De departe, în ultimii 4 ani, în Dobrogea am ajuns cel mai des. Paradoxal, niciodată nu am stat mai mult de două zile, dar la finalul fiecărei ieșiri am avut senzația că au fost mai multe, pentru că am apucat să facem o grămadă de lucruri.
Iar nu am ajuns în Munţii Măcin! Am planificat cu grijă, ne-am documentat şi era hotărâţi să facem o drumeţie de o zi către Culmea Pricopanului.
Speram ca pe traseu să ne mai dezmorţim oasele obişnuite deja prea bine cu scaunele de la birou, să căutăm şopârle şi, cu puţin noroc, să prindem şi bujorii îmbobociţi.
Planul ăsta ne-a ţinut până când am intrat în Dobrogea.
Ni s-a făcut dor.
Deşi s-au scurs doar două săptămâni de la ultima călătorie în Dobrogea, week-end-ul trecut ne-a găsit din nou pe drum.
Cum am închis “oficial” sezonul estival cu o ultima vizită la Vadu, de data asta nu am mai ajuns la mare, ci ne-am oprit în preajma marilor lacuri: Sinoe, Goloviţa şi Razim. Fără obiective clar definite, neurmărind niciun scop, nici măcar o pasăre, ne-am permis să fim surprinşi şi răsfăţaţi de această partea a Dobrogei. Citeste mai mult →
