ANZII PERUANI SUNT CONSIDERATI ZEI PROTECTORI
Asa a fost de pe vremea pre-incasilor si, in ciuda metisajului produs de venirea spaniolilor in sec. al XVI-lea, cultura andina este inca vie. Pe platourile inalte dinspre lacul Titicaca se vorbeste aymara, in muntii din zona Cusco se vorbeste quechua. Spaniola este a doua limba, iar oamenii locului isi pastreaza vii traditiile.
La inaltime esti oricum in Quito, la 2.800 m. Dar, de jur imprejur, sunt varfuri si mai inalte, de vulcani.
De aici incepe Avenida de los Volcanes, soseaua care continua in afara orasului, spre sud, serpuind printre vulcani activi, cu creste inzapezite, cum este de exemplu Cotopaxi.
Insa varful care dominna orasul Quito si care isi da numele pentru magaazine, banci, restaurante si alte institutii publice se numeste Pichincha. Citeste mai mult →
Nu sunt un montaniard de calibru, dar mi-a placut intotdeauna drumetia in aerul rece si curat de pe inaltimi. Am batut cu piciorul aproape toate crestele montane de la noi si am “atins” aproape toate varfurile de peste 2500 de metri din Carpati, insa niciodata in timp record si mereu pe vreme buna, vara. Coltarii, pioletii si catararea in general, imi sunt complet straine, dar pot spune cu mana pe inima ca nicaieri nu ma simt asa bine ca pe o pajiste alpina sub un soare bland de vara.
Dati-mi voie, asadar, sa ma consider atins de “microb” si sa cred ca nu gresesc cand spun ca, pentru orice montaniard, Anzii prezinta o atractie aparte. Citeste mai mult →
“El arroyo de la sierra / Me complace más que el mar” zice Jose Marti in versurile din Guantanamera si il inteleg perfect. Recunosc, imi place mai mult muntele decat plaja, iar calatoria in Caraibe pana acum m-a pus la grea incercare. Nu pentru ca plajele sunt atat de frumoase incat sa ma tenteze sa imi schimb optiunea, ci pentru ca… de pe majoritatea lor vezi la orizont munti vulcanici, nu foarte inalti, dar semeti, pentru care nu am avut niciodata timp. Ei bine, in Cuba mi-am propus sa recuperez.
