Poveşti romantice pe aleile cimitirului Bellu

IMG_2768

 

Înainte de prânz, aleile umbrite sunt aproape pustii. Razele soarelui pătrund sporadic şi bine filtrate de coroanele dese ale copacilor şi luminează selectiv porţiuni din ele. Verdele de mai explodează în fiecare colţ, iar păsările se întrec în triluri complexe.

 

Suntem un grup de 7 persoane şi păşim ghidaţi de Alexandra (#RoaringRomania) prin acest decor. Pentru noi toţi este prima dată când venim aici.
Unii au o scuză: sunt de pe alte continente. Deb&Dave de la The Planet D sunt din Canada, însă călătoresc prin toată lumea din 2008 sau 2009. Maggie, de la #magsontherun, este din Florida şi, alături de alţi 100 de bloggeri, a venit în România să descopere Bucureştiul şi, poate, alte câteva atracţii ale ţării noastre.

 

Citeste mai mult →

1 Mai în Dobrogea şi pe plajele sălbatice de la Marea Neagră

IMG_2375

 

Iar nu am ajuns în Munţii Măcin! Am planificat cu grijă, ne-am documentat şi era hotărâţi să facem o drumeţie de o zi către Culmea Pricopanului.

Speram ca pe traseu să ne mai dezmorţim oasele obişnuite deja prea bine cu scaunele de la birou, să căutăm şopârle şi, cu puţin noroc, să prindem şi bujorii îmbobociţi.

Planul ăsta ne-a ţinut până când am intrat în Dobrogea.

 

Citeste mai mult →

Mini-vacanţă de Paște la Cazanele Dunării

IMG_0847

 

Este recunoscută pasiunea nostra pentru Dunăre şi frecvenţa cu care am vizitat Delta de-a lungul anilor, de fiecare dată întorcându-ne şi mai îndrăgostiţi de locuri, oameni şi natura sălbatică.
Nici în drum către plajele mai puţin cunoscute de la Marea Neagră nu am sărit-o, salutând-o de fiecare dată, preţ de o traversare. Cu toate astea, mereu am considerat că experienţa noastră este limitată, că Dunărea înseamnă mult mai mult decât ceea ce cunoaştem noi.

 

Aşa că ne-am făcut un plan pe termen lung: să ajungem în cele mai pitoreşti locuri de-a lungul Dunării, indiferent pe teritorul cărei ţări sunt ele. Şi am început chiar acum, de Paşte, cu o vizită în zona Cazanelor Dunării. Citeste mai mult →

2016, haihui prin România şi împrejurimi

După un an haihui în jurul lumii, ne-am întors în România având convingerea că merită din plin să călătoreşti pe termen lung, versus să ajungi într-o destinaţie îndepărtată pentru doar o săptămâna sau două.

 

Cum promisiunile făcute înainte de plecare trebuiau respectate şi, în acest context, o nouă călătorie îndepărtată nefiind posibilă, ne-am îndreptat atenţia şi timpul către călătorii mai scurte, în ţările din jur, şi mai ales, în România. Citeste mai mult →

Delta pe răcoare – Crăciun la Green Village

img_3488

 

E ora 8 dimineaţa în ziua de ajun şi de-abia începe să se lumineze timid.

 

Soare n-avem, l-am fi văzut de pe terasa camerei dacă apărea, dar azi e ascuns după o pătură groasă de nori. Nimic nu mişcă. Nici vântul, nici vreo vietate şi întreg resort-ul e învăluit într-o linişte perfectă. Delta pare îngheţată complet şi ideal să tragi plapuma peste nas şi să te întorci pe partea cealaltă pentru o leneveală de vacanţă cum se cuvine.
Citeste mai mult →

Cum am petrecut codul galben de ninsoare în Holbav, Brașov

img_2654

 

Cum e să te umfle pe sus vântul, să te înţepe viscolul pe faţă, ca şi cum ai fi o cârpă trasă la maşina de cusut, şi totuşi să ţi se pară cel mai bun moment să fii acolo, sus, pe o coamă de deal, într-un şir indian de omuleţi care deabia înaintează?
Dacă m-ar fi întrebat cineva înainte, aş fi zis că trebuie să fii nebun să hoinăreşti aiurea, pe o asemenea vreme câinoasă. Pentru ce?

 

Citeste mai mult →

Cetăţuia şi poveştile nespuse ale pădurilor buzoiene

Toamna ne-a tot făcut cu ochiul în ultima lună de zile. Pe măsură ce copacii prindeau culoare şi dimineţile deveneau din ce în ce mai ceţoase, dorul nostru de ducă a început să caute un loc unde să se bucure de ele.

 

O idee minunată, dar care nu reuşea să se materializeze într-o destinaţie clară. Puteam să ne rupem doar trei zile şi toate locurile pe o rază de două ore de condus în jurul Bucureştiului erau mult prea cunsocute. Voiam altceva.

 

Cu toate astea, frunzele începuseră să cadă cu spor şi nouă tot nu ne pica fisa că Buzăul merită luat în calcul. Ca bucureştean cu jumătate din familie din Buzău mi-e şi ruşine să recunosc asta, dar niciodată nu m-am gândit la el că la o destinaţie turistică. Sigur, are vulcani noroioşi, nişte băi care îmi plăceau mult în copilărie – Sărata Monteoru – şi un lac de acumulare undeva sus, în munte, la Siriu, pe care nu mi-l aduceam aminte a fi foarte spectaculos.

 

Până la urmă, de ce să-ţi baţi capul cu Buzăul când ai Vâlcea, Prahova şi Braşov atât de-aproape?! Ei bine săptămâna trecută, la invitaţia celor de la Cetăţuia am aflat că întrebarea nu e retorică, ci are un răspuns.

 

Citeste mai mult →

AbonareVrei să primești pe email articole despre destinațiile în care ajungem?