiti sa gasiti o rezolvare rapida. Va doare capul, luati un analgezic si in 30 de minute v-a trecut. Dar in felul asta nu tratati cauza si peste cateva zile o luati de la inceput. Noi preferam remedii naturale, care isi fac efectul mai greu, dar rezolva problema pentru totdeauna.

 

Si ne da exemplu o crema care masata in jurul tamplelor timp de trei zile, de cateva ori pe zi, face sa treaca migrenele treptat pana la disparitia lor totala si pentru eternitate. Ne intrebam fireste la ce bun o crema care face sa-mi treaca durerea de cap peste cateva zile, dar in acelasi timp trebuie sa recunoastem ca, pentru alte afectiuni si probleme, nu e neaparat nevoie de o rezolvare rapida ci de una de durata. Sunt cateva zeci si plecam acasa cu o lista de potiuni, ingrediente si ceea ce trateaza. Eu m-am inarmat cu cele care fac mielul mai gustos odata pus la cuptor, Anca cu cateva produse cosmetice, asa ca pana la urma am iesit amandoi castigati.

 

Dambulla si minunile din pesteri

Mirosind frumos a creme exotice ne-am pus din nou pe drum pentru ultima provocare pe care ne-o arunca insula: urcatul celor 1200 de trepte catre Sigiriya, capitala din varful stancii.

 

Cei 70 de kilometri din Kandy i-am petrecut cu ochii pe geamul masinii incercand sa absorbim cat mai multe pentru ca in curand urma sa ne luam la revedere de la Sri Lanka. Si, in timp ce ne luptam cu nostalgia, dam cu ochii de un Buddha gigantic, excesiv de aurit, care ne arunca la randul lui o privire usor acuzatoare.

 

IMG_3909_templu

 

– Ce-i cu el Fernandu, ne cearta ca nu am alocat mai mult timp? glumim noi.

Asa aflam ca de fapt supravegeaza intrarea intr-unul dintre cele mai vechi temple de pe insula – Dambulla.

Este diferit de toate celalalte pentru ca a fost intemeiat in secolul 1 inaintea erei noastre in niste pesteri vechi folosite ca loc de refugiu cu mii de ani inainte. Vrem sa vedem? Normal ca vrem doar ca trebuie sa stim ca si aceste pesteri sunt tot in varful unei stanci si avem de urcat. Nu chiar 1200 de trepte dar cateva sute sigur si nu e chiar simplu.

 

IMG_3993

 

O luam ca pe o incalzire pentru urcusul de seara si ne punem pe drum. Treptele sunt domoale si nici stanca nu e asa inalta, insa caldura din timpul pranzului ne da mari batai de cap. Si noua si lui Fernandu. Dar dupa vreo 30 de minute si doua sticle de apa ajungem si conchidem ca a meritat efortul.

IMG_3956

 

Templul arata “oficial” mai mult prin fatada alba construita in anii ’30 pentru ca de fapt este o insiruire de 5 pesteri micute la baza unei stanci impresionante. Cea mai mare pestera are 50 de metri pe 30 si un tavan care ajunge la maxim 7 metri inaltime in timp ce cea mai mica e cat o garsoniera si de-abia incap 4 turisti langa statuia unui Buddha intins dintr-un capat in altul si din podea pana in tavan.

 

Farmecul il dau desenele de pe pereti, mai vechi sau mai noi, pastrate remarcabil de bine. Prezinta scene diverse, de la istoria insulei la viata lui Buddha si se pot urmari ca mici povesti, intocmai ca cele de la manastirile noastre bucovinene. Cu rabdarea necesara poti descoperi portughezi inarmati cu muschete, imbracaminte traditionala din diverse epoci si diferite stiluri de inconografie budista. Nu e de mirare ca UNESCO le-a preluat in patrimoniu si ca s-au pus la punct tehnici speciale pentru a le conserva in atmosfera umeda si calda din interiorul pesterii.

IMG_3968 IMG_3930

 

Pentru ca fiind mai mult late decat adanci, aceste pesteri pot functiona la fel de bine drept saune. Am avut nevoie de cateva pauze sub ficusul din curte pentru a le trece in revista pe toate cinci. Lucru nu neaparat rau pentru ca asa am avut sansa sa ne distram cu grupurile de maimute puse pe sotii si sa urmarim soimii care isi fac cuib deasupra pesterilor.

Dar chiar si asa, cu pauze dese, cand in sfarsit am ajuns la destinatie tot am cerut primul lucru una mai lunga. “Antrenamentul de incalzire” ne storsese de energie si am avut nevoie de 2 ore de relaxare si un soare ceva mai bland ca sa ne facem curaj pentru urcusul cel mare.

 

Sigiriya, capitala din varful stancii

IMG_3836

 

Pe la 4 dupa-amiaza ne-am declarat gata de incercare. De fapt nu eram gata dar la 6 parcul se inchide si era cam ultima sansa. Soarele era ceva mai putin intens, dar ardea in continuare puternic si batea direct pe fata stancii unde se afla majoritatea treptelor. Probabil ca cel mai bun moment sa urci este dimineata la prima ora insa nu era timp de mofturi.

 

Asa ca am trecut val vartej prin parcul cu bazine si ruinele intrarii intrebandu-ma in gand ce primejdie te poate face sa iti faci palatul intr-o zona atat de greu accesibila. Sigur, probabil ca e distractiv sa primesti in audienta supusi care de-abia isi trag sufletul, dar pana la urma nu poate fi confortabil sa traiesti in varf de stanca cat oi fi tu de rege.

 

IMG_3834

 

Pentru ca dureaza vreo 15 minute pana ajung la primele scari am timp sa aflu si explicatia din pliant. In secolul 5, odata cu moartea monarhului de la acea vreme, unul dintre fii lui nemultumit ca nu mosteneste regatul a gasit de cuviinta sa il ia cu forta. In lipsa unei idei mai bune si-a otravit fratele fara sa isi dea seama ca asta va provoca revolta supusilor si a regatelor prietene de peste mari. De frica represaliilor, alaturi de putinii slujitori credinciosi, a fugit cat de departe a putut sa caute un loc bun de aparat. Si stanca mare de granit de langa Sigiriya i s-a parut potrivita.

 

La prima vedere pare ca a ales bine, intrucat singura cale de acces este o scara, agata pe lateralul stancii, usor de blocat si aparat. Urcusul in sine, desi dificil, e mai mult un exercitiu de vointa decat de rezistenta. Lucru confirmat si de miile de turisti care ajung zilnic pana in varf indiferent de varsta si conditia fizica. Singurul lucru care poate sa strice experienta este sa nu il iei in serios. Dar daca te protejezi de soare, ai apa din belsug si nu te sfiesti sa faci pauze dese, sunt sanse mari sa ajungi in varf intr-o ora, poate putin mai mult. Iar cu o conditie fizica buna, 30 de minute si 2 opriri sunt suficiente.

 

IMG_3850 IMG_3909 IMG_3862

 

De fapt, cele doua opriri nu sunt obligatorii dar ar fi pacat sa nu le faci. Dupa aproape jumatate de drum, cand in sfarsit se zarea sansa de a intra in zona umbroasa, drumul era barat de o scara in spirala, aproape verticala, ce urca 10 metri ca sa coboare din nou. Am crezut ca duce la un punct de belvedere si am bombanit in gand arhitectul care nu a lasat loc de ocolire celor care nu vor popas sa admire privelistea.

 

Scopul ei era insa altul. Sa permita accesul la cele mai vechi picturi murale din Sri Lanka, realizate in secolul 5 intr-o mica scobitura a stancii si aici a fost primul popas. Nu se mai pastreaza urme ale caii de acces originale, dar picturile inca se mai vad in cateva locuri, tencuiala originala si culorile naturale spunand probabil o poveste din vremurile in care femeile nu simteau nevoia sa isi acopere bustul. Din pacate intreaga istorie descrisa in pestera nu se mai poate intelege, putinele desene ramase fiind doar o marturie a maiestriei artistilor acelor vremuri.

 

IMG_3854

 

A doua oprire vine imediat dupa, doar vreo suta de trepte distanta, si desemneaza intrarea pe ultima portiune a urcusului. Se numeste “intrarea cu lei”, desi poate mai potrivit ar fi fost intrarea cu leu. Este doar unul, dar maret. S-au pastrat pana azi doar picioarele din fata si baza corpului, suficient cat sa imi dau seama de dimensiuni si sa pot completa restul cu ajutorul imaginatiei.

 

IMG_3873

 

Si despre imaginatie e vorba si odata ajuns sus. Din intregul complex sa mai pastreaza doar fundatiile, cateva trepte si un bazin cu apa, nimic care sa te ajute sa iti inchipui cum arata palatul pe vremuri. Probabil ca nu era foarte mare, varful stancii este un patrat de doar 100 pe 100 de metri, dar cred ca lipsa spatiului se compensa de minune cu privelistea din jur.
Pentru ca pe zeci de kilometri buni in jur nu se vad decat paduri, jungla si lacuri, adica nimic in care privirea sa se opreasca. Ar fi meritat urcusul doar pentru asta, si probabil ca ar fi fost oricum o destinatie cunoscuta, insa ruinele adauga un plus de farmec.

 

IMG_3895 IMG_3888 IMG_3902

 

As fi putut zabovi mult timp aici, in adierea vantului si sub soarele de seara mult mai placut decat cel de peste zi, si probabil ca si apusul ar fi fost de exceptie. Se apropia insa ora de inchidere asa ca a trebuit sa o iau din loc.

 

Coborarea a fost usoara si rapida, incetinita doar cei cu rau de inaltime care de data asta trebuiau sa isi infrunte fricile. Spre deosebire de urcusul initial, acum haul de sub noi se prezenta in toata splendoarea lui, imposibil de ignorat.

 

O insula mica cu atractii mari si oameni prietenosi

IMG_3522

 

A fost ultima atractie pe care timpul ne-o permitea si, savurand o  nuca de cocos regal in drum spre hotel (desi nerecomandata de localnici dupa-amiaza), a trebuit sa ne impacam cu realitatea. Era ultima seara in insula si a doua zi, dupa un drum de 5 ore pana la aeroport, aveam sa plecam spre alte zari.

 

Venisem aici convinsi ca in ultima jumatate de an vazusem mare parte din ce are Asia mai frumos, ca in doua saptamani vom dovedi Sri Lanka dintr-un capat in celalalt si ca putine lucruri ne pot suprinde. Cand colo ne uitam in calendar incercand sa ne dam seama unde au trecut doua saptamani si daca n-am gresit noi ceva la calcul.

 

In tot timpul asta nu am stat aproape deloc. Am alergat de dimineata (uneori de foarte dimineata) pana seara si totusi senzatia era ca doar am zgariat suprafata. Nu doar ca ne-a suprins aceasta tara, dar mereu cand gaseam ceva fascinant ce ar fi meritat zile bune de explorat, ne incita curiozitatea dupa doar cateva ore, prin vorbele lui Fernandu: “dar vreti sa vedeti ceva si mai interesant?”.

Si am vrut de fiecare data pentru ca niciodata pe parcursul celor doua saptamani nu ne-a pacalit. Mereu ceva si mai interesant se afla chiar dupa colt si senzatia la plecare a fost ca am trecut val-vartej printr-un atlas gigantic de imagini si experiente.

 

Am avut nevoie de mai bine de o saptamana pentru a le pune in ordine si a scrie aceste patru povesti si daca par prea concise nu e vina noastra. Asa a fost intregul tur.
Cat despre concluzii, avem doar doua:

1. la orice visati cand va ganditi la Asia: plaje, natura, cultura, traditii sau sporturi nautice, le puteti descoperi pe toate in aici.

2. si daca nu doriti sa va infruptati din niciuna pana la saturatie, ci doar sa gustati cate putin din fiecare, nu e loc mai potrivit decat Sri Lanka pe tot continentul.

 

 

Turul nostru prin Sri Lanka a fost coordonat de Aitken Spence, partenerul local TUI, caruia ii multumim in mod deosebit.

 

Informatii si sfaturi utile:

O vacanta in Sri Lanka poate capata multe forme, de aceea colegii de la TUI TravelCenter  va stau la dispozitie pentru pachete personalizate.

 

CAZARE IN SRI LANKA

In Nuwara Eliya am stat la GLENFALL REACH, un hotel micut, dar cu niste camere imense, dotate cu incalzre suplimentara pentru cei ce vin la munte direct de la plaja. Totul este nou, simplu si elegant. Ferestrele se deschid pentru a primi cel mai curat aer si mult vedre de la vegetatia abundenta din jur.

IMG_3458_hotel
In Kandy am fost oaspetii hotelului SENANI.
Sunt un lant, noi am stat la cel micut, cocotat in varful dealului, cu o panorama-spectacol asupra orasului si masa preferata rezervata langa balustrada. Desi spatiul este mic, au amenajat chiar si o piscina unde dimineata au loc cursuri de inot pentru cei mici. Poate camerele nu sunt cele mai moderne, dar a noastra avea un perete pe curb si un balcon tare generos. Atentie la maimute, ca se auto-invita daca lasati ceva deschis!

 

IMG_3541

 

Langa Sigiriya ne-au gazduit cei de la CAMELIA RESORT&SPA. Un complex atat de nou incat drumul pana la el este inca neasfaltat, marginit de campuri de orez si cativa copaci de savana. Domeniul este foarte mare, camerele sunt dispuse in vile cu un etaj, totul “impachetat” intr-o gradina tanara. Piscina si restaurantul de langa ea raspund prezent la apel. Camerele ofera o experienta autentica, iar dusul in aer liber ne-a placut in mod deosebit.

 

IMG_4015

 

CASCADELE DIN ELIYA

GRADINA DE MIRODENII sau PRODUSE AYURVEDICE

  • modul in care este vanduta aceasta vizita in cadrul unui tur este un pic nedrept. Desi prezentata ca o gradina de mirodenii, vizita este de fapt este un tur promotional pentru produsele ayurvedice care se vand in farmacia complexului. Da, am vazut si mirodenii, dar accentul este pus pe produsele finite. Trebuie un buget serios daca sunteti interesati, pentru ca nu este magazin de suveniruri!
  • locul se numeste Isiwaya Ayurvedic Village.

KANDY

  • biletul de intrare la spectacolul de dans a fost 500 rupii/pers.
  • biletul de intrare in Templul Dintelui 100 rupii/pers.
  • o cina tip bufet in hoteluri se invarte pe la 1200 – 1500 rupii/pers. Mancarea de pe strada este ieftina (de genul 30-40 rupii/preparatul) si aceste food court-uri de care va pomeneam par sa intruneasca normele sanitare, iar multe dintre preparate sunt oricum tratate termic.

DAMBULLA si SIGYRIA

  • pentru ca sunt monumente UNESCO, la Dambulla intrarea este 1500 rupii/pers., iar la Sigyria 4000 rupii (adica 30 USD). Localnicii platesc sub jumatate de dolar…

ALTELE

  • la munte nu mai aveti grija tantarilor, dar este nevoie de o jacheta sau un pulover. Daca nu aveti la voi, se gasesc masini incarcate cu haine groase de vanzare la marginea drumului!
  • drumurile sunt foarte scenice si merita sa fiti pe faza pentru fotografii.

 

Pe unde am mai ajuns, ce am vazut si ce am experimentat in Sri Lanka:

 

 

Comentarii

Citeste mai departe